Dilema veche vă prezintă un poem inedit al Doinei Ioanid, pe care o puteţi asculta în 20 iulie, de la ora 21, la Nocturnele ARCEN de pe terasa blocului Magheru One.

*** 

N-am înălţat niciodată un zmeu şi n-am sărit cu paraşuta. Iar acum e prea tîrziu, nu mai sînt decît un cartof în ploaie, care habar n-are de punctele cardinale. Aş putea întreba termitele din Africa, dar eu rămîn mai departe în noroiul cleios de la periferia capitalei, printre oamenii făcuţi sită şi coloniile de cîini pricăjiți. 

***

Şi totuşi, am înălţat cîndva zmeie de hîrtie, zmeie de cîmpie. Şi de-atunci, încă am înălţat zmeie-solniţe, zmeie-viori, zmeie de lămîie, zmeie-măr cu dor, zmeie cu lucori, zmeie de nori, zmeie cu sori. Zmeie, zmeie-buburuze-ruze. Zmeie, zmeie, ca să învăţ să zbor pe cozile lor. Zmeie-lule-lule-libelule. Zmeie, zmeie cu savori, ca să învăţ să zbor uşor pe dealuri de cimbrişor. Zmeie de lumînărică, zmeie, zmeie de arnică, zmeie,  zmeie-potîrniche. Zmeie, zmeie, te ridică!