Migrantul

Publicat în Dilema Veche nr. 757 din 23-29 august 2018
Migrantul jpeg

Ne-am obişnuit astăzi cu diferite feluri de migraţie. E cea pricinuită de război şi terorism, care aduce în Europa valuri îngrijorătoare de refugiaţi din Orientul Apropiat. E cea a românilor plecaţi să lucreze în străinătate, care, învăţaţi acum cu democraţii funcţionale, s-au întors pentru protestul din 10 august şi, fiind trataţi ca „lovitură de stat“ PSD-închipuită, au încasat o represiune brutal de concretă. Peste tot în lumea noastră, oameni, comunităţi, culturi, religii se mută, se expatriază, se „delocalizează“ din pricina profesiunii, a dorinţei de un trai prosper, a pericolelor militare, ideologice, politice.

Pe de altă parte, o foarte veche figură a migrantului a dispărut aproape, nu mai are prea mult sens pentru noi: e cea a călătorului spiritual, care nu acceptă sedentarizarea, nu se lasă „prins“ de nici o instalare, ci cutreieră spaţiul lumii atras doar de reperul din zenit. Avraam, „părintele credinţei“, este, pentru monoteisme, „migrantul fondator“, care se rupe „din pămîntul, din neamul şi din casa sa“ pentru a răspunde apelului de sus. În experienţa şi în literaturile spirituale, itinerantul, pelerinul, pribegitorul, „omul căii“ sînt personaje de seamă. Dar astăzi e rar să întîlneşti unul altundeva decît în povestiri.

Mulţumită revistei Dilema veche, am cunoscut totuşi o asemenea persoană. Cu ani în urmă, am primit pe adresa redacţiei o scrisoare. Cu acordul autorului, am publicat-o, de altfel, în revistă. Era de la un student originar dintr-un oraş de provincie. Vorbea despre căutarea lui religioasă şi despre cît de descumpănit, de stingher, de izolat se afla în cercetările lui. Ceea ce spunea mi s-a părut expresiv pentru singurătatea omului tîrziu modern atunci cînd el îşi pune, existenţial, problema unei transcendenţe vii. Pentru corespondentul meu, nici inerţia vieţii de provincie, nici graniţele geografice, nici legăturile traiului aşezat nu păreau să aibă importanţă. Călătorise, la nici douăzeci de ani, prin Europa, pe la prieteni, cunoştinţe întîmplătoare sau pur şi simplu împins de un dor de ducă. Cu mijloace precare, dormind în adăposturi, în gări, biserici, parcuri, fără bagaje, încredinţîndu-se doar drumului.

„În lungile zile petrecute singur pe marginea şoselei sau pe vreo bancă, am simţit că nu aş putea face asta dacă n-ar fi Cineva care să mă sprijine. Poate că singurătatea m-a făcut mai sensibil la prezenţa Duhului?!“

La întoarcere, a vrut să-şi lămurească şi să-şi organizeze experienţa. A mers la biserică, la mînăstiri, la Muntele Athos. A citit Biblia, Filocalia, scrieri ale Părinţilor răsăriteni, cărţi de metafizică, experienţă spirituală, filozofie religioasă şi istorie a religiilor, de la marii ruşi la existenţialişti creştini apuseni, de la René Guénon, Mircea Eliade, Paul Ricœur pînă la figuri ortodoxe contemporane ca Ignatie Brianceaninov şi Kallistos Ware. Se străduia cu febrilitate să se orienteze, să şi găsească drumul. Voia să fie părtaş la viaţa Bisericii, dar în datele prezentului, în mod personal şi activ, nu printre clişee arhaizante, tipicuri seci şi închidere faţă de diversitatea religioasă a lumii. Citea şi căuta în singurătate. În mediul autohton al credinţei nu găsise prea mult sprijin. Fusese, de pildă, entuziasmat de Autobiografia filozofică a lui Nikolai Berdiaev. Dar şi nedumerit, fiindcă diferiţi preoţi îl preveniseră că e o carte ambiguă, pătată de erezii gnostice.

Tot căutînd, se asociase unei organizaţii catolice care îi ajuta pe copiii străzii şi pe cei abandonaţi în spitale şi azile. Mai tîrziu, cu aceeaşi organizaţie, a plecat în Franţa, apoi în Extremul Orient, unde a continuat să lucreze în căminele religioase care îi găzduiau pe inadaptaţii ori marginalii societăţilor din diferite locuri ale lumii. Corespondentul meu părea – într-un „mod natural“ – străin de condiţia sedentară, itinerant înnăscut, sensibil faţă de uitaţi şi năpăstuiţi, dostoievskian. Modest, autentic, fără vorbe mari. Dar decis să-şi construiască viaţa după modelul călătorului.

Alături de portretul lui aparte, m-a uimit cîte tipuri de singurătate se îmbinau în cazul lui. Singurătatea călătoriilor difuze şi singurătatea intuiţiei verticale. Singurătatea lecturilor, a cercetărilor pe la diferite instanţe religioase şi singurătatea negăsirii. Hotărîrea de a identifica ceea ce numea „vocaţia“ proprie, potrivită lui şi numai lui, unică, şi lipsa de interlocutor care să-l îndrume. Dorinţa de a fi integrat în viaţa comunităţii de credinţă şi nemulţumirea faţă de închiderile pe care le afla acolo. Înclinaţia spre limpezirea sensurilor în recluziune, prin cărţi şi reflecţie, alături de opţiunea pentru munca istovitoare de a-i asista, în zarva adăposturilor comune, pe izolaţii fără orizont şi sens.

Pe de o parte, singurătatea apăsătoare a lipsei de repere: fără educaţie religioasă în familie şi în mediul socio-cultural unde crescuse, dar şi fără răspuns în mediul bisericesc obişnuit faţă de căutarea care se stîr­nise în el. Pe de altă parte, singurătatea ofensivă: îndrăzneala de a se preda drumului, de a pune întrebări, de a avea exigenţe calitative, libertatea încordată cu care îşi căuta traseul personal, irepetabil. În sfîrşit, acel punct de întîlnire din care pornise totul: contactul singurătăţii vulnerabile cu semnalul celeilalte Singurătăţi.

Sigur că acel tînăr era de o fervoare ieşită in comun. Sigur că îşi alesese (ori acceptase) o formă de destin neobişnuită. Totuşi, anumite trăsături ale singurătăţii lui se pot regăsi, într-un fel sau altul, în condiţia oricărui om de astăzi, atunci cînd în el apare presimţirea unui dincolo, dorinţa de acces spre el. Sînt aceste trăsături specifice modernităţii tîrzii? Ori, mai degrabă, le în­tîlnim corespondenţele chiar în spaţiile tradiţionale, atunci cînd omul nu se mulţumeşte cu condiţia religioasă gata făcută, „stătătoare“, cînd se angajază într-o interogaţie, într-o aventură personală?

Nu există oare un portret „clasic“ al călătorului spiritual? Şi, în acest portret, nu este călătorul de două ori distanţat, de două ori „străin“? El e în primul rînd detaşat de ordinea comună, cu relaţiile ei de rudenie, de interese, de proprietate, de putere, de prestigiu. Contemplativul, căruia Filon din Alexandria îi recomandă xeniteia, perpetua înstrăinare, apoi „omul sfînt“ al Antichităţii tîrzii, studiat de Peter Brown, ca şi „omul lui Dumnezeu“ medieval, descris de Dom Jean Leclercq, Jacques Le ­Goff şi André Vauchez, „pelerinul rus“ din secolul al XIX-lea, alături de numeroase figuri similare din alte tradiţii, toţi aceştia nu se lasă situaţi, mărginiţi, modelaţi de ordinea şi de ordinele societăţii. Nedependenţi de societate, îndreaptă asupra ei o privire, o grijă, o bunăvoinţă care vin de altundeva, de dincolo de regimul nostru comun. Apoi, în portretul lui exemplar, un asemenea călător rămîne distanţat chiar faţă de propria călătorie vizibilă, concretă, aceasta nefiind pentru el decît suportul/simbolul înaintării interioare pe o cale care nu îi aparţine lui, ci ţintei care îl cheamă.

Trăsăturile acestui călător, ale acestei căutări aveau, mai discret sau mai limpede, analogii şi semne în experienţa corespondentului meu. Întîlnisem, în mod neaşteptat, sugestia unui foarte vechi model de destin spiritual. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.