O bibliotecă insuficient de largă

Publicat în Dilema Veche nr. 893 din 20 - 26 mai 2021
O bibliotecă insuficient de largă jpeg

De două ori, în finalul celei de a patra Evanghelii, Sfîntul Ioan afirmă că actul lui Christos depăşeşte puterea de spunere a unei cărţi, a Evangheliei înseşi ca text. Mai mult, lumea, lumea toată are rafturile prea strîmte pentru mulţimea cărţilor care, ele însele, n-ar fi în stare să epuizeze încărcătura de viaţă şi de sens dăruită de Christos.

La sfîrşitul penultimului capitol evanghelic, spune: „Şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sînt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezînd, să aveţi viaţă în numele Lui” (20, 30-31). Ultimul capitol şi Evanghelia însăşi se încheie aşa: „Dar sînt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris” (21, 25).

De-necuprinsul actului christic e menţionat apăsat, ca o marcă, peste cuvintele Evangheliei, e pus ca o pecete paradoxală asupra lor. Paradoxală fiindcă ea nu indică rotunjimea unui text autosuficient, a unui mesaj închis. Arată, dimpotrivă, că textul trebuie înţeles ca receptacul neîndestulător în raport cu plinul christic care se revarsă, învietor, peste condiţia noastră, peste limitele noastre de a înţelege realul. Aşa cum îl prezintă Ioan, textul Evangheliei dă reperele esenţiale, dă „gustul” actului christic. E menit să trezească credinţa, să-i dea pofta de a porni, de a se dezvolta. Nu intenţionează să o instaleze în lămuriri suficiente, statice. Textul evanghelic e ca o fericită ademenire de a intra într-un orizont de viaţă şi de cunoaştere care se bolteşte nemărginit, deschis spre claritatea ultimă. Ucenicii au, fiecare potrivit propriului temperament spiritual, experienţa acestui orizont infinit deschis. Îi consemnează datele de căpătîi, dar nu-l pot epuiza nici în ce-i priveşte pe ei înşişi, nici în ce-i priveşte pe destinatarii Evangheliei. Şi ei, alături de noi, pot înainta în bogăţia lui verticală.

În cuvintele finale ale Evangheliei după Ioan, credinţa apare ca atitudine intens tonică, ofensivă, cu poftă de cercetare, în mers. Are în faţă un orizont de înţelegere şi de viaţă cu totul noi, pe care sîntem îndemnaţi să-l descoperim, să-l încercăm, să devenim adecvaţi logicii lui. Acele „alte multe lucruri făcute de Christos” nu sînt adresate doar ucenicilor. În faţa şi în interiorul oricărui suflet se pot petrece evenimente de sens, de înţelegere, de prezenţă asemănătoare. Sufletul credincios le poate aştepta/spera/experimenta. E pus în faţa nesfîrşirii lor.

„Achiziţia” – unei formule, unei norme, unui comportament religios – nu e o atitudine recomandată în măsura în care ea înseamnă suficienţă, instalare în certitudine plană, în imagine mărginitoare a divinului. Dacă se opreşte la „achiziţie” mulţumită de sine, credinţa închide între margini strîmte şi universala manifestare a divinului, şi orizontul pe care Christos l-a deschis fiinţei umane.

În privirea pe care o pune asupra imediatului şi în cea pe care o lanseză spre polul plus, credinţa ar trebui să se menţină într-o stare de elan. Ar trebui să se simtă provocată la discernămînt, fineţe, creativitate. Să aibă bucuria (şi rigoarea) de a judeca lucrurile împreună cu Christos.

În genere, ne apărăm de noutatea, fie ea chiar spirituală, care ne tulbură confortul mental. O situaţie neaşteptată, o criză, o mutaţie pe chipul acestei lumi sau în existenţa personală, toate pot stîrni impulsul replierii, retragerea în zona achiziţiei, a deja cunoscutului, a pre-judecăţii. Te protejezi de o noutate dificilă, pui împrejurul tău ziduri securizante. Ţii dificultatea la distanţă sau o expediezi în zona erorii, a nelegitimului, a inacceptabilului. Foloseşti absolutul credinţei tale ca să-ţi întăreşti limitările, ca să le dai lor, limitărilor, pretenţie de absolut. Şi, în numele acestui fals absolut, poţi deveni intratabil, agresiv, orb. Dar credinţa nu se împacă bine cu retractilitatea, cu spaima că mărginirea îţi va fi puse la încercare, că vei fi dislocat din condiţia ta obişnuită, „achiziţionată”.

O mutaţie astăzi evidentă, presantă, dificilă e, de pildă, întîlnirea religiilor în imediatul societăţilor occidentale: pe stradă, în şcoli, în spaţiul public, în media, în cultură, în politică. Atunci cînd adepţi ai diferitelor credinţe, alături de vocile laicităţii, condamnă terorismul şi fundamentalismul agresiv nu dau ei dovadă de o credinţă lucidă, activă? Nu sesizează ei în fundamentalismul agresiv (sau stătut, de substrat) tocmai acea închidere, acea solidificare a limitelor, acea suficienţă care pot afecta credinţa?

Izbucnirea recentă a violenţelor la Ierusalim, întinsă incendiar – a cîta oară! – în Israel şi în Teritoriile Palestiniene e, şi ea, o violenţă a limitărilor agresive, absolutizate pe bază de apartenenţe religioase diferite. De o parte şi de alta, extremiştii religioşi pun credinţa în jugul propriilor interese socio-politice, se slujesc de ea pentru relansarea conflictului. Hamas ia captivă populaţia palestiniană. Politica Netanayhu se sprijină şi se lasă şantajată de fundamentaliştii evrei.

E drept, dialogul religiilor, acceptarea celui diferit religios drept interlocutor nu merg de la sine, nu sînt uşoare. Ele nu cer doar toleranţă, caldă umanitate, politeţe. Cer un efort de gîndire spirituală. Cer convingerea că Absolutul nu e al „nostru” şi că nu-l putem utiliza ca să biruim celelalte religii. Cer conştiinţa că Dumnezeu nu ne aparţine, că nu-i putem impune chipul mărginit de propriile noastre limite. În aceste condiţii, dialogul poate fi o fericită dificultate. Ne poate face să ne adîncim în propria credinţă, să ne întrebăm asupra modului în care o înţelegem, să o confruntăm cu Autorul ei, al cărui act nu are graniţe. E de aşteptat, e de sperat că, avînd acces la Dumnezeu în universalul său, gîndirea credincioasă să fie în stare să recunoască şi alte expresii ale universalului, şi alte căi spre universal decît a sa. Iar asta nu pentru a-şi abandona ori trăda propria cale, ci pentru a înainta pe ea spre Polul de universală iradiere.

Îl invoc mereu pe Părintele Scrima, care avea experienţa unei asemenea întîlniri. El socotea că dialogul poate fi dus cu exigenţă şi devotament total faţă de propria cale, tocmai „în numele unei atitudini de credinţă vie”. Vedea dialogul ca pe o încercare fastă, în care „credinţa trebuie să se verifice pe sine, să dea seamă de sine, descoperindu-se nu ca o credinţă dobîndită şi instalată, ci ca una care se repune mereu în mişcare, căutătoare, inventivă, creatoare, întrebîndu-se asupra a ceea ce i se cere să cunoască şi să nu înceteze să cunoască”.

Nu numai dialogul religiilor, ci orice situaţie de viaţă – personală sau comunitară – e (poate fi) materie incitantă pentru credinţă. Poate fi materie de reflecţie, de judecată, de cunoaştere nouă, în orizontul infinit deschis pe care îl invocă Sfîntul Ioan.

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.