Deci, unde a spus Patapievici chestia aia?

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Am rîs cu poftă. Apoi cu tristeţe. Să vă povestesc. Acum două săptămîni, Observator cultural a publicat un articol scris de Lavinia Bârlogeanu, cu titlul „«Vacile sacre» ale României culturale: între adulaţie şi critică“. E o recenzie laudativă la cartea Idolii forului, coordonată de Sorin Adam Matei. De acolo aflăm, printre altele, că respectivul volum „reprezintă un cîştig incontestabil în planul reflecţiei şi al atitudinii, la care merită să revenim cu o scurtă exegeză. A nu recunoaşte sau, mai mult chiar, a ironiza acest cîştig sînt acte împotriva culturii şi a democraţiei, în subteranul cărora mocneşte o anumită formă de violenţă“.  

Deci a nu recunoaşte meritele cărţii reprezintă „acte împotriva culturii şi democraţiei“, sub care se întrevede o oarecare „formă de violenţă“. A se remarca faptul că citez scrupulos exact peste tot, nu interpretez, chiar asta spune doamna. Dar nu cartea este subiectul acestui articol, ci un citat. Şi un anumit fel de a nu lăsa onestitatea intelectuală să stea în calea unei teorii. Spune doamna Bârlogeanu: „Domnul Patapievici a exprimat foarte bine această realitate a grupului său de apartenenţă simbolică, atunci cînd spunea că «cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător»“. 

Avem deci un citat din H.R. Patapievici reprodus de doamna Bârlogeanu. Nasol citat. Să mergem mai departe. Intrăm la comentariile cititorilor. Cîţiva oameni o laudă pe autoare, apoi intervine „SAM“, semnătura coordonatorului volumului, Sorin Adam Matei, care spune: „Da, recenzia ar merita extinsă într-un eseu despre violenţa simbolică în cultură...“. Cam jenant să dai indicaţii de cum ar trebui extinsă o recenzie de ridicat în slăvi, iar Matei pare a se pricepe la arta de a fi şef de trib intelectual, dar să trecem... 

Peste alte două comentarii, dau peste o întrebare-şoc, de la cineva care semnează „cititor cu discernămînt“ (jur că nu sînt eu): „Şi unde spunea, domnule Matei, HRP chestia asta: «Cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător»? Discernămîntul meu de cititor al dumneavoastră şi al domnului Patapievici îmi spune că fie inventaţi, fie răstălmăciţi. Dar mai ştii? Aştept cu nerăbdare sursa citatului“. Apoi, imediat omul revine cu precizarea că o confundase pe autoare cu S.A. Matei şi redirecţionează întrebarea acolo unde trebuie: „Întrebarea rămîne valabilă pentru doamna Bârlogeanu, care sper să aibă onestitatea intelectuală de a da sursa citatului atribuit lui HRP. De altfel, în cazul domnului Pleşu văd că a specificat revista şi numărul din care a citat“. 

Bun, avem deci o provocare la adresa onestităţii intelectuale a autoarei: de unde citează afirmaţia atribuită lui Patapievici „cine nu-l votează pe Băsescu îşi pierde calitatea de alegător“? E o întrebare foarte simplă şi punctuală. Şi nu există decît două modalităţi de a răspunde, fiind onest intelectual: fie indici sursa citatului unde îl putem vedea şi noi fie, dacă nu eşti capabil să indici sursa, revii cu o explicaţie şi nişte scuze pentru cititori şi pentru H.R. Patapievici.  

E simplu. Altfel, ar fi strigător la cer să faci teorii despre violenţă simbolică lucrînd cu citate false; e ca şi cum ai condamna huliganismul, dar tu nu prea dai „bună ziua“. Dar înainte să continui cu descrierea dialogului de pe forumul revistei, să mai spun ceva. Cînd citeam comentariile, mi-am zis în sinea mea: ouch! acum doamna fie va produce sursa citatului, fie îşi va pune în cap cititorii. Chiar şi nişte cititori anti-Patapievici, nişte oameni oneşti intelectual altfel, vor dori să lămurească chestiunea, doar nu putem umbla cu citatele prin spaţiul public de parcă ar fi OZN-uri (şi le spunem CZN-uri – citat zburător neidentificat). 

Deci, dialogul. E37 spune: „Hopa! Au sărit ciracii «elitei»“. OK, îmi zic, ăsta e dintre ăia fanatici, lasă că vor veni şi cei care nu suportă frauda, chiar cînd e de aceeaşi parte a baricadei. Apoi, imediat avem răspunsul doamnei Bârlogeanu. Care e foarte lung, îmi pare rău că nu am spaţiu chiar pentru tot, dar fiind dvs. nişte oameni scrupuloşi sigur veţi merge pe site-ul revistei şi îl veţi citi. Ce răspunde doamna la cererea simplă de a produce sursa citatutului? Se consideră agresată de întrebare, apoi: „Revenind la chestiunea care va frămîntă, spun că am indicat sursa afirmaţiei domnului Pleşu doar pentru că e «caldă». Cît despre dl HRP, ideea evocată în articol se regăseşte într-o serie de luări de poziţie favorabile preşedintelui (ce-i mai rău, chiar din campania electorală – vreţi să le înşirăm? Vă reamintesc că unele sînt de un penibil care cade greu), toate subsumate aceluiaşi registru al respectului orb şi sfînt prin care se originează, permanent, un grup de putere“. 

Bon, înţelegem de aici că doamna a indicat un citat din Pleşu pentru că e recent, cît priveşte pe cel din Patapievici e vechi, de fapt nu e vechi, e peste tot, Patapievici spune în multe locuri chestia aia, deşi nu putem indica unde anume. Lucru remarcat imediat de cititorul care a pus întrebarea: „Stimată doamnă, mi-aţi răspuns printr-un potop de cuvinte la o întrebare simplă: întrucît aţi pus în ghilimele o frază pe care i-o atribuiţi domnului Patapievici, aveţi obligaţia morală de a-mi răspunde factual la întrebare: unde a scris domnul Patapievici aşa ceva? Nu-mi spuneţi că acest lucru se degajă din multe intervenţii de-ale lui, căci nu aţi folosit o parafrază, cu cuvintele dumneavoastră, ale unor intervenţii pe care aşa le-aţi înţeles, ci aţi folosit un citat. Dacă aveţi onoare intelectuală, daţi sursa citatului. Dacă nu o daţi înseamnă că sînteţi lipsită de onoare intelectuală şi v-aţi făcut deja cunoscută cititorilor Observatorului cultural printr-un fals intelectual. În altă ordine de idei, nu este delirul în care sînteţi angajată prin acest tip de răspuns, pe care mi l-aţi dat, o ilustrare perfectă a teoriei dumneavoastră privind violenţa?“.  

Touché, aş zice eu, omul e tare coerent. Deci doamna refuză să indice sursa citatului şi se afundă în a spune că ideea se înţelege de prin alte părţi. Avem deci toate motivele să bănuim o fraudă intelectuală grosieră. Sigur oamenii o vor sancţiona pentru că oamenii sînt buni de la natură. Să vedem. Axxel îl beşteleşte pe cel cu întrebarea pentru că nu discută pe fond şi pentru că o atacă la persoană pe autoare. Un Cititor îi spune că e obsedat şi incapabil de a dialoga onest. El răspunde: „Felul în care încercaţi şi dumneavoastră, şi autoarea articolului să mă convingeţi că, mai nou, nu e nevoie ca un citat să fie real pentru a avea dreptul de a-l atribui cuiva, din simplul motiv că despre presupusul autor al citatului merită să se spună orice, ţine tot de logica spitalului de nebuni“. Doar un anume Dorian îi ia apărarea omului care cere sursa citatului, dar şi el e luat în tărbacă pentru că e apărător al elitiştilor. Doamna Bârlogeanu mai revine în dialog cu mulţumiri pentru laudele adresate de o cititoare, dar nimic despre citat. 

Deci nu, cititorilor nu li se pare relevant CZN-ul, le place teoria, nu o putem lăsa deturnată de fapte. De ce m-am băgat şi eu în vorbă? Pentru că acest gen de fraudă intelectuală se răspîndeşte şi ni se pare firesc să dăm oamenilor cu CZN-uri în cap. A, evident, şi pentru că mi-a ordonat Pleşu să îl apăr pe Patapievici. În plus, pentru că sînt violent, neolegionar, fascistoid, anticultural, antidemocrat, bărbos şi, în general, nasol. Şi, la fel de evident, obsedat. Drept pentru care nu vreau să mă fac că plouă. Deci, unde a spus Patapievici chestia aia?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.