La ce bun religia?

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
La ce bun religia? jpeg

Păi, e un ajutor în viaţa de aici. Şi nu unul de rînd. Te simţi asistat, ordonat, susţinut de o instanţă mai mare decît tine, mai puternică decît ceea ce oferă resursele umane. Ai deasupra ta un donator de norme, concepţie despre lume, răspunsuri, certitudini. De acolo ţi se oferă mîngîiere, pace, sentimentul de protecţie în faţa neprevăzutului existenţial; capeţi sprijin în adversităţi, crize, suferinţă, într-o lume contradictorie, complicată, fluidă, problematică. Iar azi, cînd „dezvoltarea personală“ şi succesul au devenit o datorie impusă ideologic, religia are bune aptitudini să-ţi furnizeze sprijin şi în această privinţă. Iată cam ce aşteaptă adesea occidentalul actual de la religie, constată observatorii fenomenului religios.

Credinţa a devenit în mare parte problema, domeniul individului, a fost adusă la măsura lui. De aici şi gustul pentru oferta religioasă cît mai diversă, pentru reţete de spiritualitate, pregătite „personalizat“. De aici atracţia faţă de tradiţii extra-europene, ori mai degrabă faţă de proceduri şi scheme extrase de acolo, adaptate la cultul „insului împlinit“. De aici apariţia noilor religiozităţi, al căror sincretism nonşalant face să varieze indefinit opţiunile şi formulele credinţei. Tendinţa recentă a omului religios e să aibă „comportamente suple“, să practice soluţii religioase „à la -carte“ după principiul că „nefericirea e un scandal“ şi că religia are drept rost eliminarea lui, afirma Fran-çoise Champion, specialistă în sociologia religiilor. Ar putea părea că integrismul islamic, cu izbucnirile lui de terorism, ne confruntă cu un alt tip de concepţie religioasă. Însă mulţi extremişti s-au radicalizat în singurătate, din lipsă de statut, căutînd să şi construiască un profil eroic. Sînt faţa sumbră a aceleiaşi tendinţe.

Fie că e practicată „pe cont propriu“, fie că se păstrează într-o atmosferă mai tradiţională, religia a căpătat în mare parte calibru individual şi adresă imanentă. E căutată mai ales pentru problemele insului în viaţa de aici. Nu neapărat într-un sens „utilitar“, căci ea poate fi privită şi ca un îndreptar de viaţă demnă, generoasă, nobil omenească. Poate da repere unui izbutit parcurs terestru, unei etici superioare. Însă recursul la absolut răspunde mai ales intereselor/nevoilor/învestirii individului în cotidian şi în istorie, lăsînd adesea în penumbră orizontul „celeilalte vieţi“, destinul total al persoanei. S-a putut vorbi, şi în acest sens, de o „secularizare“ a religiei. Fiindcă ea e solicitată în funcţii care îi sînt proprii, dar care nu acoperă specificul, potenţialul, rostul ei întreg.

În fond, religia, religiile vorbesc despre „mîntuire“, aduc mesajul ei, trasează calea către ea. Iau aşadar în calcul o persoană umană mai amplă decît profilul imanent al insului, aptă să primească o viaţă nouă, o condiţie eliberată de temporal, finitudine, iluzie. Ăsta e rostul definitoriu al credinţei. Asta e miza ei specifică. Dar, aşa fiind, nu se adresează, în fond, religia tot omului, fiecărui om? Nu e persoana umană, fiecare persoană, beneficiarul credinţei? Iisus Christos, „care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mîntuire s-a pogorît din ceruri...“, afirmă Crezul creştin. Cu condiţia unei bune vieţi spirituale pe pămînt, apoi la capătul unei Judecăţi sau unor judecăţi transtemporale, omului i se acordă salvarea. În Egiptul antic, Osiris, zeul trecut prin dezmembrare şi moarte, dăruieşte viaţă veşnică în regatul său celui care, la cîntărire, are inima mai uşoară decît pana lui Maat (dreptatea, ordinea universului). Coranul, în sura „Învierea“, se adresează fiecărui suflet. În hinduism, ideea de „eliberare“ -(moksha) din lanţul samsarei, în budism, ideea „trezirii“ sînt, evident, corelative insului, constituie strădania şi ţelul lui. Chiar şi iudaismul, unde Dumnezeu este conducătorul comunităţii prin istoria sfîntă, chiar şi aici se iveşte, mai ales după Exil, tema vieţii de dincolo, a învierii persoanei: „Oricine va fi scris în Carte va fi mîntuit“ (Daniel, 12, 2).

În practicarea ei tîrziu modernă sau în varianta ei tradiţională, religia apare ca un „serviciu orientat spre om“ (şi, prin el, spre comunitate), creat pentru el, în slujba lui. Numai atît? Celălalt, polul transcendent al religiei, e doar un donator de norme, de posibilităţi, de daruri pentru om? Binevoitor, înţelept, răbdător, dar cîteodată iritat de neghiobia şi relele creaturii sale, teribil atunci şi pedepsitor? Atît aşteaptă credinciosul de la religia sa? Să i ofere, lui ca individ şi comunităţii sale, beneficii în viaţa de aici şi, eventual, în cea de dincolo? De asta au perseverat în religie/religii oamenii de-a lungul şi de-a latul geografiei, ale timpului? Nu tocmai. Nu doar asta i-a pasionat, atras, interpelat. Textele sacre, experienţa şi reflecţia religioasă spun mai mult.

În centrul religiei stă posibilitatea de a-l întîlni pe Cel cu totul altul: a intra în raza Lui de prezenţă, a-i suporta alteritatea/ascunderea/absenţa, a nu te lăsa desprins de căutarea/invocarea Lui. O spune Iisus însuşi: „Viaţa veşnică înseamnă să te cunoască pe Tine... şi pe Iisus Hristos pe care l-ai trimis“ (Ioan 17, 3). „Eram o comoară ascunsă. Mi-a plăcut să mă fac cunoscut...“, afirmă Dumnezeu într-o spusă a profetului Muhammad. Religia e aşadar „cunoaştere a lui Dumnezeu“. Acolo, El însuşi se oferă omului într-un raport de intimitate. În expresia misticilor, această intimitate ia forme radicale, unitive. Potrivit creştinului Evagrie (secolul IV): „Iubirea e o stare ce copleşeşte sufletul intelectual; în virtutea ei, nu mai poate iubi nimic în această lume decît cunoaşterea lui Dumnezeu“. Iată mărturia lui Rûmî, poet mistic musulman din secolul al XIII-lea: „Doar pe Unu îl caut, pe Unu îl ştiu, pe Unu îl văd, pe Unu îl chem... Sînt beat de cupa iubirii, nu am ce face cu cele două lumi...“ Plotin nu ar fi respins formularea acestui elan.

Desigur, e vorba despre experinţe şi formulări de vîrf, rare chiar în vremuri tradiţionale. Şi mai rare în lumea tîrziu modernă. Dar tema „cunoaşterii Lui“ străbate, nedezminţit, religiile şi timpul. Pînă astăzi. Astăzi, nu numai oamenii credincioşi ori interesaţi de spiritual îşi simt dreptul unei reflecţii libere, al interogativităţii, al căii personale în cadrul religiei lor. Bisericile dau atenţie, şi ele, astăzi, libertăţii religioase şi de conştiinţă. O susţin. Or, cînd persoanele şi instituţiile recunosc acest principiu, ele nu respectă doar un principiu al laicităţii liberale. Ele recunosc tocmai acea capacitate umană de a stabili un raport de cunoaştere/intimitate cu divinul. Asta au în comun cei doi parteneri: libertatea cu care se orientează unul spre celălalt, efortul de a-şi articula, fiecare, libertatea proprie cu libertatea celuilalt.

În acest caz, nu mai e vorba despre individualism religios, despre utilizare „interesată“ a credinţei, despre funcţia ei „consolatoare“. Prin libertatea religioasă şi de conştiinţă – recunoscută de indivizi, de Biserici şi de mentalul laic –, tema „cunoaşterii lui Dumnezeu“ rămîne expresivă, rămîne vie. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.