Infantilizarea societăţii moderne

Radu DRĂGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

A murit, la o vîrsta venerabilă, economistul american John Kenneth Galbraith, care descria, într-o carte publicată în 1958, Era opulenţei (The Affluent Society), felul cum în societatea de consum sînt manipulate prin publicitate dorinţele indivizilor. Era, la acea vreme, o carte întrucîtva profetică. Evoluţia de atunci încoace a societăţii occidentale a făcut ca această tendinţă să crească exponenţial. Trăim într-o lume a obiectelor care nu mai au o valoare strict utilitară sau afectivă, ci a unor obiecte cu o durată de viaţă programată dinainte, programate cu alte cuvinte să se strice, să se demodeze chiar înainte de ieşirea lor din uz, care vor fi înlocuite pentru a fi schimbate cu altele, pentru ca reproducerea la infinit a lor, a obiectelor, să nu ia sfîrşit. Desigur, prin faptul că în acest fel producătorii acestor obiecte au de lucru, acest fenomen e obiectiv şi inevitabil, dar nu cred că originea sa este pur economică, şi nu cred că poate fi explicat printr-o viziune marxistă asupra producţiei şi profitului, aşa cum încearcă să o facă astăzi curentele altermondialiste. Nu cred nici că "tehnostructura", concept-cheie al economistului american, ar putea impune consumul prin parazitarea publicitară a imaginarului consumatorilor; e aici o viziune maniheistă a consumatorului inocent corupt de birocraţia marilor companii, care e prea influenţată de ortodoxia marxistă (să ne amintim că Galbraith însuşi era ceea ce se cheamă în America un "liberal", adică un economist cu idei de stînga). Lucrurile sînt probabil mai nuanţate, şi cred că evoluţia imaginarului colectiv este, cel puţin într-o anumită măsură, responsabilă. Într-o lucrare la fel de celebră din 1968 (Stone-Age Economics), Marshall Sahlins demola mitul societăţii moderne occidentale ca prima societate a belşugului din istorie. El demonstra că societatea paleolitică era o societate a abundenţei, căci membrii ei nu-şi dădeau decît obiective economice proporţionale cu mijloacele lor tehnologice; ei au devenit "săraci" doar cînd au apărut nevoi noi pe care economia lor era incapabilă să le satisfacă. De fapt, ar trebui să folosim ghilimelele pentru a vorbi de o bună parte din aceste "nevoi". Desigur, ar fi simplist să negăm progresul tehnologic şi să reducem nevoile indivizilor la utilitar şi simbolic. Totuşi, felul cum a evoluat imaginarul obiectelor în ultimul deceniu mi se pare a ţine de o logică a infantilizării sociale, a transformării indivizilor în manipulatorii docili ai unor obiecte ieşite, din ce în ce mai mult, din imaginarul infantil. Lumea noastră seamănă din ce în ce mai mult unui uriaş Disneyland. Acum cîţiva ani, creatorul ceasurilor Swatch, obiecte ludice care semănau unor jucării, se purtau la mînă şi, în mod accesoriu, indicau ora, a avut o nouă idee genială: el a inventat conceptul Smart, o maşinuţă de un metru şi ceva lungime care seamăna mult cu acele maşinuţe în care ne dădeam cîndva la bîlci: colorată, plină de butoane şi manete rotunde, roşii şi portocalii, destinată circulaţiei urbane şi avînd marele avantaj de a putea fi garată oriunde în oraşele noastre unde lipsesc atît de mult locurile de parcare. Miza succesului nu era atît aspectul practic al maşinuţelor, cît partea lor ludică, aceea care le făcea să semene cu o jucărie. Aproape toate obiectele au, în lumea de azi, această calitate care le face să pară a fi fost imaginate pentru preşcolari: telefoanele care fotografiază, calculatoarele Apple care seamănă cu o bombonieră din plastic, şi unele şi altele înţesate de jocuri. Scaunele, fotoliile şi mesele din acelaşi plastic viu colorat care fac acum furori par imaginate pentru creşe şi grădiniţe. Aceste obiecte rotunde, moi, fără asperităţi, în culori dulci şi acidulate, roz bombon, verde praz, galben lămîie, sînt create pentru a face utilizatorilor lor viaţa cît mai uşoară, cît mai plăcută, cît mai lipsită de efort. Folosirea tehnologiei sofisticate a computerelor devine atît de simplă încît pare un joc. Nu degeaba copiii, sînt utilizatorii lor cei mai avertizaţi. Pînă şi acele obiecte care şi-au păstrat o aparenţă de seriozitate, aparatele electrocasnice şi automobilele, sînt înţesate de sisteme de securitate care fac manipularea lor cît mai uşoară, cît mai lipsită de pericole, cît mai asemănătoare unui joc plăcut într-un parc de distracţii în care fiecare zi e o zi de vacanţă. Şi totuşi, trăim într-o lume ca întotdeauna periculoasă, nesigură, în care dreptul la muncă şi la un trai decent au devenit aleatorii, o lume mai săracă, de fapt, decît cea în care au trăit bunicii noştri (nu vorbesc aici de ce am trăit noi şi părinţii noştri sub regimul comunist: aceasta este o altă problemă). Paradoxal, societatea abundenţei e populată de obiecte din ce în ce mai efemere şi din ce în ce mai frivole, belşugul pare a fi, pentru imaginarul omului modern, sinonim cu revenirea la vîrsta copilăriei. Or, dacă este aşa, noţiunea de responsabilitate individuală începe să-şi piardă, în această societate, orice sens. În societatea tradiţională, singurul loc al abundenţei era Paradisul: de la orfici încoace, el era un loc unde este mîncare şi băutură din belşug şi unde morţii petrec într-o veşnică sărbătoare. Această imagine, sub diferite forme, poate doar cu excepţia notabilă a Hadesului homeric, se întîlneşte în mai toate civilizaţiile pre-industriale. Am argumentat cîndva că, dacă este aşa, este pentru că lumea de dincolo era imaginată ca fiind lumea de aici întoarsă pe dos; dacă "aici" belşugul e rar, el va fi cu putinţă în lumea de dincolo. Dar aş nuanţa astăzi această poziţie: posibilităţile tehnologice nu sînt menite doar a face posibil ceea ce ieri era de negîndit, ele sînt consecinţa unui sistem imaginar care încearcă să transfere lumii de aici atributele lumii de dincolo, iar acest proces s-a declanşat în momentul cînd a început declinul civilizaţiei tradiţionale, şi cu el sistemul său de valori construit pe opoziţia dintre lumea de aici şi lumea de dincolo. Şi e un fapt că declinul civilizaţiei pre-industriale a fost însoţit de eroziunea lentă, dar implacabilă a sentimentului religios. Aducerea "paradisului pe pămînt" pare a fi scopul (de multe ori mărturisit) al societăţii noastre. Rezultatul acestui proces este că, în mod indirect, dar implacabil, devenim, ca morţii din lumea de dincolo, tributarii unei fericiri echivoce. Sîntem, ca şi copiii, în acest Disneyland al fantasmelor devenite realitate, împinşi să credem că orice vis e posibil şi singura dificultate e doar cea a alegerii. Sîntem împinşi să credem că fatalitatea, hazardul şi împotrivirea lumii sînt nefireşti. Şi încep să cred că, oarecum paradoxal, noţiunea de responsabilitate era legată de prezenţa divinului în lume: omul era responsabil în faţa unei instanţe superioare, toţi trebuiau să dea seama, pînă la urmă, de faptele lor. Nu că n-am fi fost şi atunci, cum se spunea, "copiii Domnului", deci supuşi unei judecăţi care ne depăşea; dar aici, în această viaţă, eram responsabili de bunul mers al lumii. Ea ne fusese dată în stăpînire, dar trebuia să o merităm. Eram adulţi. Într-o lume în care condiţia umană era dependentă de divin, şi nu de obiecte, eram, în mod paradoxal, mai liberi. Ca şi copiii, nu mai sîntem azi decît robii propriilor noastre dorinţe.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.