André Scrima: scriitură şi călătorie

Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
André Scrima: scriitură şi călătorie jpeg

Îmi îngădui să adaug la Dosarul recent al revistei – atît de izbutit dedicat Părintelui Scrima – o contribuţie. Ea priveşte relaţia între oralitate şi scriitură care îl caracteriza. Îmbinarea celor două poate spune ceva expresiv, cred, despre prezenţa lui André Scrima, despre tipul lui de muncă interioară, chiar despre stilul omului spiritual în genere.

Am mai menţionat: de-a lungul anilor 1993-2000 i-am solicitat Părintelui Scrima o seamă de texte pentru reviste culturale ori ştiinţifice. Înregistram ceea ce era expunere directă, o redactam şi, după etape de revizuire, textul era publicat. La originea textului se afla, aşadar, întotdeauna, solicitarea mea şi cuvîntul viu, pe loc desfăşurat, al autorului. Am îngrijit de asemenea volumul Timpul Rugului Aprins, născut şi el ca răspuns la o propunere: cea a filozofilor Andrei Pleşu şi Virgil Ciomoş ca părintele Scrima să evoce grupul de la Antim. În „Liminar”, el a ţinut să precizeze felul cum i-a cunoscut pe cei doi, cum s-a născut volumul.

Mi-a devenit astfel evidentă o trăsătură a producţiei spirituale şi intelectuale a lui André Scrima, care mi-a fost confirmată din plin cînd am organizat Arhiva André Scrima de la Colegiul Noua Europă – Institut de studii avansate din Bucureşti. Aproape toate, dacă nu chiar toate textele lui sînt răspunsuri la solicitări: academice şi/ori spirituale, publice ori private. Foarte multe dintre ele rezultă din înregistrări şi transcrieri realizate de interlocutori sau auditori. Spunea chiar el că nu produsese vreodată un text în postura de autor care concepe, autonom, o lucrare. Nu făcuse o listă a lucrărilor şi publicaţiilor lui. Creativitatea lui devenea discurs mai ales în relaţie cu celălalt, solicitat de celălalt. Aş spune chiar în faţa celuilalt.

Şi, de multe ori, André Scrima ţinea să prefaţeze textul tipărit cu detalii privind originea lui orală, interlocutorii care i l-au solicitat, contextul în care a apărut, traseul textului pînă la publicare. De ce atîtea precizări, de ce o atît de minuţioasă „punere în cadru”? m-am întrebat nu o dată în faţa acestor pasaje introductive. Mi se păreau ciudate, de un excesiv accent pe persoana proprie. Dar nu putea fi doar atît. Părintele Scrima avea, e drept, cochetării, afectări, autoadmiraţie. Dar, în chestiunile spirituale, primau, la el, o rigoare şi un devotament, aş spune transindividuale. Aşadar de ce atîta insistenţă în a descrie circumstanţele de producţie a textului?

Poate pentru a-i pune în evidenţă calitatea de „eveniment”. Un eveniment nu pe linie simplu culturală, ci unul care îşi căuta locul sub o lumină mai înaltă. Un eveniment la care vorbitorul, interlocutorii, asistenţa erau fiecare, în felul lor, părtaşi, în care toţi erau cuprinşi.

Ce trăsături avea „evenimentul”, potrivit notaţiilor cu care André Scrima ţinea să-l însoţească? Era „provocat”, răspundea unei preocupări a celuilalt. Apoi, consta într-un discurs direct, nepregătit altfel decît prin ceea ce adunaseră, în vorbitor, de-a lungul vremii, reflecţia, meditaţia, experienţa. Se petrecea într-un „acum” al întîlnirii, unde putea interveni şi o altă instanţă, chemată tocmai de preocuparea celor reuniţi. În sfîrşit, „evenimentul” era atent situat: apărea la încrucişarea unor drumuri, poate a unor destine. André Scrima, călătorul, întîlnea alţi oameni sensibili la tema călătoriei, călători potenţiali sau abia porniţi la drum sau colegi pe drumuri convergente. Nu întîmplător, el evoca adesea călători spirituali din alte epoci, filiaţii de itineranţi, în a căror linie se insera, pe care încerca, poate, să o transmită, să o prelungească.

Am insistat atît pe oralitatea producţiilor lui, încît s-ar putea crede că scriitura era, pentru el, neînsemnată. Or lucrurile nu stăteau deloc aşa. S-au păstrat în Arhiva Scrima de la NEC nenumărate notiţe manuscrise. Scria pe caiete, pe agende, pe file, pe plicuri, pe ştraifuri de hîrtie, pe programe de colocvii, pe cartoane de invitaţii, pe margini de jurnal. Fixa astfel o idee, un poem, o rugăciune, o expresie izbutită, un eveniment interior, o temă. Există note dezvoltate, lungi de cîteva pagini, în care scrisul e lizibil, ordonat pus în pagină, unde expunerea e bine înlănţuită, organizată. Pe lîngă ele, există alte notiţe, mai cu seamă din a doua parte a vieţii, care ajung pînă la indescifrabil: sînt aruncături de grafie colţuroasă, ca şi cum sensul care i-a apărut ar fi fost prea subtil (prea tainic?) ca să poată fi pus clar în scris. În altele, scriitura se încalecă, trece printre şi peste alte rînduri deja scrise, devenind un hăţiş de neînţeles pentru altcineva decît autorul ei. Slujeşte doar ca „urmă” a unui eveniment intelectual? E doar marcajul unui înţeles care nu se lasă extras de la locul lui, din interioritate, unde e luminos? E încercarea febrilă de a expune nodul strîns al unui gînd?

În faţa masei de scriitură, atît de diversă ca grafie, suport şi stil, trebuie să accepţi că ea exprimă ceva foarte propriu lui André Scrima: un act neîncetat de ruminatio intelectual-spirituală.

Cum se ştie, ruminatio e un termen cu mare trecere în mediul contemplativ medieval: însemna a „rumega”, a „mesteca” îndelung, continuu, cuvîntul divin pentru ca el să-şi exale sevele, savoarea, sensurile, iar ele să pătrundă în fiinţă, să o hrănească şi să o transforme. Iar această îndeletnicire cu „mistuirea” cuvîntului şi a tematicii spirituale e foarte veche, e proprie tuturor tradiţiilor. E, cred, potrivit să o avem în vedere atunci cînd încercăm să găsim rostul scriiturii la André Scrima. Nu vreau să spun că, în ceea ce îl priveşte, scriitura ar epuiza atitudinea „ruminativă” faţă de tematica spirituală. Această atitudine era însuşi modul lui de a fi. Scriitura era doar un suport, un exerciţiu, una dintre practicile de cercetare/descoperire/maturare a cunoaşterii. Scrisul ajuta reflecţia, întîlnea verticala inspiraţiei, marca urmărirea pistelor de sens.

Încă ceva. Multe dintre scrierile rămase de la André Scrima sînt interpretări de texte. Prin hermeneutica lor, el merge pe urmele altor călători, le explicitează traseul, îl asumă, îl prelungeşte, îl comunică. În această cheie a itineranţei atrase de Dumnezeu se desfăşoară „lectura hermeneutică” a Scrisorii Părintelui Ioan cel Străin, în Timpul Rugului Aprins. Există acolo chiar o menţiune precisă: „Îmi spuneam, încă de pe atunci (din vremea Antimului, n.m., A.M.) că Părintele Ioan călătoreşte cu Filocalia, dar şi cu Pelerinul rus aşa cum acesta călătorea cu Filocalia”. Pelerinul rus şi Părintele Ioan cel Străin călătoreau cu textele antecesorilor, dar călătoreau mai ales prin ele, cu ajutorul lor.

Stilul de discurs şi de scriitură al Părintelui Scrima ţine, şi el, de acelaşi regim al itineranţei. Nu făcea el astfel prezent un model foarte vechi de întîlnire, de „trecere” a cunoaşterii spirituale? Sugerînd astfel un mod în care tradiţia rămîne vie, într-o trecere fertilizantă.

(extras din contribuţia la un viitor număr al Revistei de studii ecumenice – Sibiu, dedicat lui André Scrima, realizat în colaborare cu Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române)

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.