Prin toamnă, un medic a tras un semnal de alarmă. A scris un text, cam ca o scrisoare deschisă, şi a anunţat ţara (prin presă) că el nu îşi mai poate face onorabil meseria în spitalul unde lucrează. A povestit lucruri banale pentru oricare cetăţean român, cu excepţia autorităţilor (care amarnic s-au minunat): cum că nu există medicamente în spital şi că pacienţii sînt nevoiţi să le cumpere de la farmacia cea mai apropiată. Cum că nici consumabile pentru intervenţiile chirurgicale nu mai sînt în stoc şi că rudele trebuie să le cumpere, pe speze proprii. Cum că pînă şi bisturiele sînt refolosite, în ciuda regulilor general valabile. Surprinzător, presa „a sărit“ pe subiect. Zic „surprinzător“, deoarece nu era nici urmă de noutate în cele povestite de medicul ploieştean. Presa a pus problema pe agenda publică. A urmat reacţia autorităţii: controale la respectivul spital, concluzii triste legate de abilităţile manageriale ale directorului, apoi o oarecare rîcă între centru (minister) şi judeţ (Consiliul Judeţean în subordinea căruia se afla spitalul). Controalele s-au extins şi la alte spitale şi… dădeam să mă aştept la o dezbatere serioasă legată de bugetul Sănătăţii şi metodele de alocare a resurselor. Din păcate, cele trei zile de „fierbinţeală a subiectului“ au trecut şi n-am mai aflat nimic. Presa a trecut la obişnuita bătălie „băsişti – felixişti“. Posibila dezbatere privind o nouă strategie publică s-a amînat.

Apoi, un părinte enervat a filmat o şedinţă cu o doamnă învăţătoare care solicita pacheţele de protocol pentru Crăciun. Pare-se că doamna nu este nicidecum vreo debutantă în sistem. Are multă experienţă pedagogică. Am mai aflat că, profesional vorbind, era bine cotată între colegi. A dat, însă, cu bîta-n baltă, într-un mod care (firesc) a atras atenţia presei. Care a pornit, timp de trei zile, discuţii, talk-show-uri şi dezbateri despre moralitatea sistemului de învăţămînt, calitatea lui, finanţarea, meditaţiile „la pachet“ ş.a.m.d. Ministerul a anunţat măsuri drastice, i-a chemat pe profesori la şedinţe de instruire, a anticipat o nouă strategie de luptă împotriva corupţiei din sistemul public de învăţămînt. Pînă la mine, părinte de copil de şcoală primară, nu a ajuns decît obligaţia de a declara pe proprie răspundere că sînt de acord cu o sumă minusculă pentru plata salariilor celor trei bodyguarzi suplimentari. Am semnat. Pe cuvînt de onoare, la clasa fie-mii nu am strîns bani pentru cadouri de sărbători. Oricum, după cele trei zile de dezbatere, presa a hotărît că este suficient pentru atare subiect şi a trecut la obişnuitele răfuieli interne. Autorităţile s-au relaxat şi ţărişoara a scăpat de grija unei alte strategii naţionale a învăţămîntului. Necesară, cred.

Apoi, veni acel nenorocit de accident aviatic. În mod firesc, toată societatea a urmărit cu sufletul la gură cele întîmplate. De la televizor, tot românul a aflat lucruri noi legate de sisteme de navigaţie, aplicaţii de smartphone, transplantul de organe, proceduri de intervenţie în caz de urgenţă. Pe fondul unor bîlbîieli greu de înţeles, în zilele tulburi şi pline de emoţie care au urmat s-au încercat reglări de conturi între piloţi, instituţii, persoane. În umila mea opinie, de individ care nu are smartphone şi care îşi aminteşte vag lecţiile de fizică din liceu (cele despre triangulaţie şi unde electromagnetice), salvatorii trimişi din trei judeţe ar fi putut să fie ceva mai smeriţi şi să lase micile hărţi turistice deoparte, dînd mult mai multă importanţă localnicilor, celor care ştiau muntele pe de rost. După cum a constatat lumea occidentală de multe ori, a te baza strict pe tehnologie şi proceduri sofisticate poate fi contraproductiv. În fine. Ne aşteptam la dezbateri despre eficacitatea sistemului de intervenţii în caz de urgenţă, la rafinarea procedurilor sau la discuţii serioase privind strategia şi bugetul politicilor de transplant. Numai că au trecut deja cele trei zile. Subiectul nu mai este „cald“. Nici o redacţie nu va mai aloca timp de emisie în scopul tragerii de necesare concluzii, şi bănuiesc că autorităţile vor răsufla, din nou, uşurate. S-a mai bifat un subiect. Şi atît.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Foto: adevarul.ro