Ortodoxie, intelectualism, intelectuali (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Perioada interbelică este perioada cea mai interesantă din punctul de vedere al interacţiunii intelectual laic-Biserică. "Unde sînt şi cine sînt? - se întreabă intelectualul român sfîşiat de atracţia exercitată de Bizanţ şi Roma, de Occident şi de către Rusia, Franţa şi Germania. Cum aş putea oare concilia într-o reprezentare unificată arhaicitatea ţărănească, ce legitimează România eternă şi propria apartenenţă în mişcarea generală şi universală a modernităţii?" (Karnoouh, p. 128) Toate aceste interogaţii pe care antropologul francez le plasează la începutul unui capitol intitulat simbolic "Aspecte remanente ale arhaismului românesc", rezumă frămîntările eterne ale intelighenţiei româneşti. În acea perioadă istorică particulară, o parte însemnată speră să afle obsedantul răspuns prin şi cu ajutorul ortodoxiei . Acest lucru nu se va întîmpla însă, din cauza inexistenţei unui dialog funcţional cu Biserica Ortodoxă. Explicaţiile posibile sînt numeroase. Ortodoxia a avut dintotdeauna reacţii complexe faţă de tendiţele intelectualiste. Curentul dogmatic dominant şi reprezentanţii săi oficiali şi-au manifestat mereu reticenţa faţă de "entuziasmul" de nuanţă intelectuală în credinţă şi în spaţiul public, chiar dacă frumos ambalat în forma unui discurs pro-ortodox. Căci de nimic nu se teme mai mult Ortodoxia decît de eventuale inovaţii care pot apărea în corpul său doctrinar. În acelaşi timp, Biserica nu putea să le refuze intelectualilor laici ortodocşi măcar un sprijin simbolic, căci era evident că aceştia, aşa "deranjanţi" cum erau, aveau mai mult spirit şi mai multă ardoare "ortodoxă" decît mulţi dintre membrii clerului oficial. Atingem aici delicata problemă a "conversiunii" de natură intelectuală la credinţă. Una dintre diferenţele majore între Ortodoxie şi Catolicism este că acesta din urmă a înţeles, ca urmare a şocului provocat de Reformă şi secularizarea instituţională impusă de perioada Luminilor, că un "convertit" ajuns la credinţă în urma unor intense căutări spirituale se poate dovedi de mare utilitate în apărarea intereselor Bisericii, cu condiţia de a găsi o cale specifică de exprimare. Ortodoxia nu practică însă "instrumentalizarea" conversiunilor "intelectuale". Mulţi dintre tinerii intelectuali români formaţi la Paris frecventează "cercul de la Meudon" iniţiat de Jacques Maritain. Odată întorşi în România, plini de energie şi entuziasm, mare le este dezamăgirea: ortodoxia ideală imaginată în Occident, cea care ar fi putut să le dea voie să-şi exprime pasiunea specifică noului (re)convertit, nu există. Vasile Băncilă încearcă să surprindă, în revista Gândirea, frămîntările unei întregi generaţii: "Să presupunem că intelectualul român vrea să se convertească. Dar unde va găsi Biserica de care are nevoie? Viaţa mînăstirească care îi este indispensabilă? Ne putem imagina tragedia sufletului care, în loc să găsească pacea profundă a mînăstirii, riscă să întîlnească virtuoşi ai păcatului sau văcari şi porcari profesionişti [...]. La noi în Ortodoxie, cine vrea să se convertească, riscă fie să dea naştere unei erezii, fie să treacă la altă confesiune, căci nu poate găsi formele adecvate la căutările sale spirituale". Ne găsim în noiembrie 1928. Cîţiva ani mai tîrziu, în 1934, Constantin Noica scrie, pe un ton pe care personal l-am perceput apropiat de "resemnare", că "intelectualul trebuie să plece de la această premisă, bună pentru cine ştie ce drumuri viitoare: Ortodoxia este faptă, nu cuvînt". Iar "drumurile viitoare" i-au dus pe mulţi dintre ei direct către alegerea angajamentului politic în rîndurile Gărzii de Fier, în speranţa că vor găsi acolo dinamismul şi spiritul social care au lipsit în dialogul cu Biserica. Momentul "Nae Ionescu" este esenţial pentru înţelegerea patologiei relaţiei dificile între intelectuali şi Biserica "oficială", a conflictului latent între autoritatea ierahică reprezentată de instituţia bisericească, avînd în fruntea sa pe Patriarhul Miron Cristea, şi autoritatea harismatică, a celor ce constituie, prin număr şi voinţă, corpul cel viu al oricărei biserici. Incomod, "teo-didact", spirit viu, ambiţios inclusiv în cucerirea "cetăţilor" puterii lumeşti, practicînd un antisemitism de nuanţă intelectuală, Nae Ionescu vînează duminică de duminică greşelile din Ortodoxia României Mari, simţindu-se extrem de bine în rolul "cîinelui de pază". Critica atitudinii pasive a ierahiei ortodoxe, modernizarea accelerată a anilor '30, moravurile discutabile ale unor înalte feţe bisericeşti, lipsa unei teologii veritabile venite din interiorul Bisericii, ecumenismul sînt doar cîteva teme de predilecţie ale lui Nae Ionescu. De remarcat însă că nu există ideea unor "reforme anticlericale" (cu ghilimele!) şi nici tentative de reformare a aparatului administrativ al Bisericii. Ele vor apărea mai tîrziu, în timpul guvernării bicefale Antonescu-Sima, atunci cînd dorinţa de a construi un stat totalitar va da naştere automat unei forme de religie politică, în conflict cu interesele Bisericii Ortodoxe - un aspect paradoxal, mai dificil de sesizat, al unei mişcări politice ce declară zgomotos că se plasează sub semnul Ortodoxiei. Mesajul articolului din 1937 al lui Nae Ionescu, "Pentru o teologie cu Ťnespecialişti»", îşi păstrează încă actualitatea: teologia "oficială" este incapabilă de a expune problemele teologice în termeni moderni şi accesibili, capabili să facă cunoscute adevăratele valori ale Ortodoxiei; pe de altă parte, unul dintre rosturile teologiei este să furnizeze un răspuns adecvat situaţiei reale, faptului religios contemporan. Explicaţia găsită acum 68 de ani de către Nae Ionescu acestei stări de fapt era următoarea: dispariţia învăţămîntului enciclopedic a însemnat şi dispariţia unei anumite "ierahizări" a cunoaşterii, unde teologia era plasată pe locul final, reprezentînd interogaţia salvatoare, "cimentul" ce dădea unitate întregului. Intelectualii laici, "nespecialiştii", erau percepuţi ca fiind o alterantivă la teologia de "şcoală", care prin conformismul, lipsa sa de adecvare la noutate, precum şi nivelul său extrem de scăzut nu-i mai putea impresiona pe aceşti tineri şcoliţi la cele mai bune şcoli din Apus... şcoli teologice catolice şi protestante. Ajungem astfel la una dintre problemele cele mai grave ale Bisericilor Ortodoxe, care nu şi-a găsit încă rezolvarea: procesul de formare teologică a propriului cler. Excelenţa în domeniu presupune frecventarea acestor şcoli "non-ortodoxe", la propriu şi la figurat, cu consecinţele de rigoare: apariţia îndoielii, a întrebărilor asupra propriei identităţi, multă dezamăgire faţă de starea de fapt din Ortodoxie. Într-un interviu acordat în 1928 unui iezuit francez, Patriarhul Miron Cristea nu ezita să declare că studenţii români, aflaţi la studii în şcoli de teologie din Occident, dau dovadă adesea de un comportament ciudat: după o perioadă de timp, fie renunţă la studii, fie renunţă la cariera de preot ortodox. Rezultatul se concretizează într-o situaţie aparent fără ieşire: în România aceşti tineri intelectuali laici sau religioşi nu pot avea o voce aparte în sistemul de regularizare impus de formele oficiale ale religiei ortodoxe, unde un bun ortodox este un ortodox care tace. În acelaşi timp, este mare nevoie de prezenţa lor în sînul Bisericii. În Occident, dubla lor alteritate (străin şi ortodox), faptul că vin dintr-o societate unde secularizarea s-a manifestat diferit, Tradiţia fiind încă prezentă, îi împinge să aleagă soluţii extreme, să penduleze între radicalizare sau renunţare. Studiile de teologie în străinătate se dovedesc un veritabil revelator pentru marile calităţi, dar şi pentru defectele Ortodoxiei: tendinţa de a absolutiza o "ortodoxie" rigidă, osificată, precum şi formele de expresie terestră ale Bisericii (influenţă, prestigiu), neglijînd primatul persoanei sau universalitatea mesajului creştin. Ca o concluzie parţială, putem avansa ideea că, în perioada anilor '30, intelectualii laici pro-ortodocşi nu au îndeplinit un veritabil rol de "regulator" al prezenţei Ortodoxiei în societate. Dialogul, de multe ori polemic, s-a realizat prin prezenţe individuale, de genul lui Nae Ionescu. S-a ratat aducerea religiei în spaţiul public, iar cînd spunem aceasta ne gîndim la caracterul său contractual, laic şi cetăţenesc. Orice intelectual laic ortodox are un dublu rol: unul spiritual, el mărturiseşte prezenţa Ortodoxiei, iar altul temporal, politic şi social. În primul a reuşit, dar în cel de-al doilea nu şi-a putut găsi o formă adecvată de exprimare. În plus, angajamentul politic nefericit, în rîndurile Gărzii de Fier, al intelectualilor şi al unei părţi însemnate din clerul ortodox cu tendinţe "intelectualiste", a slăbit considerabil Biserica în ansamblul său. Consecinţele se vor vedea nu numai în timpul perioadei comuniste, ci şi mai tîrziu, în decembrie 1989, atunci cînd libertatea regăsită va reactiva vechile probleme. Surse: A.J. Festugi

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.