Pinhas din Koretz (m. 1791) Un om unic pe pămîntRabi Pinhas a fost întrebat: "De ce este scris: În ziua în care Dumnezeu a creat un om pe pămînt, şi nu în ziua în care Dumnezeu a creat omul pe pămînt?" Răspuns şi explicaţie: "Îl vei sluji pe Creatorul tău, ca şi cum n-ar exista decît un singur om pe pămînt: tu!"Lupta infinităRabi Raphael, plin de umilinţă toată viaţa lui şi ţinîndu-se întotdeauna departe de onoruri, îl tot întreba pe Maestrul său care este mijlocul de a învinge pentru totdeauna orgoliul. Dar n-a obţinut niciodată un răspuns. Într-o zi, l-a întrebat din nou: "Vai! Rabi, iarăşi trufia!" Rabi Pinhas i-a răspuns: "Ce vrei? E o treabă căreia omul trebuie să-i dedice toată viaţa fără să o poată împlini. Deoarece trufia este straiul lui Dumnezeu, aşa cum e scris: Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie. Or, Dumnezeu este infinitul; cine este orgolios atacă veşmîntul infinitului. Aşa că nu există punct limită pentru încercarea de a fi mai puţin trufaş."PaceaAceste cuvinte ale rugăciunii: "Cel care face pacea în înalturi, Acela ne va aduce pace şi nouă" erau astfel comentate de Rabi Pinhas: "Cerurile (shamaim), după cum se ştie, au apărut din pacea făcută de Dumnezeu între foc (esh) şi ape (maim). Şi cel care a făcut să domnească pace între antagonisme va şti cum să facă aşa ca pacea să domnească şi între noi."Rabi Raphael era foarte stăruitor în acţiunile de împăcare. Adeseori se ducea la casele unor hasidimi pentru a vorbi de la suflet la suflet cu soţiile şi ca să le facă să creadă din inimă în pacea conjugală. Odată, tocmai în ziua a noua a lunii Ab, aniversare a distrugerii Templului, zi de post, se găsea într-o comunitate ai cărei membri erau de mult certaţi din cauza unui conflict permanent aţîţat; a fost solicitat de una dintre părţi să restabilească pacea. "Dar probabil că Rabi nu o să vrea să se ocupe de treburile noastre astăzi, în zi de doliu. " În ce altă zi, mai mult decît astăzi, le-a răspuns el. Nu din cauza unei neînţelegeri neînsemnate a fost distrusă casa lui Dumnezeu?". La inaugurarea sabatului, cînd se citeşte partea din Scripturi unde este descrisă Creaţia, hasidimii din Bershad au dansat în cerc toată ziua, şi strigau mereu: "sabatul creaţiei, toţi într-unul! Sabatul creaţiei, toţi într-unul!"Acul din cămaşăOdată au venit, din oraşul vecin, cîteva femei să-l viziteze pe Rabi Pinhas, pe care l-au înnebunit cu trăncăneala lor. A doua zi de dimineaţă, înainte de rugăciune, văzîndu-le din nou în faţa porţii lui, a luat-o la fugă, pînă la fiul lui, şi a exclamat: "Ah, de-ar veni odată Mesia, ca să mă scape de Gite Jiden (bunii evrei), ţadikimi!" Şi după o clipă a spus: "Voi credeţi că cei răi îl întîrzie pe Mesia... Nu, nu şi nu! Bunii evrei sînt de vină! Nu mă deranjează un cui bătut undeva în perete! Dar un ac uitat în cămaşa mea, pe mine mă zgîrie!"ViseleCuvintele lui Rabi Pinhas: "Visele sînt o emanaţie a spiritului, prin care acesta se purifică; de asemenea, toată înţelepciunea lumii nu este decît o emanaţie a Legii Sfinte şi doctrina se purifică astfel. Iată de ce se spune în Psalmi: Cînd Domnul va face întoarsă calea robilor Sionului, vom fi aşa ca unii care visează. Deoarece atunci vom afla că toată înţelepciunea nu a existat decît pentru purificarea Legii şi Exilul nu a fost altceva decît purificarea spiritului lui Israel; restul nu era decît un vis".Bucuriile"Toate bucuriile vin din Rai " spunea Rabi Pinhas; chiar şi o simplă glumă de acolo vine, dacă a fost spusă în spiritul unei bucurii adevărate".Yehiel Mihel din Zloczow (m. 1786) NevoileLa începuturile sale, Rabi Yehiel Mihel trăia în cea mai mare sărăcie; şi totuşi, mereu, la orice oră, era vioi. Odată cineva l-a întrebat: "Cum faceţi, Rabi, ca să puteţi spune în rugăciunea de fiecare zi: lăudat fii, Doamne care îmi dai tot de ce am nevoie? Nu ai nimic din cele necesare traiului! " Fără îndoială " a răspuns el " că cel mai mult am nevoie de sărăcie; şi tocmai de ea am parte!".Sub pălărieÎntr-o zi, fiind în călătorie, Rabi Mihel a ajuns într-un oraş unde nu mai fusese niciodată. Cîteva personalităţi eminente, din conducerea comunităţii, n-au întîrziat să sosească pentru a-i spune bun venit. S-a uitat la toţi, pe rînd, uitîndu-se fix la frunte şi le-a spus apoi fiecăruia în parte ce defecte au sufletele lor şi ce ar trebui făcut pentru îndreptarea lor. S-a răspîndit imediat zvonul că un ţadik, versat în ştiinţa fizionomiilor, ştie să citească şi să descopere pe frunţile oamenilor caracterul lor. Cînd au venit următorii vizitatori, toţi aveau pălăria înfundată pînă-n nas. "Ce greşeală faceţi! a exclamat Rabi Mihel; o privire, care pătrunde sub carne, vede şi sub pălărie!"AscensiuneaCuvintele lui Rabi Mihel: "Întreabă psalmistul: Cine se va sui pe muntele Domnului şi cine va locui în locul cel sfînt al său? E ca un om care urcă cu o caleaşcă în munţi şi la mijlocul drumului vede că atelajul nu mai poate; trebuie să se oprească şi să lase animalele să se odihnească. Dacă nu are destulă judecată, se va rostogoli de-a dura pe pantă. Dar dacă ştie ce să facă, o să pună sub roată o piatră, cît durează oprirea şi apoi o să poată să ajungă în vîrf. Cel care nu cade mai jos, cînd e nevoit să-şi întrerupă slujirea lui Dumnezeu, cel care ştie să se menţină cînd trebuie să se oprească, acesta va locui în locul sfînt al Domnului".Zeev Wolf din Zbaraj (m. 1802) HoţiiÎntr-o noapte, hoţii s-au strecurat în casa lui Rabi Wolf şi au luat tot ce le-a căzut sub mînă. Rabi vedea din camera lui ce fac ei, dar nu i-a deranjat. Cînd să plece, i-a văzut cum se pregătesc să ia cu ei şi un vas folosit de el cu o seară înainte, pentru poţiunea unui bolnav. Rabi Wolf a venit în fugă: "Oameni buni " le-a spus el " luaţi tot ce găsiţi la mine, e cadou din partea mea. Dar feriţi-vă de acest urcior, vă rog. L-a folosit un bolnav molipsitor. Fiţi prudenţi".După aceea, în fiecare seară, înainte de culcare, spunea aceste cuvinte: "Renunţ la tot ce am". Dacă hoţii ar fi revenit, fără ca el să-i vadă, ar fi fost absolviţi de păcat.De la fereastrăÎn timp ce Rabi Menahem călătorea prin Ţara Sfîntă, un nebun care urcase nu se ştie cum pe Muntele Măslinilor, fără ca nimeni să-l observe, ajuns la vîrf, s-a apucat să sune din Shofar. Printre israelienii stupefiaţi a început să circule zvonul că a sunat Shofarul Mîntuirii. Zvonul a ajuns şi la urechile lui Rabi Menahem, care s-a dus şi a deschis larg fereastra; s-a uitat la lumea înconjurătoare şi a spus: "Nici o noutate".Dilema, nr. 343, 3 septembrie 1999