Dublul divorţ al politicii în România

Costin CIOBANU
Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Dublul divorţ al politicii în România jpeg

Europa – spunea recent Zygmunt Bauman – este prizonieră între putere şi politică. În opinia sociologului polonez, ceea ce diferenţiază această criză de precedentele este tocmai divorţul dintre politică şi putere, accentuarea, într-o lume post-westphaliană, a interdependenţelor transnaţionale şi a deficitului democratic. Din aceeaşi perspectivă, Alexander Bard şi Jan Söderqvist, analizînd scăderea continuă a participării electorale, arată că nu dezgustul faţă de neseriozitatea politicienilor este principala cauză, ci conştientizarea, de către alegători, a faptului că puterea este în altă parte, nu la cei pentru care se presupune să se voteze.

În România, adaptînd, aş vorbi despre un dublu divorţ al politicii: divorţul de responsabilitate şi, mai ales, divorţul de putere. Este interesant să explorăm resorturile acestor fenomene.

Ce-ar mai face politicienii dacă s-ar limita, în campaniile electorale, la a promite ceea ce pot face şi ar renunţa la marile narative ale progresului pentru toţi? Ce-ar mai avea parlamentarii de spus dacă n-ar mai promite drumuri, podeţe şi cămine culturale – altfel, lucruri pe care doar administraţia locală le poate face? Ce s-ar mai auzi dacă din discursul politic ar dispărea miile de kilometri de autostradă, scăderile de TVA şi CAS, măririle de pensii şi salarii, sau finanţarea educaţiei şi a sănătăţii cu neverosimile procente din PIB? Este, poate, în esenţa meseriei de politician să inspire şi să mobilizeze, printr-o relaţie aproximativă cu realitatea şi ambiguă cu populismul, dar o limită trebuie să existe.

În România, campaniile electorale devin un divorţ furios de responsabilitate, o variantă „demo“ a unei ţări în care nu vom trăi niciodată. Criza nu a făcut decît să trezească la realitate şi să adîncească această ruptură. În dorinţa de fi prezent, de a comunica, de a-şi mobiliza baza electorală sau a arăta o nouă aventură politică pentru cei dezamăgiţi, populismul cuminte al lui „de toate pentru toţi, fără număr“ este asumat. Programul electoral propriu-zis funcţionează doar pentru a neutraliza o zonă de discurs – îl ai, nu interesează pe nimeni; nu îl ai, se revoltă romanticii spaţiului public. Dovadă că astăzi, la peste jumătate de an de la preluarea guvernării, nu mai face nimeni bilanţul celor 135 de promisiuni cu care USL venea în octombrie. Mai rău, la un an de la preluarea puterii, preşedintele francez Hollande a arătat cîte dintre cele 60 de promisiuni din 2012 s-au realizat (7 îndeplinite, 52 în curs de realizare). Pîndit de irelevanţă, exerciţiul nu pare a-l ajuta pe liderul socialist, dacă ne uităm la scăderea continuă a susţinerii sale publice.

Responsabilitatea este abandonată, în era în care, pentru a face profit politic, trebuie să generezi atenţie. Timpul scurt al politicii predispune la senzaţionalism şi sound bites. Dacă dilema este între a fi responsabil şi a fi citabil, atunci ea este foarte uşor de depăşit. În vremea interesului marginal pentru politică, a nucleelor dure de votanţi, ca ţintă privilegiată a eforturilor de comunicare, pe nesimţite, ca la notar, politicianul se desparte de responsabilitate.

Divorţul de responsabilitate pre-alegeri este însoţit, post-alegeri, de adevărata bubă a politicienilor şi a partidelor de astăzi – divorţul de putere, înţelegînd, prin putere, capacitatea de a mobiliza resurse şi decizii pentru schimbări structurale care să aibă efecte pozitive asupra unor categorii largi de populaţie. Se naşte un cerc vicios în care divorţul de putere îl explică pe cel de responsabilitate şi invers. Cîtă putere au, de fapt, aleşii, de a duce la îndeplinire proiectele faraonice de dezvoltare din oferte electorale frumos colorate? Cît decide Guvernul şi cît decid FMI, Comisia Europeană, pieţele financiare, investitorii străini, SUA, Merkel, licurici mai mari sau mai mici? România ca o colonie – percepţie accentuată public şi mediatic în timpul şi după evenimentele din vara trecută – funcţionează ca alibi pentru politicieni, între momentele bine dozate comunicaţional, de atotputernicie şi dumnezeiat.

Divorţul de putere, cu suişurile şi coborîşurile lui, cu momente de resemnare şi cu altele de cocoşism, este, poate, insuficient vizibil, pentru că managementul declinului se face profesionist. Dar semnele dezvrăjirii sînt la tot pasul. Le vedem în graficele încrederii în personalităţile publice, cu eroi precum Arafat, la 70%, şi cu majoritatea politicienilor zbătîndu-se între 15 şi 30%. Le vedem în opţiunea pentru manageri privaţi în companiile de stat, pentru a pune capăt corupţiei şi politizării păguboase. Politicul se retrage, dă vina pe manageri privaţi, pe companii de recrutare, pe administratori judiciari, pe FMI şi pe Comisia Europeană. Scuza este primul pas către irelevanţă.

Există un singur mod al politicienilor de a arăta că împăratul nu e încă gol; el înseamnă cucerire politică a statului, politizare şi lipsirea de conţinut a instituţiilor. Mai simplu spus, partidul ocupă statul. Miza sînt zecile de miliarde de euro în achiziţii publice. Dacă urmăriţi recentele modificări ale legii achiziţiilor publice sau dacă auziţi de cele 700 de milioane de euro pe care le avem de returnat la Bruxelles pentru atribuiri ilegale, înţelegem de unde vine toată bătălia din jurul subiectului. Achiziţiile publice sînt ultimul bastion de putere al politicienilor, o chestie de execuţie, nu de viziune.

Viziunea, cea certată cu responsabilitatea, este doar înainte de alegeri, în „programele“ pe care le cere toată lumea, pe care nu le discută nimeni, fie pentru că ele sînt prea greu de înţeles, fie pentru că provin dintr-o filozofie de guvernare care, de la Nietzsche încoace, este depăşită (considerînd schimbarea ca pe o excepţie, nu ca pe o constantă a guvernării). Există elemente obiective şi subiective ale divorţului. Politologul francez Bernard Manin spune că, dacă programele ajung să fie rapid invalidate de realitate (gîndiţi-vă doar ce spunea G.W. Bush că va face în campania din 2000, şi ce a ajuns să facă după 11 septembrie!), în momentul cînd votăm, ar trebui să evaluăm caracterul candidaţilor. Să îi judecăm nu după ce vor să facă – o iluzie, o împăunare cu ceva ce nu le aparţine: puterea –, ci după cum sînt, după capacitatea de a acţiona în momente-cheie.

Puterea politicienilor devine, deci, extrem de limitată, identificabilă doar pe segmente mici – că e vorba de virgule şi amendamente, de lucruri extrem de tehnice şi greu de înţeles pentru public (şi pentru parlamentari, dovadă că peste 90% din ce adoptă legislativul vine de la Guvern). Cînd apare cîte un prilej pentru a-şi flexa muşchii, politicienii sînt pe baricade. Aşa se şi poate decripta marea horă naţională stîrnită în jurul independenţei energetice. E pe cît de rar, pe atît de puţin credibil cuvîntul „independent“ în vocabularul nostru politic.

Nu e doar banal, dar şi fals să continui discursul general despre politicienii-balauri cu şapte capete, alfa şi omega răului din România. Altele sînt realităţile şi trebuie privit către fenomenele structurale, precum dublul divorţ al politicului de responsabilitate şi putere. Altfel, ţineţi minte, cu cît mai multe ştiri despre politicieni ca „puternici ai zilei“, cu atît sînt ei mai fericiţi – povestea lor continuă. Cînd înjuraţi un politician, el se bucură. Cînd îl ignoraţi, lumea lui se cutremură puţin. Pentru cei sătui de politicieni, acesta este marele proiect, poate utopic – să-i deconspirăm în limitarea lor, să-i transformăm în funcţionari politici, din sperietori în actori ai unui entertainment de un alt fel. Şi, cel mai important, să vedem unde e puterea, unde se iau deciziile, şi să forţăm fuziunea cu responsabilitatea. Dacă politica e în divorţ, atunci să forţăm o nouă nuntă între putere şi responsabilitate! Nu e uşor, dar e un proiect pentru cine nu vrea să se predea.

Foto: L. Muntean

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.