Comunitățile digitale

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Dependența de Internet seamănă cu de­vo­țiunea religioasă. Dacă rămînem „fără Internet“, ne panicăm. Ne simțim brusc aruncați pe un țărm barbar, unde orice catastrofă ne-ar găsi dezarmați și neputincioși. Avem dintr-o­dată impresia că nimeni nu ne mai poate „auzi“, că rămînem sclavii memoriei noastre precare, victimele oricărui lapsus. Gîndul nu se înalță cu ușurință spre Dumnezeu: de aceea sînt unii care socotesc că singura legătură cu El rămîne rugăciunea, nu dialogul interior „așa cum vine“, ci recitativul prestabilit, al cărui ritm generează sentimentul prezenței divine. Internetul e o pseudodivinitate care nu doar o ecranează pe cea reală, dar, situată într-o dimensiune care scapă simțurilor, o și face uitată. Rețeaua digitală e un stăpîn care nu ne lasă nici o secundă de libertate, solicitîndu-ne atenția pe o scară distributivă aparent infinită.

Ruptura nu e totală. Cei mai mulți reușesc încă să închidă Internetul și să meargă la biserică. Mulți continuă să se roage seara și dimineața sau ori de cîte ori resimt un pericol iminent, care le înmoaie vanitatea și îi face să se simtă mici, așa cum se simte orice copil al lui Dumnezeu. În același timp, fiecare credincios postmodern tinde să desăvîrșească procesul de secularizare prin mutarea propriilor (specifice) nevoi religioase tot pe Internet. Bisericile (și orice altă autoritate a religiilor organizate) au ajuns acolo din necesități de comunicare socială, adică de prozelitism și pastorație. Toate și-au deschis site-uri, există zeci de mii de blog-uri și pagini de Facebook sau conturi pe alte rețele de socializare dedicate faptului religios viu, tradițiilor doctrinare, textelor educative etc. Ele au fost construite pentru a ajunge la generațiile postmoderne „pierdute“ parțial pentru religiozitatea clasică, ritmată liturgic, de-a lungul anului bisericesc. Numai că, așa cum liturghia televizată sau transmisă la radio îi ține pe mulți în fotoliu (dîndu-le sentimentul că participă de la distanță), tot astfel religia exprimată pe net îi încurajează pe utilizatori să o țină prizonieră în sfera virtualului, adică acolo unde s-a mutat deja centrul lor de greutate existențială. Nu se pune aici problema de a condamna sau justifica aceste practici: ele există ca atare și mi se pare mai degrabă interesant să înțeleg ce mecanisme le patronează. Unul dintre acestea este, așa cum anticipam, cel al reinventării comunității din care faci parte cu ajutorul net-ului. În lumea reală a parohiilor (mai ales urbane), credinciosul nu mai cunoaște aproape pe nimeni. Sau, dacă e un frecventator asiduu al oficiilor divine, el reperează cîteva figuri care devin familiare, fără ca asta să implice o comunicare mai profundă, adică o veritabilă cunoaștere reciprocă, de ordin dialogic. Prin contrast, fiecare cont de Facebook devine centrul unei rețele sociale personalizate la scara preferințelor și valorilor specifice titularului. Omul postmodern, produs istoric al secularizării radicale, devine nu doar cel care citește de capul lui Scripturile și se dezice de necesitatea medierii clericale în relația cu Dumnezeu, ci și „liderul“ unor „bisericuțe“: contul său personal e și un amvon de unde își proclamă „adevărurile“ personale, o solee din axul căreia își citește „evanghelia“ proprie, dar și de unde oficiază „botezuri“ (prin extinderea listei de prieteni virtuali) sau de unde emite „anateme“ (prin blocarea recalcitranților, asimilați unor „eretici“). Cu alte cuvinte, structura Bisericii (cîndva „catolică“, adică universală) s-a clonat, dar și atomizat, în spațiul virtual, unde „preoția“ devine atributul oricărui utilizator. Unitatea de bază rămîne contul personal, însă există și agregări comunitare mai ample, care grupează „bisericuțele“ cu aceleași mari interese politice, economice sau culturale. Asistăm, cum spuneam, la un proces tot mai vizibil de reinventare a comunităților prin transpunerea lor individualistă la nivelul societății digitale care produce „cetățeni“, dar și „credincioși“ ai diferitelor cauze colective, inclusiv religioase.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
O problemă a unghiilor ar putea fi un semn mai puțin cunoscut al cancerului
Anumite modificări ale unghiilor ar putea fi un semn al problemelor grave de sănătate, inclusiv cancer și artrită reumatoidă. Avertismentul vine din partea dr. Amir Khan, de la ITV. Acesta a recomandat o programare la medic, în cazul în care observăm semnele.
image
Cei mai mari poluatori cu plastic din lume, dezvăluiți de un studiu. Ce companii binecunoscute otrăvesc planeta
Conform rezultatelor unui studiu publicat miercuri, 56 de multinaționale sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din poluarea cu plastic la nivel mondial, iar cinci dintre ele sunt responsabile pentru un sfert din această poluare
image
BBC: Ucraina a folosit rachete cu rază lungă de acțiune, livrate în secret de SUA
Ucraina a început să folosească rachete balistice cu rază lungă de acțiune împotriva forțelor rusești. Faptul că armele au fost furnizate în secret de SUA a fost confirmat de către oficialii americani.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.