O altă lectură a mitului paradiziac

Jean DELUMEAU
Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
O altă lectură a mitului paradiziac jpeg

În Evul Mediu, în Europa creştină, se credea îndeobşte că paradisul terestru se află încă pe pămînt. Era, bineînţeles, inaccesibil, fiind înconjurat de o centură de foc, era păzit de un heruvim cu sabie, dar nu dispăruse. Hărţile îl localizau undeva într-un colţ retras din Răsărit. Călătorii încercau să ajungă pînă la el, iar exploratorii Renaşterii au crezut că au ajuns în locuri care păstrau încă aspecte şi urme ale stărilor privilegiate din minunata grădină a Edenului. Cu toate acestea, sub impulsul a două reforme religioase, primele cărţi ale Genezei au fost comentate într-o altă lumină, iar de aici a rezultat o concluzie înnoitoare: paradisul terestru a dispărut! A fost înghiţit de apele Potopului. În schimb, ştiinţa epocii, în setea sa de cunoaştere, s-a străduit, punînd laolaltă toate cunoştinţele timpului, să localizeze cît mai precis cu putinţă locul unde Dumnezeu a aşezat primul cuplu omenesc înainte de păcat. Localizarea în Extremul Orient a fost abandonată în favoarea unui loc mai apropiat: de cele mai multe ori Mesopotamia, uneori Armenia sau Ţara Sfîntă. Dar în secolul al XVIII-lea un nou fapt a tulburat ordinea lucrurilor. Studiul fosilelor a dovedit că vîrsta Pămîntului avea mai mult de şase mii de ani. Iar foarte curînd s-a tras concluzia că istoria umană este mult mai veche decît s-a crezut, că omul s-a desprins treptat de lumea animală, că nu ar fi putut deci avea de la început acele date „preternaturale” cu care teologii l-au înzestrat generos în savantele lor lucrări. Din acel moment „grădina desfătărilor” s-a spulberat. A fost cel mult transformată de Rousseau şi de Kant în natura securizantă care ocroteşte primele fiinţe umane încă supuse instinctelor. De atunci înainte a fost tot mai clar că paradisul terestru a îmbrăcat o semnificaţie simbolică, cu toate că punctul de vedere oficial al Bisericii s-a străduit încă multă vreme să disimuleze această evidenţă în spatele unei lecturi literale a Genezei.

Or, între paradisul terestru şi păcatul originar a fost o puternică legătură teologică […]. Prin greșeala lui Adam şi a Evei umanitatea a devenit o „masă damnată”, vinovată în întregul ei de păcatul dintîi. Doar jertfa Mîntuitorului a cruțat o minoritate de aleși de la damnarea cuvenită tuturor. Dramatismul teologiei occidentale nu se explică decît prin sporirea hiperbolică a frumuseţilor din grădina Edenului şi a favorurilor extraordinare oferite de Dumnezeu primilor noştri părinţi.

Dar epoca noastră trebuie să recunoască, la fel ca Teilhard de Chardin, că nu există nici „cea mai mică rămăşiţă, nici cea mai mică urmă indicînd ruinele unei vîrste de aur sau a ruperii noastre de o lume mai bună”. Iar pe de altă parte, Iisus a vorbit deseori de „păcatul lumii”, dar niciodată de „păcatul originar” căruia, de altfel, iudaismul antic îi dădea puţină însemnătate, întreaga sa atenţie și năzuinţă fiind îndreptate către „Legămînt”, confirmat apoi şi extins de Christos, în seara sfintei Joi, la întreaga umanitate. Apare atunci întrebarea: nu era posibilă şi o altă lectură creştină a primelor capitole ale Genezei? Ştim astăzi că da. […]

O lectură mai puţin dramatică a istoriei lui Adam și a Evei a fost propusă mai ales de Sfîntul Teofil din Antiohia și de Sfîntul Irineu, doi episcopi care au scris la sfîrșitul secolului al II-lea. Desigur, și unul, și celălalt înţelegeau în mod „istoric” relatarea Genezei privitoare la paradisul terestru şi la păcatul dintîi. Dar ei nu le-au atribuit lui Adam și Evei calităţi „preternaturale”. Dumnezeu le-ar fi dat doar „un principiu de progres” – după expresia lui Teofil – graţie căruia ei puteau să se „dezvolte și să ajungă la perfecţiune”. Cei doi episcopi credeau mai ales că primii noştri strămoşi erau ca nişte copii.

Teofil scria: „Pomul ştiinței era bun și fructele lui de asemenea. Nu era, cum crezuseră unii, pomul ce conţinea moartea, ci neascultarea. Doar asta se găsea în fructul ştiinţei; iar ştiinţa este bună dacă te serveşti de ea cum trebuie. Prin vîrsta lui reală însă, Adam era doar un copil și de aceea nu putea primi ştiinţa cum se cuvine. În zilele noastre, cînd se naşte un copil, el nu poate încă mînca pîine și se hrăneşte mai întîi cu lapte; iar pe măsură ce creşte ajunge să mănînce o hrană mai consistentă”.

Va fi citit Irineu pe Teofil? În orice caz, împărtăşeşte cu el convingerea că Adam şi Eva erau ca nişte copii. „Omul [începuturilor], scrie el, era foarte mic, căci era copil, și trebuia crescînd să ajungă la vîrsta adultă. […] El nu avea încă o judecată matură...”. Iată un alt text al lui Irineu încă şi mai explicit: „[Fiinţele create], de vreme ce nu sînt necreate, sînt mai prejos de perfecţiune căci nou apărute fiind, sînt nişte prunci. Iar prunci fiind nu sînt nici adaptate, nici exersate la conduita perfectă. La fel cum o mamă poate da noului născut o hrană perfectă, acesta nefiind încă apt să digere o hrană potrivită pentru o altă vîrstă, tot aşa Dumnezeu putea da omului perfecţiunea încă de la început, dar omul nu era capabil să o primească, căci nu era decît un prunc”. Această afirmaţie, care figurează în Adversus haereses (IV, 38, 1), e completată ceva mai jos de o alta. „Omul a dobîndit neascultarea din neatenţie şi nu din răutate”. În termeni moderni, am putea spune că, după Teofil şi lrineu, Adam şi Eva s-au cam pripit. Copii fiind, ei au vrut să dobîndească o cunoaştere care nu le era accesibilă decît după ce vor fi crescut. În logica acestei concepţii, Irineu pune răspunderea păcatului dintîi pe seama ispititorului. De altfel, Dumnezeu a „întors adversitatea împotriva aceluia care voise să provoace adversitate împotriva Lui”. A avut, în schimb, „milă faţă de om”. Nu există în scrierile lui Irineu nici cea mai mică referire la „mulţimea damnată” sau la pedepsirea cu infernul a întregii umanități păcătoase.

Teofil şi Irineu cred și unul, și altul că Dumnezeu l-a izgonit pe om din paradisul terestru pentru ca el să se căiască şi a lăsat moartea pentru ca păcatul „să nu fie veşnic“. Teofil scrie: „A fost pentru om o mare binefacere a Domnului de a nu-l fi lăsat pentru totdeauna în starea de păcat şi, într-o anumită privmţă, de a-l fi trimis în pribegie, izgonindu-l din paradis. Osînda avea astfel rostul de a-i permite ispăşirea păcatului într-un anumit interval de timp, iar odată purificat, de a primi o nouă menire“. Irineu o spune încă şi mai explicit: „Iată adevăratul motiv pentru care Dumnezeu l-a izgonit [pe om] din paradis și l-a trimis departe de pomul vieţii și nu, cum îndrăznesc unii să spună, că i-ar fi interzis pomul vieţii din gelozie. Dimpotrivă, din dragoste pentru om a făcut ca acesta să nu rămînă mereu nesupus, ca păcatul să nu fie veşnic, iar răul să nu devină fără leac și fără sfîrşit, i-a curmat aşadar nesupunerea… aducînd moartea şi stăvilind păcatul şi dîndu-i un răgaz prin destrămarea trupului în ţărînă, pentru ca omul, încetînd pentru o vreme să «trăiască în păcat» (Rom, 6, 2) și «murind din acest păcat», să înceapă «a trăi în Dumnezeu»“ (Rom, 6, 10).

Teofil şi Irineu nu privesc cu nostalgie către paradisul pierdut. Ei sînt, dimpotrivă, mult mai sensibili la mișcarea care trebuie să conducă într-o zi pe oamenii de bună credinţă la „vederea lui Dumnezeu“ care le „dă puterea de a rezista păcatului“. Căci umanitatea a primit începînd cu primul păcat o ,,nouă menire“. La fel cum omul, scrie Teofil, şi-a atras moartea prin nesupunere, tot aşa supunîndu-se voinţei lui Dumnezeu el poate dobîndi viaţa veşnică, iar […] cînd va veni Învierea va primi ca moştenire neprihănirea” […].

Or, aceste două voci aflate în deplină concordanţă ne îndepărtează mult de antropologia pesimistă izvorîtă din scrierile Sfintului Augustin și care se bazează pe marele păcat comis de un cuplu desăvîrşit într-o grădină de basm. Teofil și Irineu nu puneau, desigur, la îndoială grădina Edenului şi nici faptul că moartea şi suferința se trăgeau din nesupunerea lui Adam şi a Evei. Ei nu găseau însă, la începuturile Istoriei, mînia unui Dumnezeu care a osîndit și mai ales care va fi condamnat omenirea la infern. Ei au relativizat primul păcat. atribuindu-l unor „copii“. Au fost convinși că omenirea, deşi vinovată la începuturile ei, a primit o „nouă chemare“ și că graţie sosirii Mîntuitorulul și ajutorului său salvator, ea se află pe drumul sfinţeniei şi neprihănirii. Motivul pentru care am expus […] punctul de vedere al celor doi episcopi este acela că, în Occident, mitul grădinii Edenului „înţeles ca o relatare istoncă“, a devenit o dogmă din care s-a desprins o imagine întunecată a omului și a lui Dumnezeu. […] Știinţa şi unica teologie creştină acceptabilă astăzi contribuie deopotrivă, pe urmele lui Teofil şi Irineu, la evitarea culpabilizării excesive a omenirii bîiguitoare a originilor. Ar fi rău oare dacă odată cu paradisul terestru ar dispărea şi imaginea respingătoare a unui Dumnezeu răzbunător?

(fragment din Grădina desfătărilor. O istorie a paradisului de Jean Delumeau, Editura Humanitas, 1997, traducere de Horațiu Pepine)

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.