Ce mai e cu infernul?

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Ce mai e cu infernul? jpeg

Pare ciudat. Potrivit cercetărilor din ultimele decenii, o mulţime de oameni cred în Dumnezeu fără să mai dea crezare existenţei diavolului. Infernul a cam dispărut din conştiinţa credincioşilor. Simetria răsplăţilor şi a pedepselor dintr-o altă viaţă, sub care stătea fiecare clipă a vieţii de aici în epocile tradiţionale, nu mai are cine ştie ce relevanţă.

Dar poate că nu e chiar aşa ciudat. În modelul de lume al modernităţii tîrzii, nici diavolul, nici infernul nu mai „au loc“. E adevărat că ei rămîn materia unui capitol gras de cultură europeană şi universală. De la întunecatul regat al ispititorului, din învăţătura Bisericii, la pitorescul lui neliniştitor sau umoristic, în folclorul religios, de la speculaţiile filozofice şi mistice asupra polului minus al lumii pînă la chipurile pe care arta şi literatura creştină li le au dat timp de secole, ei constituie o temă abundentă de studiu. Cît despre ei ca realităţi obiective, modernitatea tîrzie ridică din umeri, nu le mai face credit. De ce?

Probabil fiindcă nu mai trăim într-un model de lume ierarhic, cu stări calitativ diferite de fiinţă. Nici chiar oamenii religioşi nu se mai simt în genere acasă într-un univers care înşiră pe verticala sa văzutele şi nevăzutele, stările inferioare, lumea oamenilor, stările superioare de fiinţă, dominate de polul transcendenţei divine. Trăim într un domeniu definit preponderent, în exterior, prin istorie şi social, restrîns la psiho-fizic în ce priveşte individul.

Apoi infernul şi diavolul tradiţional nu mai au credit fiindcă au stat prea mult pe scena creştină. Unul a înşelat, a ispitit peste măsură, celălalt a înfricoşat pînă la teroare, plictis şi comedie neagră. Secole la rînd, chiar pînă în secolul XX, Bisericile au făcut abuz de „pastorala fricii“ (cf. Jean Delumeau, Păcatul şi frica), au perfecţionat teologia infernului, au ilustrat din belşug chinurile iadului şi veşnicia lor. Era discursul lor doar unul întunecat, obsesiv, aproape sadic? Sau doar unul sclerozat, care vehicula o tematică validă (responsabilitatea spirituală a persoanei), dar a cărei formulare ajunsese defazată faţă de mentalitatea modernă? Oricum ar fi, Jean Delumeau, în Frica în Occident, ca şi Georges Minois în Istoria infernurilor, citează cuvintele doamnei Roland, indignată de chipul unui Dumnezeu terorizant. „Ideea că atîtea fiinţe nevinovate, oameni ce au trăit cu cinste, atîtea popoare civilizate [din afara Bisericii catolice] au fost date pradă flăcărilor nemiloase… Ce fiinţă grosolană şi brutală am făcut din divinitate!“, scrie ea la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. În secolul XX, Nikolai Berdiaev, filozof creştin al libertăţii metafizice, se revoltă tumultuos împotriva religiei de tip retributiv şi penal, care ofensează şi libertatea omului, şi anvergura transcendentă a lui Dumnezeu.

De altfel, de pe la mijlocul secolului XX, chiar Bisericile şi-au nuanţat limbajul. În trecut, ele susţineau că mîntuirea nu e posibilă decît pentru credincioşii riguroşi, pe cînd restul umanităţii era pîndită de focul veşnic al iadului sau de cel, purificator, al purgatoriului. Abia de mai puţin de un secol, Bisericile au recuperat distanţa care se căscase între doctrina fricii de pedeapsa veşnică şi mentalitatea modernă. Cea din urmă se mişcă între indiferenţă faţă de religios şi sensibilitate faţă de un Dumnezeu generos, universal activ şi salvator, nu unul exclusivist, răzbunător. Astăzi, Bisericile insistă asupra bunătăţii lui Dumnezeu, asupra atotprezenţei sale iubitoare, evidente sau ascunse. Iadul şi-a pierdut recuzita spectaculoasă, ba chiar relieful. „Ne-au împuiat capul cu poveşti despre infern, purgatoriu şi altele de felul ăsta“, spunea prin 1980 o vînzătoare pensionară din Bretania. „Acum nu se mai vorbeşte de aşa ceva. Probabil că toate astea au dispărut“ (cf. G. Minois).

Aşadar infernul nu ar mai fi credibil. Totuşi el nu se lasă uşor dat afară din scenă. Are, în secolele XX şi XXI, o mulţime de concurenţi proaspeţi. Georges Minois îşi sfîrşeşte studiul cu un capitol intitulat „Secolul infernurilor“: la plural, cum stă bine modernităţii tîrzii. Infernuri terestre, actuale, nu proiectate într-o altă lume şi o altă viaţă. Infernuri pe care omul le creează, le îndură, le aplică celorlalţi.

Sînt, mai ales, infernurile colective, îndurate de comunităţi largi. Pe de o parte, totalitarismele atee, utopii puse silnic în operă, care uniformizează pînă la ştergere şi masificare individul. Acestea măcar nu şi-l anexează pe Dumnezeu. I se substituie polemic. Extremismul terorist islamic, în schimb, pune sub emblema domniei divine tortura, violul, genocidul. Fie că e vorba despre musulmanii de alte tradiţii, de creştinii din Orient sau de occidentali, cei diferiţi religios faţă de „califatul Daech“ trebuiau să piară ori să i se supună. „Paradisul“ amenajat de totalitarismele atee ori religioase se dovedeşte a fi exact contrariul lui.

Ambele tipuri de totalitarism pretind să realizeze o perfecţiune socială şi istorică. Ambele pretind să instaureze o lume uniformă, condusă discreţionar de un unic centru. Ambele desfiinţează prin violenţă diversitatea convingerilor şi libertatea persoanei. În mîinile lor se produce teribila metamorfoză: sub ochii noştri în ce priveşte extremismul islamic, pe spinarea noastră, a europenilor, în ce priveşte totalitarismele secolului XX. Iată dovada, experimentată, că perfecţiunea căutată în istorie conduce la oroare, că perfecţiunea colectivă e o schimonositoare utopie. Nu aminteşte, prin contrast, lecţia teribilă a totalitarismelor că nu colectivul socio-istoric, ci persoana umană e subiectul oricărui efort spre perfecţiune? Că persoana şi actele ei se judecă – din perspectivă spirituală – pe o axă care o leagă, în fiecare clipă, nu de un „capăt al istoriei“, ci de Polul realului?

După mine, democraţia liberală e un destul de bun suport social pentru trăirea credinţei, pentru tematizarea ei. Democraţia liberală refuză să se conceapă drept societate perfectă sau în drum spre o perfecţiune colectivă. Se întemeiază pe recunoaşterea continuei sale amendabilităţi, la care diversitatea indivizilor şi a grupurilor trebuie să contribuie. Îşi recunoaşte fragilitatea, necesitatea de a fi menţinută, dobîndită prin dialog, negociere, acord. Pe de o parte, ea pune astfel în valoare persoana, cu libertatea ei de conştiinţă, convingeri, exprimare. Pe de altă parte, interzice sacralizarea socialului şi a istoriei, menţine distanţa între imanent şi transcendent. Chiar dacă neintenţionat, ea poate sugera astfel o realitate și un sens care o depăşesc.

Într-un moment cînd, în România, democraţia liberală îşi trăgea sufletul după o perioadă foarte proastă, Papa Francisc a formulat un sens deopotrivă social şi spiritual. „Împreună“ a fost mesajul său, ceea ce înseamnă recunoaştere colegială a diversităţii, religioase şi umane, dorinţă de întîlnire, de conlucrare. Gazda Papei, preşedintele Iohannis, şi Patriarhul Daniel au fost actori ai acestui „împreună“. Iar ei reprezentau o societate şi o Biserică unde acest „împreună“ pare că începe să aibă răsunet, poate chiar atracţie. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Gustave Doré - Dante Alighieri - Inferno

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.