Inteligență și inimă

Frithjof SCHUON
Publicat în Dilema Veche nr. 920 din 25 noiembrie – 1 decembrie 2021
Inteligență și inimă jpeg

Evidenţa unităţii transcendente a religiilor reiese nu numai din unitatea Adevărului, ci şi din unitatea neamului omenesc. Raţiunea suficientă a creaturii umane e ştiinţa ei de a gîndi: nu orice, indiferent de însemnătate, ci ceea ce are însemnătate şi, pînă la urmă, ceea ce în mod unic are însemnătate. Omul este singura fiinţă pe pămînt capabilă să prevadă moartea şi singura ce poate dori să supravieţuiască; singura care doreşte – şi poate – să ştie ,,de ce”-ul lumii, al sufletului, al existenţei. Nimeni nu poate nega că stă în natura funciară a omului ca el să-şi pună asemenea probleme şi să aibă, în consecinţă, dreptul la răspunsuri; şi să aibă acces la ele, în virtutea însăşi a acestui drept, fie prin Revelaţie sau prin Intelecţie, fiecare din aceste surse acţionînd conform legilor sale proprii şi în cadrul condiţiilor corespunzătoare.

Am dori să ne cerem cîteodată iertare pentru că părem să ,,forţăm uşi deschise“ dacă nu am trăi într-o lume unde porţile de obicei deschise sînt în mod savant încuiate; şi aceasta din ce în ce mai mult, prin grija unui relativism psihologist şi subiectivist, dacă nu chiar biologist, care îndrăzneşte pe deasupra să se intituleze „filozofie”. Trăim într-adevăr într-o epocă în care inteligenţa e, în mod metodic, ruinată în înseşi fundamentele ei şi în care devine cu atît mai oportun să se vorbească despre natura spiritului; fie şi măcar cu titlu de „consolare” sau pentru a furniza cîteva argumente, „utile în orice împrejurare”.

Spunînd acestea, ne amintim de un pasaj din Coran: Abraham îi cere lui Dumnezeu să-i arate cum învie morţii. Dumnezeu îi răspunde cu întrebarea: „Nu crezi încă?”. Abraham răspunde: „Ba da, dar o cer pentru ca inima mea să fie împăcată”. În sensul acesta ni se pare că e mereu util să reamintim adevăruri evidente în sine, cunoscute eventual de către toată lumea, cu atît mai mult cu cît adevărurile cele mai cunoscute sînt adeseori şi cele mai prost cunoscute. Semnul distinctiv al omului este inteligenţa totală, deci obiectivă şi capabilă să conceapă absolutul; a spune că ea posedă această capacitate revine exact la a spune că e obiectivă şi totală. Obiectivitatea, prin care inteligenţa umană se distinge de inteligenţa animală, ar fi lipsită de raţiune suficientă fără capacitatea de a concepe absolutul sau infinitul, ori fără sensul perfecţiunii.

S-a spus că omul este un animal raţional, ceea ce e just în sensul că raţiunea e semnul distinctiv al omului; însă raţiunea nu ar putea exista fără acea inteligenţă supraraţională care e Intelectul, pe care îl prelungeşte către lumea fenomenelor senzoriale. La fel, limbajul e semnul distinctiv al omului în sensul că el dovedeşte prezenţa raţiunii şi a fortiori pe cea a Intelectului; limbajul, ca şi raţiunea, e o dovadă a Intelectului, cele două avîndu-şi motivaţia profundă în cunoaşterea realităţilor transcendente şi a scopurilor noastre ultime. Inteligenţa ca atare se prelungeşte în voinţă şi sentiment: dacă inteligenţa e obiectivă, voinţa şi sentimentul vor fi asemenea ei. Omul se deosebeşte de animal printr-o voinţă liberă şi un sentiment generos fiindcă se deosebeşte printr-o inteligenţă totală; totalitatea inteligenţei face, în prelungire, loc libertăţii voinţei şi generozităţii sentimentului sau caracterului. Pentru că numai omul poate voi ceea ce este contrar instinctelor sau intereselor sale imediate; numai el se poate pune în locul celorlalţi şi poate simți cu ei şi-n ei; numai el e capabil de sacrificiu şi de milă. Voinţa e prezentă pentru a realiza, însă realizarea e determinată de inteligenţă; sentimentul – în natura sa intrinsecă şi pozitivă – e prezent pentru a iubi, dar iubirea sa e, şi ea, determinată de inteligenţă, fie raţională, fie intelectuală, inteligenţă fără de care sentimentul ar fi orb. Omul este inteligenţă, deci obiectivitate, iar această inteligenţă obiectivă determină tot ceea ce el este şi face.

E logic ca aceia ce se reclamă exclusiv de la Revelaţie, şi nu de la Intelecţie, să aibă tendinţa de a discredita inteligenţa, de unde noţiunea de „orgoliu intelectual”; şi au dreptate cînd este vorba de inteligenţa „noastră”, ,,ea singură”, dar nu mai au dreptate cînd e vorba despre inteligenţa în sine, cea inspirată de Intelectul, în fond, divin. Pentru că păcatul filozofilor e nu de a se încrede în inteligenţa ca atare, ci de a se încrede în propria lor inteligenţă; de a se încrede doar în inteligenţa izolată de rădăcinile ei supranaturale.

Trebuie să înţelegem două lucuri: întîi, că inteligenţa nu ne aparţine şi că cea care ne aparţine nu este toată inteligenţa; apoi, că inteligenţa – cea care ne aparţine – nu îşi este sieşi suficientă, că ea are nevoie de nobleţea sufletului, de milă şi de virtute pentru a-şi putea depăşi particularitatea umană şi pentru a se uni cu inteligenţa în sine. Inteligenţa neînsoţită de virtute e lipsită în fond de sinceritate, iar lipsa de sinceritate îi limitează obligatoriu orizontul; trebuie să fim ceea ce vrem să devenim ori, altminteri spus, trebuie să anticipăm moralmente – am spune chiar „estetic” – ordinea transcendentă pe care voim să o cunoaştem, căci Dumnezeu e desăvîrşit sub toate raporturile. Integritatea morală – şi e vorba aici despre morala intrinsecă – nu este, cu siguranţă, o garanţie pentru cunoaşterea metafizică, însă e o condiţie pentru funcţionarea integrală a inteligenţei pe baza datelor doctrinare suficiente.

Vrem să spunem că orgoliul intelectual – sau mai exact intelectualist – este exclus, în primul rînd de către inteligenţa în sine şi apoi de către inteligenţa însoţită de voință; cea din urmă presupune conştiinţa micimii noastre şi în aceeaşi măsură conştiinţa sacrului. Ar trebui de asemenea spus că, dacă există o inteligenţă conceptuală sau doctrinară, există şi o alta – existenţială sau morală: trebuie să fim inteligenţi nu exclusiv prin gîndire, ci prin fiinţa noastră, care, şi ea, e fundamental o adecvare la Realul divin. (…)

Pentru fideist numai Revelaţia e „supranaturală”; Intelecţia, a cărei natură o ignoră şi pe care o reduce la logică, este, pentru el, „naturală”. Pentru gnostic, dimpotrivă, şi Revelaţia, şi Intelecţia sînt supranaturale, dat fiind că Dumnezeu – sau Duhul Sfînt – operează în una, ca şi în cealaltă; fideistul are tot interesul să creadă că toate convingerile gnosticului rezultă din silogisme, şi o crede cu atît mai de bunăvoie cu cît o operaţie logică, ca şi un simbolism oarecare, poate provoca scînteia Intelecţiei şi poate ridica un anume văl de pe spirit. Pînă la urmă, fideistul nu poate nega integral fenomenul intuiţiei intelectuale, însă el se va feri cu grijă să o lege de acea Revelaţie „natural supranaturală” şi imanentă care e Intelectul; va atribui intuiţia intelectuală „inspiraţiei” şi Duhului Sfînt, ceea ce în fond e acelaşi lucu, însă păstrează axioma de incapacitate a „spiritului uman”.

Tomismul distinge cunoaşterea „obţinută prin raţiunea naturală” de cea „obţinută prin har”, ceea ce sugerează că certitudinile metafizice ar fi daruri acordate incidental, pe cînd în om există şi ceea ce am numi un „har în mod natural supranatural”, anume Intelectul. Pentru că una este o lumină ce ne vine prin inspiraţie subită, şi altceva este o lumină la care avem acces prin „natura noastră supranaturală"; am putea numi, totuşi, această natură o „imanenţă divină”, disociind-o astfel de uman, aşa cum o şi facem cînd afirmăm că Dumnezeu singur îl poate cunoaşte pe Dumnezeu, fie în noi, fie în afara noastră. Oricum ar fi, receptaculul în mod „natural” proporţionat „supranaturalului” are deja ceva supranatural sau divin. Esenţa epistemologiei e ceea ce constituie raţiunea de a fi şi posibilitatea însăşi a inteligenţei, anume adecvarea, adică tocmai „cunoaşterea”, să nu le fie cu supărare agnosticilor; iar cine spune adecvare, spune prefigurare şi chiar imanenţă a cognoscibilului în subiectul cunoscător ori chemat la cunoaştere.

Rădăcina polarizării realului în subiect şi obiect se află în Fiinţă; nu în Absolutul pur, în Supra-Fiinţă, ci în prima sa autodeterminare. (…) Această polarizare principială se refractă nenumărat în univers, dar o face de manieră inegală – în conformitate cu exigenţele Posibilităţii manifestante – şi, de aceea, subiectivităţile nu sînt epistemologic echivalente. Însă a spune că omul e „făcut după chipul lui Dumnezeu“ înseamnă tocmai că el reprezintă o subiectivitate centrală, nu periferică, şi prin urmare un subiect care, emanînd direct din Intelectul divin, participă în principiu la puterea acestuia; omul poate cunoaşte tot ceea ce este real, deci cognoscibil, pentru că altfel nu ar fi această divinitate terestră care e, în fapt, omul.

Cunoaşterea relativă e limitată în mod subiectiv de către un punct de vedere, iar în mod obiectiv de către un aspect; omul fiind relativ, cunoaşterea sa e relativă în măsura în care e umană, şi ea e aşa în raţiune, dar nu prin Intelectul intrinsec; e relativă prin „creier”, nu prin „inima” unită cu Absolutul. În acest sens, după un hadith, „cerul şi pămîntul nu Mă pot conţine (pe Dumnezeu), dar inima credinciosului Mă conţine” – această inimă care se deschide, graţie miracolului Imanenţei, asupra ,,Sinelui” divin şi asupra infinitudinii în acelaşi timp extinctive şi unitive a cognoscibilului, deci a Realului. Pentru ce – ne-am putea întreba – acest ocol prin inteligenţa umană? Pentru ce Dumnezeu, care se cunoaşte în Sine însuşi, vrea să se cunoască pe Sine şi în om? Pentru că, ne învaţă un hadith, „eram o comoară ascunsă şi am voit să fiu cunoscut; astfel, am creat lumea”. Ceea ce înseamnă că Absolutul vrea să fie cunoscut pornind de la relativ; pentru ce? Pentru că aceasta e o posibilitate ţinînd, ca atare, de ilimitarea Posibilului divin; o posibilitate, deci ceva ce nu poate să nu fie, ceva al cărui „de ce” rezidă în Infinit.

(fragment din Despre unitatea transcendentă a religiilor de F. Schuon, Editura Humanitas, 1994, traducere de Anca Manolescu)

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.