O notă despre Puiu şi Porumboiu

Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
O notă despre Puiu şi Porumboiu jpeg

După cum observa nu demult istoricul de film David Bordwell, o bună parte din mişcările înnoitoare apărute, în ultimele decenii, în interiorul diferitor cinematografii naţionale – cea taiwaneză (anii ’80), cea iraniană (anii ’90), cea românească (anii 2000) – se afirmă, într-o primă fază, ca mişcări realiste, descinse, mai direct sau mai indirect, din neorealismul italian de după război, şi fertilizate suplimentar, la nivel stilistic, de direct cinema-ul documentar răspîndit începînd cu anii ’60. Într-o a doua fază, unii dintre liderii acestor mişcări ajung să-şi chestioneze tot mai insistent propriile mijloace de reprezentare a realităţii; ca urmare, neo-neorealismul lor merge tot mai mult în direcţia autoreflexivităţii şi a abstractizării. Cu alte cuvinte, ei refac drumul unora dintre neorealiştii iniţiali (în primul rînd, Antonioni) de la neorealism la modernism.

Istoricii şi teoreticienii artelor nu s-au pus de acord nici pînă acum în privinţa a ce anume a fost modernismul, dar acesta e adesea înţeles ca „artă de dragul artei“ – artă întoarsă complet spre ea însăşi şi tinzînd spre excluderea a tot ce-i în afara ei. Critica de artă a lui Clement Greenberg a jucat un rol în împămîntenirea acestei idei. Şi tot critica – Greenberg, Adorno, Ortega y Gasset – a jucat un rol în împămîntenirea ideii că arta modernistă e căutat absconsă, orientată exclusiv către the happy few, „aristocraţii gustului“ sau cum li s-o mai spune. Idei care, pînă la urmă, s-au întors împotriva ei. Teoreticianul de cinema Gilberto Perez constată o evidenţă cînd spune că „apetenţa pentru arta modernă – cîndva o marcă a distincţiei – e percepută acum doar ca o marcă a elitismului, adevărata distincţie, în zilele noastre, constituind-o dezaprobarea elitismului.“ Ideile astea au lucrat în spatele unora dintre comentariile dezaprobatoare – deşi, în principiu, simpatetice – care au întîmpinat Aurora, obscurul film de-acum trei ani al lui Cristi Puiu. Şi ele lucrează din nou, în comentariile la Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism – rarefiatul şi extrem de autoreflexivul film (despre un regizor de film) al lui Porumboiu: „Băieţii ăştia au devenit prea subtili pentru binele lor“, ei „nu mai comunică“ ş.a.m.d. Obscuritatea naraţiunii şi a personajului principal din Aurora n-ar trebui, însă, înţeleasă ca o metodă arogantă de triere a publicului în (pe de-o parte) – „the happy few“ şi (pe de altă parte) „restul lumii“, după cum nici autoreflexivitatea lui Metabolism n-ar trebui înţeleasă ca o convertire a lui Porumboiu la o poziţie greenbergiană, conform căreia singurul subiect despre care ar trebui să trateze cinema-ul este cinema-ul însuşi. La mijloc e altceva – ceva ce n-are de ce să inspire antipatie.

În cinema – aminteşte Perez –, forma dominantă n-a fost nici neorealismul, nici modernismul. Forma dominantă a fost şi rămîne o specie de clasicism: „Dacă un stil clasic, în artă, este un stil aşezat confortabil în normele şi în formele propriului artificiu, un stil care-şi urmează propriile convenţii cu o încredere totală în adecvarea lor la misiunea de a exprima tot ceea ce merită exprimat, atunci stilul impus internaţional de Hollywood, la scurt timp după apariţia cinema-ului sonor, e un stil clasic în toată puterea cuvîntului.“ (Mai exact, un stil clasic-romantic – adică fără orientarea aristocratică a clasicismului din secolele XVII-XVIII, ci cu orientarea populistă a romantismului.) Cu timpul, dorinţa de acces la „adevăr“ îi face însă pe artişti s-o rupă cu clasicismul, să nu mai creadă în adecvarea convenţiilor sale la „misiunea de a exprima tot ce e de exprimat“. În cinema, neorealismul – şi toate neo-neorealismele care i-au urmat – reprezintă această ruptură. Dar, după un timp, orice neorealism se clasicizează la rîndul său – „se aşază confortabil în normele şi în formele propriului artificiu“; în cinema-ul românesc recent, filmul Poziţia copilului exemplifică acest stadiu. Alternativa e să intre de bunăvoie în criză, iar modernismul e numele care i s-a dat acestei crize. Puiu şi Porumboiu au pornit realişti şi au ajuns modernişti. Aurora e tentativa lui Puiu de a împinge realismul „de tip Puiu“ (emulat cu succes de Mungiu şi de alţii) într-o criză, de a-l forţa să-şi chestioneze propriile convenţii (oare de ce personajele unui film realist, cînd vorbesc între ele, continuă să aibă grijă, la fel ca personajele unui film de tip clasic, să-şi informeze publicul cine-i amanta cui, cine-i socrul cui etc.?), în loc să se complacă în ele. Căci nu există motive de complacere: convenţiile acelea nu constituie o ordine de provenienţă divină – deci una care, într-adevăr, ar garanta accesul la adevăr –, ci doar una de fabricaţie umană (cum spune Perez, „o chestiune de alegere şi nu de necesitate“). De-aici, necesitatea unei arte „de criză“, dedicate reprezentării propriilor mijloace de reprezentare, dar nu din narcisism, nu din nombrilism, nu din incapacitatea de a-şi găsi alte subiecte, nu dintr-o debranşare de la realităţile sociale (cazul Porumboiu) sau dintr-o mîndrie perversă de a îngreuna înţelegerea unei poveşti simple (cazul Puiu), ci – după cum scrie Perez – dintr-o „nevoie de a chestiona aceste mijloace“, dintr-o incapacitate „de a-şi mai lua de bune propriile asumpţii în căutarea adevărului“. „Adevărul“ rămîne obiectivul suprem atît pentru Puiu, cît şi pentru Porumboiu. Abandonarea acestui obiectiv ar însemna trecerea de la modernism la postmodernism. 

Citiţi aici cronica la Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.