Iai o testea de hîrtie, un condei, o sticluţă cu cerneală. Dacă lucrezi numai ziua, nu-ţi trebuie nici lampă, nici lumînare, şi nici tutun, dacă nu fumezi.

Pui hîrtia şi cerneala pe masă, iai condeiul în mînă, îl moi în călimară potrivit, ca să nu pice şi să-ţi facă ursuzlîc, te aşezi frumos pe scaun şi începi să scrii.

După ce ai scris o foaie, o dai la o parte, şi te apuci de alta - e bine să scrii foile numai pe o faţă, nu pe amîndouă, fiindcă e mai practic pentru zeţar - căci desigur lucrarea d-tale e menită să vază lumina.

Scrii şi scrii pînă osteneşti, şi pe urmă te opreşti să te odihneşti, şi pe urmă iar scrii, şi tot aşa pînă isprăveşti.

Acuma, ce scrii - asta e treaba d-tale. După părerea noastră însă, dacă scrii, fă încailea o lucrare mare şi lungă - tot e mai lesne decît fleacurile mici şi uşoare, cînd ai o dată reţeta sigură. 

I.L. Caragiale, Opere, vol. 3 (Din periodice)