În anul 2009, în numărul 36 din luna mai al revistei Dilemateca, am publicat la pag. 36 o reflecţie cu titlul „Plagiat cu patru parteneri” asupra raportului dintre o teză de licenţă susţinută în anul 2004 la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi o carte publicată în anul 2006 la editura „Realitatea Românească”, aflate sub nume diferite, dar cu conţinuturi suficient de asemănătoare pentru a ridica suspiciunea unui plagiat. În articolul meu, urmînd argumentul ordinii cronologice şi animat de un spirit al apărării onoarei unui licenţiat al universităţii în care lucrez, am susţinut teza că persoana plagiată este autorul tezei de licenţă, iar plagiatorul este autorul volumului citat. Întrucît, din acel moment, argumentele care pledează pentru răsturnarea tezei mele din 2009 s-au acumulat, onestitatea mă obligă să reiau acest dosar şi să îmi prezint public rezervele faţă de concluzia mea din 2009. Iată faptele:

În anul 2004, în sesiunea din vară, domnul Rus Octavian Vladimir a susţinut o teză de licenţă în filosofie numită „Scrisoare despre toleranţă, impactul lockeean asupra spiritualităţii moderne”, cu 50 de pagini. El a susţinut această teză, sub coordonarea domnului conf. dr. Ion Copoeru la Departamentul de Filosofie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, pe care comisia de licenţă a notat-o cu o notă medie. În anul 2006, domnul Ştefan Nemecsek a publicat o lucrare numită „Toleranţa în filosofia lockeeană”, la editura „Realitatea Românească” din Vulcan, în judeţul Hunedoara, de 226 pagini*. În debutul cărţii, pe pagina 4, se precizează faptul că drepturile aparţin editurii menţionate şi autorului. Totuşi, de la pagina 17 la pagina 77 a cărţii domnului Nemecsek regăsim suficiente fragmente identice cu teza de licenţă a domnului Rus, aşa cum a fost ea susţinută în iunie 2004, păstrată în termenul legal în secretariatul Facultăţii, depusă în arhiva de licenţă a Universităţii „Babeş-Bolyai” sub procesul verbal numărul 23254 din 13.05.2008 şi înregistrată în catalogul licenţiaţilor din anul 2004 la poziţia 26. Restul cărţii domnului Nemecsek cuprinde cîteva prezentări ale altor gînditori moderni (pp. 78-88).

Ulterior, Universitatea „Babeş-Bolyai” a confirmat în mod oficial faptul că această teză a fost într-adevăr susţinută şi pregătită în cadrul său instituţional. Cu toate acestea, domnul Ştefan Nemecsek a protestat, susţinînd teza conform căreia domnia sa s-ar afla la originea acestui text. Dovezile pe care domnia sa mi le-a prezentat în cei trei ani care s-au scurs de la publicarea articolului meu au fost, la început, menite să ridice un semn de întrebare asupra paternităţii textului, fără a oferi, la început, o certitudine: fotografii în care cele două persoane implicate în această discuţie lansează în comun volumul menţionat şi un referat al domnului Nemecsek despre care domnia sa mi-a spus că este susţinut la Universitatea „Spiru Haret” anterior lunii iunie 2004. Aceste probe au făcut doar probabilă rediscutarea cazului, iar din acest motiv m-am abţinut să mă pronunţ în lipsa unor dovezi pe care să le consider concludente.

Cu toate acestea, evenimentele au luat o cu totul altă turnură, pentru mine, cînd domnul Ştefan Nemecsek mi-a furnizat, în 13 mai 2012, o copie a unui document cu semnătura şi ştampila oficială a  Universităţii „Spiru Haret” document solicitat de Instanţa Judecătoriei Petroşani şi adresată acesteia în cauza Dosarului nr.6988/278/2010, cu nr. de înregistrare 1115/21.06.2011, Facultatea de Jurnalism, Comunicare şi Relaţii Publice, care atestă faptul că domnul Nemecsek a susţinut în 22 ianuarie 2004, anterior licenţei domnului Octavian Rus, un referat cu acelaşi conţinut aproximativ ca şi licenţa. Întrucît cele două instituţii de învăţămînt superior au asumat fiecare adeverirea susţinerii ca probă de examen a aceluiaşi document, însă acum anterioritatea temporală este în favoarea domnului Nemecsek, mă văd obligat să îmi reconsider complet concluziile din 2009. Prin urmare, consider că din acest moment numai cele două instituţii pot clarifica paternitatea textului, iar concluziile mele privitoare la faptul că autorul volumului l-ar fi plagiat pe autorul licenţei se retrag complet. Chestiunea paternităţii documentului este acum în întregime garantată de Universitatea „Spiru Haret”, care poartă responsabilitatea morală şi juridică a adeverinţei emise. Această retragere a concluziilor mele este însoţită de scuzele mele publice pentru prejudiciul moral adus domnului Ştefan Nemecsek. Pot doar să îmi exprim încrederea în faptul că un document care poartă un gir instituţional implică o responsabilitate juridică a emitentului în raport cu care opinia mea personală nu este relevantă.

* Ştefan Nemecsek, Toleranţa în filosofia lockeeană, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2006, 226 p.