False amintiri, melancolii efective

Publicat în Dilema Veche nr. 840 din 26 martie - 1 aprilie 2020
Theodor Pallady jpeg

Truismul suprem nu poate fi detronat: sîntem mai ales suma întîlnirilor noastre, fie acestea împrejurări speciale (adică izolate ca atare, printr-o memorie mereu subiectivă), cărți majore (pentru că ne-au influențat durabil) și mai ales oameni. Ultimii nu sînt neapărat mari pentru toți – dacă asemenea unanimități există sau ar fi de dorit... Sînt mari pentru noi, întrucît ne-au lăsat o impresie tiptil roditoare, ne-au ajutat cînd aveam nevoie de o mînă solidară sau pentru că aura lor ne-a transmis și nouă vreun reflex abia meritat. În realitatea subsumată retrospectiv, toate întîlnirile noastre sînt, de fapt, interumane. Nu putem părăsi orizontul rețelei și nici ideea de umanitate. Împrejurările speciale vor fi avut inițiatori concreți. Marile cărți sînt textele unor personalități care n‑au reușit să moară, locuindu-și spectral posteritatea, tot așa cum intersecțiile „semnificative“ (cu personalitățile care ne-au dovedit ce înseamnă să ieși din mulțime) au avut o temelie aproape corporală: un altul ți se deschide, fie și doar un ceas, pentru a-ți facilita definirea de sine.

Am citit recent, căci odinioară abia răsfoisem, bogatul Jurnal ținut de Monica Lovinescu. Ultimele două volume acoperă taman perioada cînd mă aflam la Paris, ca doctorand. Eram tînăr și ferice, ba chiar suplu, aș adăuga cu o necesară notă autoironică... Mă îndrăgostisem de oraș, de viitoarea mea soție, de cerurile pictural modelate, care se bolteau eclatant deasupra zilelor estivale. Fiecare zi îmi prilejuia atît cufundarea în lecturi sistematice, prin felurite biblioteci încărcate de gloria intelectuală a tradiției, cît și promenade libere, la întîmplare, fără a uita sandviciurile grecești din Cartierul Latinsau feroneria Art Nouveau a stațiilor de metrou placate cu faianță albă. Trauma cenușiu-oxidată a comunismului, care agoniza în patrie, trecea gradual într-un plan secund: îmi reinventam țara prin simpla viață cotidiană din capitala exilului anticomunist. Undeva, pe lîngă parcul Buttes-Chaumont, în arondismentul XVIII, se afla casa soților Lovinescu-Ierunca, epicentru al recuplării dintre elita românească și Occident, și totuși, din știutul orgoliu al timidului, nu i-am trecut pragul, așa cum nu m-am suit în mansarda lui Cioran. Citind acum diaristica Monicăi Lovinescu, regăsesc în paginile ei zeci, dacă nu sute de personaje cu care totuși m-am intersectat în acei ani. Mă împrietenisem, bunăoară, cu Paul Barbăneagră, dar și cu Dumitru Bacu și Horia Bernea. Am călcat pe la cenaclul lui Leonid Mămăligă. Mergeam duminical în biserica Sfinților Arhangheli, devenită acum catedrală a Mitropoliei ortodoxe pentru Europa apuseană. Înregistram săptămînal emisiuni la secția Europei Libere din Avenue Rapp, la doi pași de Ambasada României. Am salutat-o pe Monica Lovinescu la cafeneaua de lîngă biserică unde se strîngeau adesea „vedetele“ exilului: mă temeam cumva de severitatea doamnei cu ochelari groși, mereu aninată de un țigaret cu sfîrc incandescent, mă socoteam prea „mic“ pentru a forța asimilarea într-un grup din altă generație, cu altă istorie și, mai ales, cu o faimă gata făcută. Acum, la o nouă lectură, mi-e dor de această mare doamnă cu judecată morală de bronz, hiperactivă și mereu intransigentă, care a dus lupta cea bună, cu o superioară inteligență, o admirabilă naturalețe culturală și o doză sceptică de înțelepciune mereu dezvrăjită. Notațiile ei detaliat prozaice constituie azi un izvor esențial al memoriei politico-intelectuale a acelor ani de cristalizare a Opoziției anticomuniste, de reașezare a valorilor, de continue compromisuri și naive entuziasme. Era o preoteasă a integrității și a respectului față de adevăr, care știa să nu se ia mereu în serios. Mai mult, cu o neașteptată smerenie feminin-orientală, se așeza cumva în umbra lui Virgil Ierunca (deși ea conducea jocul). În aceste vremuri – cînd ne urmăm rutina dincolo de „distanțarea socială“ impusă prin carantina noastră fantasmatică –, mă cuprinde regretul de a nu fi strîns la piept, cu afecțiune respectuoasă, această nobilă figură fragilă, doldora de puterea celor cu adevărat esențiale.

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.