Căutarea locului

Publicat în Dilema Veche nr. 923 din 16 – 22 decembrie 2021
Căutarea locului jpeg

De cîteva săptămîni deja, vecinul de peste drum a pus la balcon semnele festive: printre crengi de brad, un Moş Crăciun cu sacul de cadouri; ceva mai sus, în boltă, o stea albă de lumini. Tablou cu cele două sigle ale sărbătorii, de care dau cu ochii în fiecare zi. Pe de o parte, dimensiunea ei larg socială: voios comercială sau îndătinată (oferte, reclame, tîrguri, bunăvoinţă, cadouri, reuniuni de familie şi prieteni, urări, masă bogată). Pe de altă parte, dimensiunea religioasă, creştină, a Naşterii Domnului care dă, în fond, rostul întregii însufleţiri festive. Da, în ciuda jocului politic care îşi bate joc de alegători, în ciuda pandemiei care ne-a restrîns vieţile, în ciuda ştirilor catastrofale cu care se desfată media, ne pregătim totuşi de sărbătoare. În ciuda lor, sîntem dispuşi spre bucurie, sîntem în aşteptarea ei. E un semn că, dincolo de contingenţe posace ori revoltătoare, există un motiv de bucurie care nu poate fi anulat. Steaua care i-a condus pe magi la Betleem rămîne pe cerul nostru cultural, continuă să fie spiritual expresivă, să marcheze traseul spre locul central al Naşterii.

Din primele secole creştine, Întruparea e celebrată pe verticala unei duble naşteri christice: naşterea dinainte de veci în Tatăl, naşterea în timp, din Fecioară. Discursul creştin a exaltat complementarele care fac să vibreze împreună cele două evenimente, cele două planuri ca un acord între zenitul divin şi peştera Betleemului, între „pol” şi „centru”. Imnografia, intonată şi astăzi în biserici, desfăşoară îmbelşugat variaţiile acestui „acord antinomic”. „Împodobeşte-te, Betleeme... Cel fără de mamă din Tatăl şi fără de tată din mamă Se naşte”; „În peşteră mică vii să Te mărgineşti, Cel ce din fire eşti nemărginit.”

Dar încă din textele nou testamentare, la Sfîntul Ioan şi Sfîntul Pavel, apoi la Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Maxim Mărturisitorul, apare ideea că naşterea christică are drept ţintă şi „loc propriu” interioritatea omului, centrul, inima lui. Acesta e locul vizat de Întrupare. Aici trebuie să se „nască” şi să se dezvolte prezenţa lui Christos, gîndirea şi duhul Lui. Sfîntul Pavel (Galateni, 2, 20) o spune ca pe un ideal împlinit: „Nu eu mai trăiesc, ci Christos trăieşte în mine”. Origen, apoi Augustin spun foarte net: la ce bun Întruparea dacă ea nu se realizează în adîncul omului? Dacă sufletul nu e „conformat” de Logosul divin, dacă nu e organizat, modelat în cunoaştere, condus dinăuntru de El? E întrebarea mereu reluată de contemplativi şi gînditori creştini din Răsărit şi din Apus. „Cum se produce naşterea lui Christos în noi şi cum se împlineşte ea într-un suflet bun?”, se întreabă Meister Eckhart (secolele XIII-XIV) într-una dintre predicile sale. Iată o temă dominantă în gîndirea lui. 

Pentru această întrebare, pentru această temă, unul dintre simbolurile cele mai expresive e sămînţa, cu metabolismul ei. Ea se depune într-un sol care, dacă e receptiv, dă seminţei loc de creştere, de „realizare” a posibilităţilor ei specifice. Dacă e receptiv, „pămîntul” în cauză e transformat de puterile seminţei care lucrează în el, răspunde, cu propria aptitudine, la tipul de rodnicie al seminţei. Participă intim la maturizarea rodului.

Prin întrupare, Cuvîntul divin îşi rosteşte cuvîntul transcendent cu glas uman. Acest cuvînt este, potrivit Evangheliei şi hermeneuţilor ei, sămînţa pe care sufletele o au de primit, de absorbit, de făcut să crească prin meditaţie, reflecţie, rugă; prin îndrăzneala cercetării unită cu atenţia faţă de „intenţiile” proprii grăuntelui primit. A interioriza sămînţa, a o scruta cu puterile reflexive şi contemplative ale sufletului, a-i face loc în centrul profund al fiinţei şi a o lăsa să lucreze acolo: iată idealul spiritual legat de sămînţa transcendentă. „Nu ştiţi oare că din această sămînţă a cuvîntului lui Dumnezeu se naşte Christos în inima ascultătorilor?”, spune Origen într-una dintre Omiliile la Levitic.

Aşa fiind, tema convoacă imediat parabola evanghelică a semănătorului. Începutul parabolei trimite deja, transparent, la Întrupare („Ieşit-a semănătorul să semene...”). Cuvîntul divin aruncă – pretutindeni oferită – sămînţa cuvîntului Lui. El o răspîndeşte pe orice fel de pămînt, aşa încît revine fiecărui primitor să aibă atenţia adecvată faţă de calitatea seminţei, să o preia în propriul „sol”, să o situeze la acele niveluri de înţelegere unde sămînţa îşi dezvoltă sensurile veritabile.

Parabola semănătorului e o lecţie de discernămînt, o indicaţie a solului potrivit: unul singur, asemenea Cuvîntului unu, a cărui sămînţă se aruncă peste el. Un singur sol/suflet e bun. Unul singur în perspectiva rodului unitiv, care va transforma fiinţa umană în conformitate cu Unul divin. Dar, unul singur fiind, el nu e uniform. Varietatea sufletelor „bune” e nelimitată, asemenea gestului christic care răspîndeşte fără mărginire cuvîntul. Fiecare suflet, spune parabola şi au spus autori creştini (Origen, Efrem Sirul printre alţii), primeşte Cuvîntul întrupat şi cuvintele Lui potrivit unei specifice posibilităţi de înţelegere, potrivit propriei înzestrări, propriului talent spiritual. Important e să recunoască calitatea seminţei, să crească împreună cu ea. Nici o plantă de muştar nu e identică alteia, dar toate sînt plante de muştar, crescute din acelaşi fel de grăunte.

Parabola e în acelaşi timp o lecţie de libertate. Semănătorul nu intervine ofensiv asupra solului. Persoana umană decide modul de primire a seminţei. Ea determină nivelul interior la care situează sămînţa (în mod discret, cele patru cazuri enumerate de parabolă sugerează o progresivă „adîncire”, din care totuşi doar ultimul caz dă nivelul fertil). În funcţie de receptivitatea umană, aşadar, sămînţa transcendentă se iroseşte sau fructifică „local”, în fiecare ins (fără ca posibilităţile ei intrinseci să fie cumva afectate). Andrei Pleşu are dreptate să vadă gestul Semănătorului ca pe o „încercare”, ca pe o propunere. E încercarea insistentă, niciodată părăsită, niciodată descurajată, a Cuvîntului de a-şi oferi cuvîntul, de a-şi oferi prezenţa. E în acelaşi timp strădania Lui de a stîrni receptivitatea umană. În termenii din Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Semănătorul divin „încearcă mereu să arate în ce fel poate verticala adevărului, sau a căutării, să intersecteze orizontalitatea conştiinţei comune”.

Rămîne omului să răspundă printr-o altă verticală, care se adînceşte în solul inimii lui. Sărbătoarea înseamnă aşadar, de parte umană, bucurie, dar şi atenţie, discernămînt, creativitate verticală.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.