America: hegemonie sau primat?

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
America: hegemonie sau primat? jpeg

Nici o ţară din istoria modernă nu a dispus de atîta putere militară globală ca Statele Unite. Şi totuşi, unii analişti susţin că SUA merg pe urmele Marii Britanii, ultima putere hegemonică mondială care a trăit un declin. Această analogie istorică, deşi tot mai răspîndită, este înşelătoare.

Anglia nu a fost niciodată la fel de predominantă cum este SUA astăzi. Fără îndoială, Anglia a menţinut o flotă navală egală ca mărime cu suma următoarelor două mari flote din lume, iar imperiul Marii Britanii, peste care soarele nu apunea niciodată, a domnit peste mai bine de un sfert din umanitate. Dar au existat diferenţe majore în resursele de putere relative ale Angliei imperiale şi cele ale Americii contemporane. La începutul Primului Război Mondial, dintre marile puteri, Anglia se afla doar pe locul patru în ceea ce priveşte efectivul militar, pe locul patru în termeni de PIB şi pe locul trei în privinţa cheltuielilor militare.

Guvernarea imperiului Marii Britanii s-a bazat în mare parte pe trupe militare locale. Din cele 8,6 milioane de soldaţi britanici din timpul Primului Război Mondial, aproape o treime proveneau din regiunile de peste ocean ale imperiului. Ceea ce a făcut ca pentru guvernul de la Londra să fie tot mai dificil să declare război din partea imperiului, în momentul în care sentimentele naţionaliste au început să se intensifice.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, protejarea imperiului devenise mai mult o corvoadă decît un atu. Faptul că Marea Britanie se afla atît de aproape de puteri ca Germania şi Rusia au îngreunat situaţia o dată în plus.

Cît despre vorbăria legată de „imperiul american“, realitatea este că SUA nu au colonii pe care trebuie să le administreze, ceea ce le conferă mai multă libertate de mişcare decît a avut Anglia. Şi, înconjurată de ţări care nu-i sînt ostile şi de două oceane, Americii îi este mult mai uşor să se apere.

Fapt care ne pune în faţa unei alte probleme legate de analogia hegemonului mondial: confuzia cu privire la ceea ce înseamnă, de fapt, „hegemonie“. Unii observatori asimilează termenul cu imperialismul, dar SUA este dovada clară că un hegemon nu trebuie să aibă un imperiu oficial. Alţii definesc hegemonia ca pe o capacitate de a stabili regulile sistemului internaţional, dar cîtă influenţă anume trebuie să aibă un hegemon asupra acestui proces, comparativ cu alte puteri, rămîne neclar. Cei care vorbesc de hegemonie americană după 1945 omit faptul că Uniunea Sovietică a contrabalansat puterea militară a SUA mai bine de patru decenii. În ciuda preponderenţei economice a SUA, spaţiul lor de mişcare politică şi militară a fost limitat de puterea sovietică.

Unii analişti descriu perioada de după 1945 ca pe o ordine ierarhică cu caracteristici liberale, condusă de SUA, în care SUA furnizau bunuri publice, în timp ce operau în cadrul unui sistem lax de reguli multilaterale şi instituţii, care acorda statelor mai slabe dreptul de a avea un cuvînt de spus. Ei au subliniat că păstrarea acestui cadru instituţional ar fi o opţiune raţională pentru multe ţări, chiar dacă resursele puterii americane sînt în declin. În acest sens, ordinea internaţională condusă de SUA ar putea supravieţui primatului american în materie de resurse de putere, chiar dacă mulţi alţii susţin că apariţia unor puteri noi prevesteşte dispariţia acestei ordini.

Dar, cînd e vorba de era presupusei hegemonii americane, faptele s-au amestecat dintotdeauna cu o ficţiune bogată: a fost, de fapt, mai puţin o ordine mondială, cît un grup de ţări cu interese comune, majoritar americane şi vest-europene, care însumau mai puţin de jumătate din mapamond. Iar influenţele acestuia asupra ţărilor nonmembre – incluzînd puteri semnificative, ca India, China, Indonezia şi blocul sovietic – nu au fost întotdeauna benigne. Astfel, poziţia SUA în lume ar putea fi descrisă mai exact ca „semihegemonie“.

Desigur, America şi-a menţinut supremaţia economică după 1945: daunele pricinuite de al Doilea Război Mondial atîtor ţări au făcut ca SUA să producă aproape jumătate din PIB-ul global. Această poziţie s-a menţinut pînă în 1970, cînd contribuţia SUA la PIB-ul mondial a scăzut la valoarea de 25%, de dinainte de război. Dar, din punct de vedere politic şi militar, lumea era bipolară, cu o Uniune Sovietică ce contrabalansa puterea americană. Într-adevăr, în această perioadă, SUA nu au reuşit adeseori să-şi apere interesele: URSS s-a dotat cu arme nucleare, comuniştii au preluat puterea în China, în Cuba şi în jumătate din Vietnam, războiul coreean s-a încheiat cu un impas, iar revoltele din Ungaria şi Cehoslovacia au fost înăbuşite.

Pe acest fond, „primat“ pare să fie o descriere mai exactă a participaţiei disproporţionate (şi măsurabile) deţinute de o ţară la toate cele trei resurse de putere: militară, economică şi soft-power. Întrebarea care se pune acum este dacă era primatului american se apropie de sfîrşit.

Joseph S. Nye este profesor la Harvard, preşedintele Consiliului Agendei Globale pentru Viitorul Guvernării al Forumului Economic Mondial şi autor al cărţii Is the American Century Over?.

© Project Syndicate, 2015
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.