Terribly Happy, regia Henrik Ruben Genz; scenariul Gry Dunja Jensen şi Mr. Genz, după romanul lui Erling Jepsen. 

În filmul botezat, cu o încăpăţînare de neînţeles, Terribly Happy, nimeni nu e, de fapt, fericit. Cînd spun „nimeni“ mă refer la mulţimea personajelor de pe ecran. Situaţia se schimbă dramatic dacă privim în sală: practic toţi spectatorii încheie vizionarea cu ochii înecaţi în lacrimi de teribilă fericire. Cu o precizare: teribil, în această particulară asociere, ar putea fi înlocuit cu macabru. Filmul danezului Henrik Ruben Genz este o comedie neagră. Multiplu premiat în Danemarca – a cîştigat 7 Robert Awards („Oscar“-ul danez) – filmul a fost foarte bine primit de criticii de film din Statele Unite. Tomatometrul celor de la Rotten Tomatoes (e-publicaţie în care cronicile unui film sînt integrate într-un indicator cantitativ unic) acordă Terribly Happy 91%. Adică din 33 de cronici, 30 au fost favorabile. Pentru a vă oferi un reper, Avatar a încasat de la Tomatometru o valoare de 82%. Am trecut, în viteză, prin cîteva dintre cronicile publicate în presa americană. Cum numele danezului este absolut necunoscut peste Ocean, criticii fac efortul să-şi ajute cititorii, plasînd filmul într-o constelaţie în care star-urile de referinţă sînt fraţii Coen, Lars von Trier, David Lynch, Alfred Hitchcook. Impresionant, nu?

Ei bine, pentru noi, românii, e mult mai simplu: pînă să ne ridicăm ochii la cine-balizele menţionate de diverşii critici americani, noi avem avantajul că am văzut Poliţist, adjectiv. Cel mai apropiat reper pentru Ruben Gentz este – OK, deocamdată într-o ţară din sud-estul Europei – Corneliu Porumboiu. Apropierea nu este deloc descalificantă pentru nici unul dintre cei doi cineaşti, chiar dacă Porumboiu îl „bate“ la premii pe danez. Evident că întîlnirea celor două nume este efectul unei coincidenţe teribil de fericite: ambii ne invită să însoţim metamorfoze ale conştiinţei cîte unui poliţist: conştiinţa vasluianului Cristi şi, respectiv, cea a danezului Robert.

Robert (interpretat de Jakob Cedergren) este transferat disciplinar din Copenhaga într-un orăşel – Skarrild – ceva mai anost decît Vasluiul. E decis să-şi recupereze demnitatea, să fie un impecabil agent al legalităţii. Comunitatea skarrildenilor este personajul colectiv cu care se înfruntă conştiinţa poliţistului. Miza filmului nu este, însă, comparabilă cu cea a unui western – să aflăm, fibrilînd, la final, cine va fi învingătorul. În cazul Terribly Happy, asta înţelegem încă de la începutul filmului. Suspansul acestui thriller psihologic creşte nu din aşteptarea răspunsului la întrebarea „dacă“ (cedează poliţistul?), ci din teribile surprize care răspund la întrebarea „cît“ (cedează poliţistul?). Spre deosebire de cazul danez, vasluianul Cristi se prăbuşeşte cuminte abia în ultimele secvenţe ale filmului.


De fapt, similitudinile între cele două poveşti cu poliţişti oneşti se cam epuizează odată ce ne sînt detaliate tehnicile de îngenunchere. Pentru un spectator care zace ca împuşcat la seriale poliţiste americane, Poliţist, adjectiv (zero împuşcături) – este un film pur şi simplu invizibil. Frecvenţele cerebrale ale menţionaţilor telespectatori nu se trezesc decît la verbe care produc sînge şi cadavre. Corneliu Porumboiu este total dependent de autentic. Filmul lui este aproape un documentar despre criminalitatea paşnică din Vaslui. Ruben Gentz începe prin a ne ameninţa cu o atmosferă „vasluiană“, dar asta este, de fapt, doar o cheie a thriller-ului: este pregătit contrastul cu sîngeroasele surprize din a doua jumătate a filmului. Soluţia danezului este hotărît mai prietenoasă cu leguma de televizor. Da, stimaţi telespectatori, nu vă panicaţi: în filmul danez se trage cu arma, curge sînge şi se moare.

Dar, odată traversate diferenţele de limbaj cinematografic, mesajele celor două filme se reîntîlnesc. În alegoria sa, Gentz îşi permite să se pronunţe ceva mai radical: comunitatea din Skarrild este perversă, coruptă, criminală. Nu există nici un personaj pozitiv. Cui i-ar servi, într-o asemenea societate, un agent al dreptăţii? Ar putea supravieţui, oare, într-o asemenea societate, un poliţist onest?

Terribly Happy va fi proiectat în cadrul celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Filmului European, organizat de Institutul Cultural Român, care va avea loc în perioada 6-30 mai 2010 în Bucureşti, Braşov, Tîrgu-Mureş şi Timişoara.