Dilema intelectualului public

Publicat în Dilema Veche nr. 300 din 12 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ce anume deosebeşte un analist politic, branşat la bîrfa electorală, de intelectualul public angajat în cetate? Cum obţinem echilibrul între studiul academic şi activismul civic? Care sînt instrumentele de analiză socială şi cu ce cădere putem revendica dreptul la ecarisaj moral? Cum pot coopera jurnaliştii competenţi cu universitarii şi oamenii de cultură pentru asanarea spaţiului nostru public? Acestea sînt cîteva întrebări la care România caută mai departe un răspuns. Respectul acordat ideii de specializare profesională ne avertizează asupra dificultăţii transferului între competenţele din zona judecăţilor de tip cultural, în sfera acţiunii politice, a vieţii economice şi a transformărilor sociale. Iluzia larg răspîndită şi prea uşor acceptată, conform căreia despre fotbal şi politică ne putem exprima cu toţii din jilţuri cu egală autoritate, a descurajat negoţul multor inteligenţe contemplative cu literatura ştiinţelor sociale. Paradigma validată de Constantin Noica la senectute se bucură de un binemeritat prestigiu. Oroarea de diletantism, dar şi teama de realitate, maximalismul specializării profesionale, dar şi orgoliul elitist se pot ascunde în spatele "neamestecului" cu penumbrele veacului. Cum rămîne însă cu lecţia lui Spiru Haret şi cea a lui Titu Maiorescu? Răspunsul întîrzie pe măsura acumulării toxinelor într-un spaţiu public reglementat odinioară măcar de ipocrita civilitate. Astăzi, o legiune de oameni politici şi actori mass-media plonjează în abisul frivolităţii. Asumarea unui profil public, în aceste împrejurări, pare un act riscant. Cum să nu te ispitească retragerea mizantropă, dacă şi eseistica autohtonă incită, atît de frecvent, la generalizarea propagandistică, obrăznicia hoaţă, adversitatea patologică, improvizaţia jenantă sau impostura factice? În era blogosferei, cînd şi forumurile online sînt citate drept "operă de autor", tentaţia izolării în reflexul hiperspecializării se arată îndreptăţită. Şi totuşi. Marile proiecte academice şi cele mai nobile întreprinderi spirituale au, în ultimă instanţă, nevoie de susţinere politică şi consens civic. Finanţarea cercetării în ştiinţele exacte, reconstrucţia unor piramide ale canonului literar, reabilitarea gîndirii sistematice în filozofie în dialog cu marile opere " toate aceste ambiţii individuale nu se pot susţine în absenţa unei infrastructuri comunitare: un sistem educativ cu şcoli primare, gimnaziale şi liceale în care să fie predate cursuri, nu impresii subiective despre viaţă; un sistem capitalist al pieţei libere care să răsplătească munca şi să permită înflorirea artelor liberale; o justiţie care să pedepsească abuzul. Există deci un argument moral şi pragmatic pentru implicarea intelectualului public în treburile cetăţii. Pe de altă parte, am identificat şi o provocare epistemică. Experţii de astăzi (atîţia cîţi mai sînt) în filozofia presocratică nu pot jubila atunci cînd descoperă puţinătatea instrumentelor lor de analiză a lumii contemporane. (De altfel, Thales şi-a demonstrat atît geniul matematic, redactînd teorema omonimă, cît şi excelenţa practică, închiriind într-un an toate presele de ulei din Milet, pentru a specula o excelentă recoltă de măsline...) Complexitatea dinamicilor economice, sociale şi politice specifice epocii noastre nu poate fi explicată fără şlefuirea continuă a observaţiilor într-un cadru de analiză comparativă. Renunţarea la exegeza faptelor cotidiene reprezintă aşadar o ispită la fel de mare ca stereotipia ţanţoşă, lăutărismul agresiv, invectiva matinală şi eclectismul demolator " revendicate de textieri narcisişti sau de autori de manifeste ideologice, aşezaţi la stînga sau la dreapta eşichierului politic. Comentariul politic nu poate rămîne lucid decît atunci cînd evaluează riscurile demersului simplificator, specific rezumatului jurnalistic. În absenţa unei culturi a genurilor literare intermediare " situate între extrema tomului doctoral şi superficialitatea unui e-mail grăbit " întîlnirea breslelor cetăţii (literaţi, medici, profesori universitari, clerici, jurnalişti, oameni politici) devine imposibilă. Viaţa comunitară se bazează pe compromisul reciproc şi pe concesia admirativă: un expert în ştiinţele comunicării va trebui să laude clasicistul pasionat de comorile retorice ale lui Demostene ori Socrate; un economist format la şcoala austriacă a lui Ludwig von Mises sau Friedrich Hayek va admite ambivalenţa impactului socio-cultural al globalizării. Numai prin acest tip de deschidere transdisciplinară cunoaşterea noastră despre realitate se poate îmbogăţi. Astăzi, sînt foarte puţini scriitorii capabili să stăpînească la fel de bine istoria unor universuri atît de diferite precum lumea elenistă şi Anglia victoriană (Arnold Toynbee şi Lewis Mumford au fost printre ultimii semizei ai acestui enciclopedism). Acceptînd provocarea gazetăriei nu contestăm deci valoarea indispensabilă a unei formări intelectuale de tip clasic " pentru care judecata morală şi rigoarea filologică, precizia istorică ori sensibilitatea poetică joacă, toate, un rol important. Pe de altă parte, educaţia umanistă va rămîne incompletă dacă evită conversaţia cu ştiinţele economice sau ştiinţele sociale " discipline recente care redau complexitatea interacţiunii dintre oameni, popoare, religii, grupuri etnice, imperii, naţiuni sau colectivităţi neomogene. Ar fi ideal să avem un raport complementar între intuiţiile morale oferite de înţelepciunea tradiţiei şi datele exacte livrate de gîndirea cantitativ-obiectivistă a modernităţii. Pentru inteligenţa proteică sau versatilă a unui intelectual public, faptul de a observa personajele şi instituţiile secolului al XX-lea nu este mai puţin important decît studiul literaturii medievale pentru iubitorii limbilor romanice. Erudiţia obţinută pe culoarele obscure ale unei bibliotheca antiqua nu te ajută neapărat să înţelegi mutaţiile timpului nostru? De la globalizarea pieţelor financiare (fenomen declanşat la finele secolului al XIX-lea) pînă la statistica îngrijorătoare a natalităţii, problema criminalităţii urbane sau fenomenul migraţiei. Pe de altă parte, atunci cînd este cuplată cu şcolirea semidoctă, dexteritatea unui ventriloc angajat în "public relations" îţi poate tăia punţile de legătură cu lecţia istoriei ascunsă în zeci de secole timpurii. Iată cîteva încurajări pentru a ieşi din băşica de confort psihologic a competenţelor înguste. (fragment din volumul Verbul ca fotografie. Comentarii politice şi disidenţe culturale, în curs de apariţie la Editura Curtea Veche)

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.