„Treaba mea ca artist este să pun în discuţie problemele societăţii în care trăiesc”

28 iulie 2011
„Treaba mea ca artist este să pun în discuţie problemele societăţii în care trăiesc” jpeg

-interviu cu David SCHWARTZ -

Regizorul David Schwartz este unul dintre cei mai activi artişti din zona teatrului comunitar. În doar cîţiva ani, a realizat spectacole de impact în sfera teatrului social, de la chestionarea istoriei recente la identificarea unor probleme acute ale societăţii contemporane: „Capete înfierbîntate”, „Faceţi loc!”, „Declar pe propria răspundere”, proiectul „Vîrsta4” la căminul de bătrîni Moses Rosen. O stranie coincidenţă a făcut ca discuţia noastră să aibă loc în preajma evacuării Centrului Comunitar laBOMBA din cartierul Rahova, locul în care David Schwartz şi-a început munca în teatru (despre situaţia Centrului Comunitar laBOMBA puteţi citi aici: http://b365.realitatea.net/news/proaspat-evacuat-centrul-comunitar-labomba-din-rahova-isi-continua-proiectele/ ).

Eşti unul dintre regizorii care au proiecte de teatru comunitar. Cum ai ajuns la ideea de comunitate care are nevoie de teatru? În România este un concept nou, practic un pionierat.

David Schwartz: Înţeleg prin artă comunitară, arta făcută împreună cu o comunitate şi în primul rînd, pentru comunitatea respectivă, în care membrii comunităţii sînt implicaţi direct în procesul artistic, dar sînt şi primul public căruia i se adresează. Cred că arta, mai ales teatrul, poate fi un mijloc extraordinar de auto-reprezentare comunitară, poate semnala probleme, ridica întrebări, oferi soluţii practice şi ajuta la auto-organizarea unei comunităţi. Pentru noi, cei din tangaProject, teatrul comunitar se dezvoltă împreună cu implicarea activă într-o problemă socială, dincolo de nivelul artistic. În cazul proiectului „Construieşte-ţi comunitatea!”, de exemplu, partea de teatru a funcţionat alături de componenta educaţională - ateliere de educaţie prin artă pentru copiii din comunitate - şi de medierea relaţiei dintre comunitate şi autorităţi, inclusiv facilitarea consilierii juridice, unde a fost cazul. Experienţa noastră din Rahova, care a fost pentru mine primul contact direct cu arta comunitară, a venit la propunerea lui Bogdan Georgescu şi a Mariei Drăghici, iniţiatorii proiectului „Harta Sensibilă”, cred că una dintre primele iniţiative de artă comunitară asumată de la noi. Dacă mă întorc în timp, există o experienţă de teatru comunitar anterioară nouă, spectacolul „Acasă” al lui Radu Apostol, realizat împreună cu copii fără adăpost.

Experienţa din Rahova a fost formatoare pentru mine. Am lucrat acolo, împreună cu Mihaela Michailov, cu comunitatea oamenilor din casele naţionalizate. Pornisem în documentare cu anumite prejudecăţi, situîndu-mă într-un fel de partea proprietarilor care luptau pentru retrocedare. Cînd am început să lucrez şi am văzut toată nebunia din jurul retrocedării, cînd i-am descoperit pe chiriaşii din casele naţionalizate care au fost mutaţi cu forţa înainte de '89 şi acum sînt din nou aruncaţi în stradă, fără voia lor, după ce au investit munca de o viaţă în casele respective, în funcţie de bunul plac al statului sau al diferitor avocaţi, mi-am dat seama că problema e mult mai echilibrată. Lucrul cu ei, faptul că am repetat acolo, în comunitate, împreună, că am primit feedback de la ei pentru dezvoltarea textului, că, în paralel cu piesa, am fost împreună la primărie, am văzut cum sînt trataţi – batjocoriţi doar pentru că sînt săraci, needucaţi sau romi -  toate aceste lucruri m-au marcat puternic. E o experienţă cu totul diferită de spectacolul pe scenă italiană, cu public care aplaudă, pleacă şi nu se întîmplă nimic apoi. Munca ta într-un astfel de context are o cu totul altă semnificaţie la nivel social şi alt impact afectiv.

Apropo de Rahova, acest cartier începe să devină un mainstream al undergroundului. De curînd, s-a deschis aici un centru privat de artă contemporană, al artistului Farid Fairuz.

Da. Deschiderea artei spre cartiere ţine, cred, de direcţia politică pe care şi-o asumă artiştii. Organizarea comunitară, întoarcerea artei spre publicul din cartier, facilitarea accesului la cultură pentru categorii noi de public, nereprezentate anterior, fac parte dintr-un program politic de stînga. Noi ne-am asumat un astfel de program încă de la primele proiecte, dar aceste principii au fost dezvoltate (şi uneori denaturate sau delegitimate) inclusiv de regimul comunist din România. Sigur, se poate argumenta că deschiderea culturii spre mase a fost făcută superficial şi mai degrabă în scop de propagandă şi control, decît în ideea emancipării comunităţilor respective. Dar accesul la cultură (începând cu alfabetizarea!) şi reprezentarea în sfera publică a marilor mase s-au realizat în perioada socialistă. Cred că toţi cei care lucrăm în astfel de proiecte ne revendicăm, într-o oarecare măsură, de la ideologia de stînga.

Artiştii români care se revendică din stînga se integrează astfel într-un trend al intelectualităţii europene. O asemenea poziţionare în România este însă surprinzătoare întrucît nu au trecut decît 20 de ani de la Revoluţie, perioadă în care intelectualii au fost predominant de dreapta, ca reacţie la regimul comunist din care ieşisem. Această tendinţă de stînga vine din partea voastră, oameni foarte tineri, care nu aveţi o memorie directă a comunismului.

David Schwartz: Cînd ai o memorie a societăţii naţional – socialiste, numite de noi acum comunism, probabil că intervine o anume disociere de această tendinţă. Dar din moment ce toate experienţele noastre importante de viaţă au avut loc post 1989, e normal să dezvoltăm instrumente critice ale acestei societăţi, să semnalăm probleme ale sistemului în care trăim. Pentru mine, să critic comunismul acum e exact cum ar fi fost pentru un intelectual din anii '50 să critice perioada interbelică. E cel mai uşor lucru, să mergi împreună cu ideologia dominantă. Aşa cum în anii '50 erau criticaţi moşierii şi burghezii, acum intelectualitatea de dreapta înfierează comuniştii. Cred că ar trebui să fie o relaţie de conflict între polii de putere economică şi politică, pe de o parte şi intelectuali şi artişti, pe de altă parte. Treaba mea ca artist este să mă poziţionez în afara acestor poli de putere, să pun în discuţie problemele şi neajunsurile societăţii în care trăiesc, nu să fiu port-drapelul puterii politice şi economice. În plus, pentru mine, opţiunea pentru stînga reprezintă opţiunea pentru egalitate în faţa ierarhiei, pentru organizare comună în faţa concurenţei individuale. Nicidecum opţiunea pentru un regim politic sau altul.

Lucrul cu comunitatea s-a dezvoltat puternic şi în proiectul „Vîrsta4”, de la căminul de bătrîni Moses Rosen, unde aţi făcut două spectacole, „Moses Stories” şi „Vîrsta obiectelor”. E o zonă complet nouă, nimeni nu a mai făcut spectacole în astfel de instituţii.

Aşa e. Am mers la cămin, am cunoscut oamenii şi încet, încet s-a dezvoltat această relaţie de prietenie, de încredere unul în altul. Nu ne-am dus programaţi că lucrul de care au nevoie bătrînii e să facă o piesă de teatru. Am vorbit cu ei, ne-am cunoscut, am împărtăşit poveşti de viaţă, am decis să lucrăm împreună şi să vedem ce se întîmplă. Am organizat multe activităţi împreună, unele iniţiate de noi, altele propuse de ei - am scris texte, am făcut spectacole, am desenat şi făcut colaje împreună, ei au făcut fotografii. Şi din această experienţă am învăţat foarte multe. De la faptul că fiecare om are una sau mai multe poveşti extraordinare de spus, că fiecare poveste e la fel de semnificativă, la importanţa pe care o au activitatea psihică, recunoaşterea publică şi stima de sine, pentru o bătrîneţe măcar decentă, dacă nu reuşită.

Există şi o altă dimensiune în preocupările voastre care încearcă recuperarea trecutului recent. „Capete înfierbîntate” e un spectacol despre mineriada din 13-15 iunie 1990, bazat pe documentare. Aţi trecut din zona subiectivă a poveştilor personale într-una obiectivă.

Într-un fel, documentarea e tot subiectivă pentru că e vorba despre interviuri cu martorii evenimentului şi fiecare are varianta lui. Pe parcursul spectacolului se vede că sînt contradicţii mari între poveşti. Cîţi oameni, atîtea păreri. Dar asta este şi una din mizele spectacolului. Dacă pui mai mulţi oameni să povestească un eveniment, fiecare va povesti din perspectiva lui, fiecare vede altceva, are ceva de ascuns sau ceva de demonstrat. E teza simplă că nu există un singur adevăr al istoriei. Mineriada poate fi povestită ca pogrom împotriva romilor, ca manipulare a populaţiei prin televiziune, ca instigarea unor categorii sociale împotriva altora, ca rebeliunea unor golani care nu ştiau ce vor sau ca o represiune neo-comunistă. Fiecare are altă părere, în funcţie de propria grilă de evaluare şi de propriile interese. Am făcut interviu cu o doamnă care s-a dus să le ofere mîncare minerilor. Ea a crezut, cum a crezut probabil majoritatea populaţiei României, că minerii vin în capitală să apere bucureştenii, iar cei care protestează împotriva regimului sînt antirevoluţionari şi anarhişti. În plus, locuia în centrul Bucureştiului şi era îngrozită de „mizeria şi gălăgia din piaţă”. Îmi pare rău că fragmentul ăsta nu a intrat în spectacol, dar l-am prezentat în sequel-ul „Capetele din spatele capetelor”. Cred că asta era perspectiva multor români în iunie 1990.

Dacă discuţi cu oameni din Valea Jiului (eu în această vară am fost deja a treia oară acolo, în documentare), înţelegi mult mai clar cum au fost folosiţi minerii, ca masă de manevră. Minerii au venit la Bucureşti hotărîţi să apere un regim care ulterior nu le-a oferit niciuna dintre îmbunătăţirile promise. Ei au fost înarmaţi, îmbătaţi, dirijaţi prin tot Bucureştiul şi asmuţiţi împotriva pretinşilor duşmani ai regimului – oameni cu barbă, cu ochelari, romi etc. Apoi, în anii '90, post-mineriade, s-a confecţionat imaginea asta, a minerului brută, beţiv, huligan. Acest stereotip, care nu are nicio legătură cu realitatea, a făcut foarte mult rău zonei. Minerii fac una dintre muncile cele mai grele, care şi-a mai pierdut din importanţă de cînd energia se obţine şi prin alte surse. Însă acum o sută sau chiar cincizeci de ani, viaţa şi evoluţia socială ar fi fost de neconceput fără cărbuni. Oamenii ăstia îşi riscă viaţa în fiecare zi, fiind conştienţi că s-ar putea să nu trăiască mai mult de 60 de ani, din cauza condiţiilor de muncă. 20 de ani din viaţă coboară zilnic sub pămînt unde timp de 6 ore muncesc în condiţii infernale să scoată cărbune. De aici apare şi potenţialul de revoltă şi de solidaritate pe care îl au minerii - faptul că lucrează toţi împreună în condiţii atât de dificile, că depind unii de alţii, dă o coeziune extraordinară grupului.

Ce aţi făcut în Valea Jiului?

Împreună cu Mihaela Michailov şi Vlad Petri am făcut o documentare pe două direcţii. O direcţie a fost viaţa minerilor post-închiderea minelor şi post-mineriade. A doua, în parteneriat cu casa memorială I.D.Sîrbu din Petrila, a fost un atelier cu copiii din cartier. Urmează să facem un spectacol de teatru legat de Valea Jiului, care să schimbe perspectiva asupra minerilor şi asupra zonei, pe care o avem noi aici, în Bucureşti. Ideal ar fi ca premiera să aibă loc la Petroşani şi apoi să putem juca în toate orăşelele miniere din Valea Jiului. Ar trebui să fie un spectacol bazat pe istoriile şi mărturiile locuitorilor din Vale, în care o parte dintre ei să participe cu feedback la procesul de construcţie a scenariului şi de elaborare a proiectului. Ideal, din punctul meu de vedere, ar fi ca spectacolul să fie parte dintr-un proiect mult mai amplu, care să includă şi fotografie (şi un atelier de documentare foto cu copii), un film documentar şi o expoziţie de artă plastică – minerii sînt reprezentaţi serios atît în realismul socialist, cît şi avangarda interbelică. Dar desigur, un astfel de proiect ar avea nevoie de o finanţare mult mai mare.

Cum faceţi rost de fonduri pentru aceste proiecte independente?

Depinde de la un proiect la altul. Proiectul „Construieşte-ţi comunitatea!” a fost finanţat prin AFCN, deci de stat. Am avut, de mai multe ori, parteneriate cu UNATC care a dat spaţii de repetiţii şi dotări tehnice. Pentru proiectul „Vîrsta4”, DASM – Direcţia de Ajutor Social şi Medical a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti este partener şi ne asigură diferite cheltuieli minime care ţin de consumabile. Pentru spectacolele de la Green Hours, teatrul asigură o sumă minimă pentru producţie. Pentru producţia de la „Capete înfierbîntate” am făcut rost de o sponsorizare privată.

De unde faceţi rost de bani pentru onorarii?

Păi ... nu prea facem. Nu prea am găsit variante pentru onorarii decente pentru proiecte independente, care să evite în acelaşi timp asocieri cu persoane sau instituţii private nedorite. Nişte sume (după părerea mea, mici) se pot obţine de la AFCN – Administraţia Fondului Cultural Naţional. Teatrul LUNI de la Green Hours oferă o contribuţie simbolică, dar utilă. Alte proiecte, cum este „Vîrsta4”, se bazează exclusiv pe voluntariat. Din experienţa mea de pînă acum, cu cît banii pentru un proiect sînt mai mulţi, cu atît libertatea de acţiune şi expresie este mai îngrădită de finanţator.

Foto: Vlad Petri

Oana Stoica este jurnalist şi critic de teatru.

anunt dilema jpg
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul site: www.dilema.ro
Începînd din 7 martie ne puteți găsi pe noul șițe: www.dilema.ro
telefoane samsung galaxy s23 ultra jpg
Ai nevoie de un nou smartphone? Comandă telefoane Samsung Galaxy S23 Ultra aici!
Pentru a vedea specificațiile telefonului este necesar să alegi brandul, modelul, condiția estetică a produsului, culoarea și spațiul de stocare.
Depresia jpg
Depresia: semne, simptome și cauze
Sperăm ca această problemă de sănătate să stea cît mai departe de tine.
Header anvelope jpg
Cum să-ți alegi corect anvelopele de iarnă
Dacă pneurile au taloanele prea moi pentru greutatea mașinii.
Păcănele pe bani reali și cazinourile online jpg
Păcănele pe bani reali și cazinourile online
Jocurile de noroc sînt legate de speranța unui cîștig online.
ruj rezistent 24 ore jpg
Christmas tree landscape png
Cadouri de Crăciun pentru cei mai buni prieteni. 3 idei pe care o să le adore și Moșul
Dacă în cercul de prieteni aveți iubitoare de beauty, un calendar advent este o idee minunată.
poza2 jpeg
Industria IT în România: Joburi și Tendințe în Tehnologie
În plus, se observă o creștere a numărului de femei angajate în domeniul IT, ceea ce reflectă o schimbare pozitivă în dinamica forței de muncă în acest sector.
dilema jpg
Cu ce se diferențiază casele de pariuri online
Alegînd o casă de pariuri cu un sistem de suport bine pus la punct, vei depăși mai ușor anumite momente dificile iar problemele pe care le vei întîmpina vor fi rezolvate mai rapid.
pexels andrea piacquadio 941555 jpg
Stresul de sărbători. Cum să îi faci față mai ușor
Amintește-ți că cel mai potrivit cadou pentru mama este, de cele mai multe ori, veselia și buna dispoziție din ziua de Crăciun, cu toată familia la masă.
The Veils Poster Web jpg
Finn & Oigăn, solo
Originar din Londra dar relocat în Noua Zeelandă, Finn Andrews este compozitor și multi-instrumentist.
ILUMA Stardrift KV Landscape jpg
Philip Morris International lansează în România prima ediție limitată IQOS ILUMA – descoperă IQOS ILUMA STARDRIFT
Philip Morris International (PMI) lansează la finalul acestei luni IQOS ILUMA STARDRIFT, prima ediție limitată a celui mai inovator produs din portofoliul său de alternative fără fum.
Grand Hotel Europa  poza 1 jpg
Grand Hotel Europa sau adevărul minciunilor la persoana întîi
Cu atît mai puțin unul în vogă ca autoficțiunea, explorat de nume mari ale ultimelor decenii precum Annie Ernaux sau Karl Ove Knausgård.
foto alex galmeanu jpg
dragostea, regim urban
Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine
ce rol are vitamina e jpg
Top 3 cele mai frecvente probleme ale pielii și cum le poți combate
Nu uita să faci schimbări și în alimentație: consumă produse cu indice glicemic mai scăzut și evită excesul de lactate.
featured image (7) jpg
un parfum clasic de barbati jpg
Idei de cadouri pentru bărbații din viața ta - ce să le dăruiești, în funcție de relația dintre voi
Așa că, o idee bună este să notezi fiecare link pe care ți-l trimite amicul tău, pentru a fi mai ușor să îi găsești cadoul ideal.
DilemaVeche (2) (3) jpg
Aproximativ 33% dintre parfumurile masculine sînt folosite de femei! Ce ingrediente au astfel de parfumuri?
Foarte apreciate sînt și parfumurile orientale pentru bărbați, care au note unice, catifelate, arome de vanilie și alte condimente minunate.
alege o crema pentru tenul uscat jpg
6 produse de îngrijire care să nu îți lipsească din trusa cosmetică
Toate acestea au proprietăți extraordinare și te pot ajuta să îți menții pielea tînără și frumoasă pentru cît mai mult timp.
AM jpg
Depresie
Cum să nu fiu mohorît
caserole mancare unica folosinta snick ambalaje jpg
Caserole pentru mîncare de unică folosință disponibile la Snick Ambalaje
Acest concept este unul care reușește să atragă mulți clienți, consumatori totodată.
Bulucz jpg
Relicve, ustensile
Tocmai îmi vin în minte spălarea picioarelor, Ciubotele lui van Gogh
IQOS x DIPLOMA 5 jpg
Omid Ghannadi, creatorul instalației IQOS x DIPLOMA: Apreciez că sînt companii care se implică atît de vizibil în sprijinul comunității
El este omul din spatele instalației imersive IQOS proiectată special pentru ediția de anul acesta a festivalului DIPLOMA.
Eutanasie
Cum ne-ai învățat să fim atenți

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.