Speranţa într-un fals sfîrşit?

Publicat în Dilema Veche nr. 761 din 20-26 septembrie 2018
Speranţa într un fals sfîrşit? jpeg

Religiile n-ar fi religii dacă perspectiva lor nu ar străbate spre un „dincolo“ de finitudine. Ele se referă, ca de la sine înţeles, la o viaţă după moarte. Socotesc că fiinţa nu sfîrşeşte, ci trece de la o condiţie la alta. Că fiinţa nu-şi pierde – în moarte şi după moarte – o calitate esenţială: aceea de a fi conştientă. Ea capătă, desigur, un alt mod al conştiinţei, dat fiind că funcţionează de acum înainte în lipsa trupului, a faptei şi chiar a unor dimensiuni psihice legate de trupesc. Dar e „vie“ în alt registru. Începe o călătorie printre nevăzute, cu praguri, vămi, judecăţi, încercări; întîlneşte, înfruntă, dialoghează cu personajele „celeilalte lumi“; se reorganizează, se purifică; suportă, spre bine ori spre rău, consecinţele faptelor trecute. Fie că lumea de dincolo are paloare de asfodel, fie că freamătă de ierarhii subtile şi cereşti, sufletul se mişcă în ea, capătă un loc în acel peisaj.

Filozofia veche socoteşte condiţia destrupată chiar un posibil avantaj, de vreme ce, pe urmele lui Socrate, crede că, scăpat de impedimentul trupului, sufletul s-ar putea concentra asupra cunoaşterii, a unei cunoaşteri eliberate de obstacole. Reluînd asocierea orfică soma-sema, Filon din Alexandria spune: „Acum, cînd trăim, sufletul este mort şi îngropat în trup precum într-un mormînt; de murim, sufletul îşi trăieşte propria viaţă, desprins de rău şi de trupul-cadavru de care era legat“. Plotin va trata şi el, amplu, tema. Scăpat de atenţia faţă de trup, descărcat de lestul materiei, sufletul se poate întoarce integral spre Intelect şi, prin el, spre Unu. „Viaţa de aici e asemenea somnului. Moartea e trezire“, sună o tradiţie profetică în spaţiul musulman. În doctrinele Indiei, vieţile cuprinse în lumile manifestării ţin de o realitate diminuată, de marea pînză întinsă de Maya, care desfăşoară „în afară“, în multiplicitate, puterea Principiului. A muri de toate aceste vieţi înseamnă a muri de „iluzia“ manifestării şi a te întoarce la identitatea sinelui cu Sinele absolut. Moartea apare cam pretutindeni drept prag spre o cunoaştere mai vie, eliberată de limite, parţialitate, confuzie, condiţionări. Destinul post-mortem promite fiinţei percepţia limpezită a adevăratei realităţi, pe care viaţa muritoare o voala.

Pentru filozofia veche, pentru religii şi tradiţii spirituale, pentru credinţa creştină în mod special, moartea nu e un sfîrşit, ci frontiera între două „lumi“, între două stări. „Cel dus“ nu iese din real. Intră într-o altă formă de viaţă, mai „apropiată“ de deznodămîntul lumii şi de veşnicie. Se află într-o aşteptare a desăvîrşirii ultime, a lucidităţii de apoi. În binecunoscuţii termeni ai Sf. Pavel, „vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă“ (I Corinteni 13, 12). Textul slujbei creştine de îmormîntare e ţesut din referinţe la Cel Viu, din rugi bazate pe credinţa învierii.

Ţin aceste concepţii – nădejdea în învierea unanimă sau speranţa într-o cunoaştere directă pe care moartea o face cu putinţă – de o intenţie consolatoare, securizantă? Încearcă ele să ne mîngîie cumva de descurajanta noastră finitudine? Ne făgăduiesc persistenţa eului nostru, a individului de acum, ceva mai eteric, dar totuşi familiar, nerupt cu totul de trăsăturile şi metabolismul cu care ne-am obişnuit? Ne înfăţişează ele moartea ca pe o sincopă tolerabilă, după care ne vom instala într-o viaţă puţin diferită de cea pe care o ştim? Ne asigură ele de o continuitate între ceea ce fiecare, ca individ, este şi ceea ce va deveni?

Nu chiar. Ceea ce moartea inaugurează pare să fie altceva, mai drastic. E o transformare a fiinţei la care individul – cu mărginirile, cu pulsiunile, cu psihismul legat de sensibil, cu ego-ul lui – nu rezistă. Se stinge, se sfîrşeşte. E absorbit de aspectul spiritual al fiinţei sale, de acel om interior capabil de divin. Nu individualul din fiinţa umană va avea parte de viaţa şi luciditatea de apoi. Ci acel ceva din noi care se „înrudeşte“ cu Universalul viu, ceva care depăşeşte conştiinţa pe care, în mod curent, o avem despre identitatea noastră. Aproape un „necunoscut“, un „străin“ faţă de cum ne ştim pe noi înşine. Un chip al fiinţei mai vast, mai exigent decît eul nostru, mai greu de „actualizat“, pe care abia îl bănuim. Ceea ce se numeşte „persoana spirituală“ (duhul şi sufletul spiritual din om: ruah şi neshama în ebraică, „omul lăuntric“ la Sf. Pavel): iată ce e vizat de făgăduinţa vieţii fără moarte. Într-un fel sau altul, tradiţiile spun că persoanei spirituale, latente în fiecare dintre noi, îi aparţin continuitatea, trecerea de la o stare la alta. Că individul stă sub discontinuitatea morţii, pe cînd persoana e de trezit, de maturizat în om.

E celebră distincţia pe care, în gîndirea indiană, Mundaka-Upanişad o exprimă prin metafora celor două păsări care stau, reunite, pe trunchiul realului. „Una mănîncă fructul cel dulce al pomului; cealaltă, fără să mănînce, veghează“. Una, captivată de fruct, absoarbe iluzie şi finitudine, le asimilează şi li se asimilează; cealaltă rămîne lucidă; priveşte fructul ca derivînd din realul suprem, ca legitim în existenţa lui relativă, dar supus consumării, sfîrşitului. Sinele, omul interiorului adînc aşteaptă, veghetor, să fie invadat de conştiinţa Sinelui absolut. Prima pasăre ne e la îndemînă, o ştim, o trăim fără încetare. Mîncăm şi sîntem mîncaţi de timp. Cealaltă ne este mai puţin prezentă, mai puţin cunoscută. Munca spirituală tocmai asta are drept scop: să o trezească, să-i poarte de grijă, să o crească.

Marcînd aceeaşi deosebire, Iisus foloseşte şi el metafora mîncării. Dar o foloseşte inversat. O foloseşte operant. Cînd se anunţă ca „Pîine a Vieţii care a coborît din cer“ (Ioan 6, 38 42), el se oferă drept hrană persoanei spirituale din noi, „omului ceresc“ sau „duhovnicesc“ (cf. I Corinteni 15, 42 51). Nu se referă la regimul individual, temporal, la ingurgitarea sensibilă (aşa cum socoteşte, murmurînd scandalizată, asistenţa).

În metafora indiană, mîncarea „finitudinii“ lucrează înăuntrul omului şi îl asimilează regimului ei. La fel operează şi „Pîinea Vieţii“: infuzează în om propria ei calitate. Dar e nevoie ca, în om, persoana să fie trează, să fie capabilă de această Pîine. „Eu sînt hrana celor tari“, îl aude Augustin pe Christos vorbindu-i dinăuntrul lui adînc. „Creşte şi vei ajunge să mă mănînci; dar nu tu Mă vei schimba întru tine…, ci tu te vei schimba întru Mine“ (Confesiuni, VII, 10, 16). Persoana e cea asimilată Vieţii, ea trece dincolo de moarte, asupra ei lucrează învierea. Ceea ce, în disciplinele spirituale, se numeşte „pregătirea pentru moarte“ face parte, în fond, din grija pentru maturizarea acestei persoane. În marii spirituali, ea pulsează încă din viaţa de aici, avînd totuşi un spaţiu de creştere nesfîrşit.

Dar în noi? Separarea „eului“ (familiar) de „sine“ (mai mult ori mai puţin latent) nu-şi potoleşte trauma. Cînd omul se pregăteşte pentru moarte, el nu se poate pregăti niciodată îndeajuns. „Între meditaţia asupra morţii şi realitatea ei e aceeaşi deosebire“, spune umanistul Coluccio Salutati (secolul al XIV-lea) „ca între un exerciţiu de scrimă şi o bătălie sîngeroasă“. Religiile nu pretind că atenuează violenţa acestei bătălii. Pretind că există un aspect al fiinţei noastre care scapă teafăr. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
De ce suntem penultimii în UE la salarii și primii la creșterea prețurilor. Expert: „Inflația e mama tuturor taxelor”
România este pentru a treia lună consecutiv țara cu cea mai mare inflație, conform statisticilor Eurostat, iar ca și cum nu ar fi de ajuns, doar bulgarii câștigă mai puțin. Analistul economic Adrian Negrescu explică, pentru „Adevărul”, cum s-a ajuns aici și de ce statul nu are soluții.
image
La ce riscuri de sănătate se expun cei care lucrează noaptea. Boala cumplită care îi paște
Persoanele care lucrează în ture de noapte prezintă un risc mai mare de demență și alte boli, spune un important expert în somn, a cărui afirmație se bazează pe rezultatele unor studii științifice.
image
Banii viitorului: Ce s-ar întâmpla dacă am renunța la cash și am folosi bani virtuali
Într-o lume tot mai digitalizată, ideea de a renunța la tranzacțiile cu bani cash și de a folosi exclusiv bani virtuali devine din ce în ce mai atrăgătoare, punctează specialiștii.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.