„Cînd încep un proiect, mă uit la un film de Cassavetes“ – interviu cu actriţa Nina HOSS

Publicat în Dilema Veche nr. 590 din 4-10 iunie 2015
„Cînd încep un proiect, mă uit la un film de Cassavetes“ – interviu cu actriţa Nina HOSS jpeg

Yella

Barbara

Phoenix

Phoenix

Christian a fost cel care a vrut să mă cunoască. Nu a făcut un casting pentru primul film la care am lucrat împreună, aşa că ne-am întîlnit într-un restaurant italian şi pur şi simplu am stat de vorbă. Cred că avea impresia că sînt o actriţă blondă şi prostuţă de 21 de ani. Discuţia de la restaurant a fost o modalitate de a-mi testa inteligenţa.

a fost prima noastră colaborare. Ne-am dat seama destul de repede că ne place foarte mult să lucrăm împreună şi că eu am un fel de simţ special pentru personajele pe care le scrie el. La începutul filmărilor pentru

am avut la un moment dat o scenă în tren. În timp ce tehnicienii aranjau platoul, Christian mi-a dat deja scenariul pentru următorul film. Într-un fel, a fost un

continuu de colaborări.

De ce spun mereu da? Pentru că ce facem noi e o încercare neîntreruptă de a spune o poveste. Lucrăm la un proiect, Christian are deja o idee pentru alt proiect, iar personajele sînt cumva înrudite între ele, prin felul în care se luptă cu viaţa, cu societatea în care trăiesc, prin felul în care încearcă să-şi găsească un loc în lume. În poveştile lui Christian, eu joc rolul unor femei care tînjesc toate după un loc în propria viaţă. Şi nu renunţă la speranţă, deşi le e greu să se adune şi să găsească în ele credinţa că se vor descurca pînă la urmă. Asta e povestea pe care o spunem în filmele noastre, şi e o poveste fără sfîrşit.

În plus, e un noroc uriaş să găseşti pe cineva cu care să poţi colabora iar şi iar fără să ai senzaţia de repetiţie, cineva căruia să-i ridici mereu mingea la fileu şi invers. 

Spuneaţi într-un interviu că uneori cunoaşteţi povestea următorului film încă din faza de scriere a scenariului şi că puteţi influenţa modul în care e construit personajul pe care urmează să-l jucaţi. A fost şi cazul lui Phoenix? 

Nu stau şi scriu scenariul împreună cu Christian. Dar e adevărat că, încă din punctul zero al unui film, îmi spune ideea la care lucrează şi apoi, tot punîndu-i întrebări, ajung să înţeleg mai bine personajul. Eu vin din lumea teatrului, acolo unde eşti obişnuit să plonjezi într-un personaj, ascultîndu-ţi mai degrabă instinctele, nu raţiunea. Aşa că încerc să pun întrebări, să aflu de ce personajul acţionează aşa şi nu altfel, şi în felul ăsta ajung uneori să-l influenţez pe Christian. Aşa s-a întîmplat şi cu

. Doar că, de data asta, am pus mai multe întrebări legate de personajul masculin. Decide oare să nu ştie că femeia aceea e soţia lui? Care e relaţia cu ea? Am încercat să înţeleg de ce Nelly se străduieşte atît de mult să fie cu el. Deşi ştiu că filmul spune o poveste mult mai vastă decît o simplă istorie de amor, eu trebuie să înţeleg pe cît posibil fiecare detaliu legat de această relaţie. În

, joc rolul unei persoane extrem de traumatizate, care tocmai a scăpat dintr-un lagăr de concentrare. Nu e cineva care vorbeşte despre asta treizeci de ani mai tîrziu. E o femeie care şi-a pierdut demnitatea, care pur şi simplu nu s-a mai simţit om o vreme, care a crezut că o să moară. E ca şi cum ar fi fost o cu totul altă persoană. Şi tot ce-a făcut-o să reziste în lagăr a fost credinţa în dragostea bărbatului care o aşteaptă. Se încăpăţînează să nu lase lucrul ăsta să se destrame şi luptă pentru el. Cînd îşi dă seama că situaţia e puţin diferită, dar că, fiind cu bărbatul acela, învaţă din nou să fie ea însăşi, alege să treacă printr-un proces dureros, pentru ca, în final, să renască din propria cenuşă. Altfel decît sperase, dar cîştigîndu-şi independenţa şi înţelegînd că nici una dintre părţi nu se poate preface că nu s-a întîmplat nimic, că tragedia Holocaustului n-a existat. Îi ia ceva vreme să admită asta, dar pînă la urmă înţelege că nu poate merge înainte fără să accepte lucrul ăsta. 

Filmul e povestea unei femei care şi-a pierdut identitatea şi care trece printr-un proces violent de reconstrucţie. Se poate spune că e şi povestea Germaniei de după Război? 

Da, desigur. În timpul filmărilor, nu m-am gîndit la asta, dar sigur că, în sinea mea, ştiam. Nu e neapărat o metaforă, Christian nu filmează metafore. Dar, dacă vrei, poţi să vezi în filmul ăsta o poveste personală sau poţi să vezi şi să simţi rădăcinile istoriei Germaniei, pe care încă ne luptăm să le acceptăm. Această parte de istorie a lăsat în urmă ceva de netăgăduit, a lăsat ceva în oameni. S-a întîmplat ceva cu ei şi trebuie să vezi asta. Cînd supravieţuitorii Holocaustului s-au întors acasă, nimeni nu i-a întrebat nimic, cum a fost acolo, ce li s-a întîmplat. Pentru că erau toţi prea ocupaţi să-şi reconstruiască ţara şi se asigurau că nu vor fi nevoiţi să spună ce rol au jucat în toate astea. În anii ’50, peste Germania s-a lăsat o mare tăcere. Apoi a trecut vremea şi întrebările legate de Holocaust au ieşit la suprafaţă, pentru că tăcerea devenise de nesuportat. Nelly trece prin acelaşi tip de negare iniţială. Doar că la ea vine din şoc, nu din vină. De asta mulţi supravieţuitori au ajuns să se sinucidă după ce au scăpat din lagăre, pentru că nu au ştiut cum să-şi împărtăşească ce au trăit ca să se poată vindeca. 

Ştiu că vă documentaţi masiv înainte de un rol. În ce a constat documentarea pentru Phoenix? Aţi vorbit cu supravieţuitori ai Holocaustului? 

Nu, dar am citit foarte multe cărţi. Inclusiv Herta Müller, pentru că felul în care scrie despre foame în

m-a făcut să înţeleg ce înseamnă să trăieşti într-un lagăr, cum arată viaţa de zi cu zi într-un astfel de loc. Ca să pot aduce această parte de istorie în prezentul minţii mele, al corpului meu, am citit Imre Kertész, Jean Améry, Liana Millu, autoarea unei cărţi esenţiale despre viaţa femeilor la Birkenau – experienţa femeilor în lagăr e cu totul diferită de cea a bărbaţilor. De asemenea, am mai citit

, care a scris despre toate stările prin care treci atunci cînd te întorci din lagăr, cum reacţionează oamenii, muţenia lor. 

M-am uitat şi la documentare, cum ar fi

al lui Claude Lanzmann, în care oamenii povestesc istoria şi poţi să-i priveşti în ochi, să înţelegi trauma care e îngropată adînc în ei şi care izbucneşte din cînd în cînd. Şi cum încearcă s-o plaseze undeva unde să devină inofensivă, dar nu pot. Nici unul dintre ei nu poate. Există mereu un moment de implozie, care mi-a arătat prin ce trece personajul lui Nelly. Complet pierdut, complet lipsit de speranţă. 

Documentarea mi se pare o etapă absolut necesară în înţelegerea unui personaj. Fără asta, n-aş şti de unde să încep. Nu joci viaţa ta, joci viaţa altcuiva, chiar dacă e ceva închipuit, nu real. Şi trebuie să-i dai cît mai multă profunzime şi bogăţie interioară. Deşi e vorba de ficţiune, nu de reconstituirea istoriei, trebuie să absorbi cît poţi dintr-o anumită epocă, pentru că pur şi simplu sînt lucruri pe care nu ţi le poţi imagina, trebuie să le ştii. 

La finalul filmului, interpretaţi absolut răvăşitor „Speak Low“, un cîntec luat dintr-un film din anii ‘40, One Touch of Venus, despre o statuie care prinde viaţă. Seamănă destul de mult cu povestea lui Nelly.

Da, aşa e. Deşi la început ne-am dorit un cîntec al lui Marlene Dietrich, „Wenn ich mir was wünschen dürfte“. Îmi place la nebunie şi s-ar fi potrivit foarte bine. Dar i-am zis lui Christian că s-ar putea să fie mai complicat, pentru că Charlotte Rampling îl cîntă în

Şi n-am vrut ca oamenii să facă legătura între cele două filme, povestea nu avea nevoie de comparaţia asta. Christian a căutat alt cîntec şi l-a găsit pe ăsta. Culmea e că e cel mai bun cîntec pe care l-am fi putut alege, se potriveşte atît de bine cu tot ce voiam să spunem la finalul filmului, mai ales dacă de gîndeşti în ce stare se afla Kurt Weil cînd l-a scris, la puţină vreme după divorţul de Lotte Lenya. 

Aş vrea să încheiem cu John Cassavetes, unul dintre regizorii dvs. preferaţi. 

Da, mă întorc mereu la filmele lui. Sînt într-o admiraţie perpetuă faţă de Gena Rowlands şi de felul în care joacă toate acele roluri minunate. Sigur că fiecare actriţă visează să joace într-un

al ei sau în

Ceea ce au pus Cassavetes şi Rowlands în filmele lor e profund legat de substanţa vieţii, e şi foarte riscant, şi foarte cald, şi distrus, şi foarte plin de umor, dar simţi mereu această adîncime a vieţii. Cassavetes a zis la un moment dat: „Filmele mele vorbesc despre dragoste. Asta e tot ce mă interesează, dragostea“. E un cîmp foarte vast, trebuie să-l priveşti îndeaproape şi cu ochii larg deschişi, cu tot cu ura care vine la pachet, cu tot cu tandreţea şi cu greutăţile. Cassavetes avea o înţelegere formidabilă a jocului actorului. Ştia să-l pună în valoare cu enorm de multă energie. Cînd încep un proiect nou, mă uit la un film de Cassavetes şi asta îmi dă putere şi mă face să dau tot ce am. Chiar dacă nu reuşesc întotdeauna, dar măcar mă străduiesc.  

a consemnat Luiza VASILIU  

Foto: Schrammfilm

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.