Păsuiri, ocazii, speranţe

Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

dialog cu Alexandru PALEOLOGU Cînd sîntem nerăbdători avem impresia că sîntem activi. Aşteptarea ne contrariază, ne scoate din ritm, pare că este un interval inert din viaţa noastră, un timp irosit. La vîrsta dvs., stimate dle Paleologu, ce ştiţi despre aşteptare? Toată existenţa conştientă a omului este, de fapt, o aşteptare. Cei mai puţin imaginativi sau cu mai puţină intuiţie, ori mai puţin lucizi nu ştiu că aşteaptă. Ei aşteaptă, totuşi; ce? - nu asta e problema. Dar aşteaptă. Noi, oamenii de vîrsta mea, am fost o generaţie a aşteptării care a ţinut mai bine de jumătate de secol: am aşteptat să se termine războiul, să vină americanii, să ieşim din puşcării, să se schimbe lucrurile ş.a.m.d. Mă gîndesc că a existat o perioadă în viaţa mea cînd am aşteptat fiindcă mă aşteptam şi nu mai venea ce mă aşteptam să vină. În decembrie 1958 am aflat că a fost arestat Dinu Noica şi atunci am ştiut absolut sigur, fără putinţă de dubiu, că urmează să fiu arestat şi eu. Dar n-au venit să mă ia: nici prima lună după ce-l luaseră pe Noica, nici a doua, nici a treia. Am aşteptat faptul la care mă aşteptam, nouă luni de zile încheiate. Cum a fost acest interval trăit "de pe o zi pe alta" şi "de la o zi la alta"? Aşteptarea asta a fost foarte interesantă. Pe de o parte, era curiozitatea: cînd o să mă aresteze cum o să fie, cum o să fac faţă, ce-o să se întîmple cu mine în puşcărie. Pe de altă parte, faptul că mi se acorda în fiecare zi o permisie - care nu ştiam cît de lungă va fi - m-a obişnuit cu starea asta şi trăiam plăcut, chiar mai plăcut decît înainte, fiindcă mi-am permis tot felul de licenţe şi agremente: măcar să nu mor prost! Am trăit mult mai intens sub raportul bucuriilor şi al plăcerilor - conversaţie, lectură şi altele mai omeneşti - aşteptînd să se întîmple ceea ce trebuia să se întîmple foarte sigur. Mare lucru să aştepţi ceva fatal şi absolut ineludabil într-un interval destul de lung însă, ca să poţi trăi în vremea asta şi, mai mult decît atît, să înveţi, cu deliciu, să preţuieşti mai bine fiecare zi. Cum este aşteptarea în puşcărie? Mai grea decît pedeapsa, mai rea decît tortura. Bătaia pe care o înduri e un fapt de încordare momentană: se poate suporta. Chiar bătaia groaznică, bestială, se poate îndura, atîţia au dovedit-o. În timp ce eşti bătut, tu eşti în plină defensivă, trăieşti deplin starea. Dar cînd aştepţi să vie binele sau speri ca el să vină, şi eşti chinuit de întrebări şi de îndoieli: va veni, nu va veni - atunci este ceva teribil. Aici se face o mare deosebire de naturi umane. Unii înnebunesc la ideea că nu mai pot aştepta: cînd o să vie binele? Îmi aduc aminte că una din legendele cele mai cumplite din puşcărie a fost aşa-numita apariţie a "Codului Vîşinski": potrivit acestui cod urma să se facă recalcularea anilor de puşcărie, iar noi, care făcusem deja un anumit timp de detenţie, vom scăpa. Ei bine, "codul Vîşinski" n-a existat, a fost inventat. Dar s-a mers atît de departe cu speranţa, încît oamenii, cînd erau scoşi la muncă, pe cîmp, umblau să găsească rupturi de ziare întrebuinţate pentru necesităţi fireşti, pe care le strîngeau pentru a găsi în ele o eventuală referire la aşteptatul "cod Vîşinski". Să aştepţi viitorul - dar tot sub regimul totalitar - căutîndu-l pe o hîrtie murdărită, ce imagine simbolică. Personal, nu l-am căutat niciodată aşa, au făcut-o alţii şi-au păţit-o. În toamna lui 1962, în lagărul în care eram atunci, mă aflam într-o stare oribilă, în culmea mizeriei, aveam pantalonii complet rupţi, o haină vărgată fără cămaşă, o bonetă de puşcărie. Eram un sclav perfect al statului. Nefiind apt pentru muncile care mi se impuneau, nu aveam parte de pauze de lucru, n-aveam nici o speranţă; şi venea şi iarna. Un codeţinut, care avea avantajul să fie în echipa de topometri un fel de asistent - trebuia să ţină "mira" - şi care pentru asta avea drept la pachet şi nu era chinuit la muncă - a strîns şi el o bucată murdară de ziar, găsită pe cîmp, şi-a luat-o s-o studieze în linişte, în baracă. Numai că la întoarcerea în colonie s-a făcut o percheziţie, au descoperit-o, l-au bătut măr şi l-au destituit. Inginerul topometru, tot deţinut şi el, un ungur cu nume românesc, m-a întrebat dacă ştiu englezeşte, fiindcă atunci aş putea lua eu locul asistentului, rămas vacant, n-am cine ştie ce de făcut şi voi avea şi drept la pachet şi la corespondenţă. Prima lună arătam ca un sclav al statului dar, după asta, am primit pachet de acasă cu bocanci foarte buni, de bizon, cu ciorapi de lînă, pulovere, nescafé şi ţigări, un basc de care m-am bucurat mult - în fine, mă simţeam ca un lord. Şi-n plus, mai vorbeam şi englezeşte, făceam şuete cu un om extrem de îndatoritor şi simpatic. Deci, cum apare neaşteptatul atunci cînd nu mai aştepţi nimic?... Exact aşa. În vremea asta s-a mai întîmplat să fie şi o pauză lungă - izbucnise o epidemie de hepatită, colonia a fost izolată, s-au făcut nişte barăci lazaret, la care s-au adus doctori din altă parte, venise iarna, eu, ca topometrist, nu mai aveam treabă - aşa că de acest interval îmi aduc aminte ca de un timp liniştit al puşcăriei mele. Mă duceam şi făceam conversaţie cu prietenul meu, dr. Sergiu Al-George, bînd nescafé şi fumînd "Mărăşeşti" cu "şpiţul", ore întregi şedeam de vorbă despre Socrate, despre Platon... La asta nu mă aşteptam. Mă simţeam excelent. Fiindcă era, aşa-zicînd, o "perioadă culturală" a detenţiei dvs.? Nu. Culmea e că am avut şi o experienţă de alt fel, într-alt lagăr unde era curat, puteai să te speli în voie dimineaţa, exista acolo chiar şi o bibliotecă bună, unde am citit mult Turgheniev, mult Cehov, am recitit Caragiale. Ei bine, cu toată curăţenia, pe care am apreciat-o mult, cu spălatul, cu toate cărţile, în acel lagăr era o răutate de neînchipuit, o răutate infernală a gardienilor, a paznicilor care aveau o plăcere sadică de a chinui; acolo am fost bătut fiindcă un gardian m-a auzit vorbind franţuzeşte. Bătut cum nu mă aşteptam. Dar am suportat: eram bine dispus, citeam - sigur, după cărţi venea bătaia asta, însă făcea parte din socoteală. Dar, totdeauna, durerea fizică, oricît ar fi de cruntă, e mai mică decît cea din imaginaţie, pe care o aştepţi cu spaimă şi îndoială: vine, nu vine, cînd vine, cum, de ce? În puşcărie mă gîndeam că, dacă mi se va da drumul (dacă!), voi intra în viaţa normală - mai mult sau mai puţin normală - fiindcă va fi totuna sub comunism. Dar - cine ştie? - poate că, pînă la urmă, comunismul aşezîndu-se/ uzîndu-se/erodîndu-se, oamenii vor putea totuşi vieţui. Şi, ca un amănunt: mă gîndeam că voi putea să beau o cafea făcută cu tot dichisul, cum îmi place s-o prepar. Cafea şi halva - erau nişte semne ale aşteptării tihnite, ca în copilărie. interviu realizat de Tita CHIPER , apărut în Dilema nr. 403

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.