Alicia şi Mediterana

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Am urmărit-o lung cu privirea atunci cînd a intrat în mare – gîndindu-mă, oarecum mîndru, că foarte probabil nu sînt singurul bărbat care o pîndeşte. A intrat în mare aşa cum intră o pisică în casă, după o zi întreagă de pîndit la păsărici: cu un oarecare tremur al membrelor, cu spinarea dreaptă şi cu opriri bruşte, în care întorcea capul uşor, ca pentru a testa aerul. Călca pe vîrfuri peste pietrele de pe fundul apei şi, privind-o, aproape simţeam răcoarea apei năpădindu-mă şi pe mine.

Am mai atins-o o dată mîngîindu-i glezna dreaptă cînd prosopul cu care se ştergea a început să atîrne lung pe lîngă ea şi să măture nisipul. M-am ridicat, i-am îndreptat prosopul şi i-am spus că în opinia mea are nevoie urgentă de un duş la camera 303 (camera mea, adică). Mi-a zîmbit, mi-a trimis un sărut din vîrful buzelor şi mi-a împins cu mîna umărul – adică s-o las în pace, cică.

Trecuserăm de miezul zilei şi, în bătaia soarelui, aerul devenea cleios, plin de mirosul marin al buchetelor de alge aduse la ţărm. În partea noastră de plajă, terenul era puţin înclinat. Pe latura dinspre vila Or’Tuicha vedeam un zid înalt de nici un metru, din pietre prinse grosier în ciment. Dincolo de el, cîţiva pini se ridicau ca nişte lumînări verzi, şi apoi începea peluza vilei, cu două-trei aspersoare ce susurau în semicercuri de apă ce se pierdeau în iarbă ca şi cum nici n-ar fi fost.

De la zidul de pietre, malul de nisip cobora uşor spre mare – nu cred că era o diferenţă de nivel mai mare de un metru, astfel încît capul meu, cum stăteam întins pe pînza mea imensă de in, era sensibil mai sus decît tălpile mele. Această poziţie îmi permitea să colind cu privirea de-a lungul şi de-a latul plajei. I-am văzut pe toţi cei care au venit şi pe cei care se pregăteau să plece. Cei cîţiva părinţi tineri care fuseseră printre noi şi-au luat pe rînd copiii de mînă şi au plecat spre mesele de fier de la restaurantul ce se ridica undeva în dreapta, la capătul unor scări. „Nu mi-e foame“ – spunea cîte unul dintre copii. „Ba ţi-e foame, o să vezi“, îi spunea mămică-sa, în timp ce, în spatele lor, tatăl mergea fără să spună o vorbă (şi, după privire, pot să pun pariu că nici lui nu-i era foame). Nu vedeam mai nimic din clădirea tavernei – ci doar nişte palmieri în ghivece mari ce decorau intrarea în restaurant şi firul uşor de fum care se ridica de la un grătar pe care, după miros, sfîrşeau rînduri-rînduri de ceva peşti de apă sărată.

Undeva, mai departe, nişte adolescenţi jucau badminton, cu icnete de veselie. Perechile mixte erau prilej de mare flirt, stîngaci şi pubertin. Priveam la trupurile lungi ale băieţilor şi la trupurile mai pline ale Lolitelor şi-mi spuneam că a lor e lumea – a celor care încă nu ştiu că e a lor. M-am uitat îndelung la persoanele singuratice – corpuri întinse pe cîte un stor de rafie, dintre cele pliabile şi chinezeşti pe care ieri le văzusem de vînzare în mica piaţă din spatele vilei. Cele mai multe persoane singure întinse la soare erau femei între 25 şi 40 de ani. Multe – e un fel de-a spune. Erau exact patru, pe o rază de cincizeci de metri. Fără să ştie una de alta, fără să le pese uneia de celelalte. Privirea mea, baleindu-le în răstimp, era singurul lor numitor comun. Şi probabil că nu mi-ar fi atras atenţia dacă n-aş fi observat detaliul că, altfel, în aceeaşi rază, nu am găsit nici un bărbat care să se bronzeze solo. Sau poate era unul singur – dacă mă număram şi pe mine. Eram eu singur acolo? Dacă da, atunci erau cinci femei. La acest gînd le-am abandonat pe cele patru şi n-am mai fost atent la ele deloc.

Cînd Alicia şi-a mutat şezlongul drept pe bătaia soarelui, a făcut în aşa fel încît talpa ei stîngă a stat lipită cîteva clipe bune de coapsa mea. Era caldă şi uşor abrazivă – exact ce-mi plăcea mai mult în acel loc şi în acel moment. I-am spus să mă lase pe mine să întorc scheletul de aluminiu – dar, pînă să termin, deja se întinsese la loc. Sub corpul ei, pînza plastificată a scos un suspin – nici măcar eu n-aş fi reacţionat mai bine de-atît. Am întrebat-o dacă mai vrea ceva de la bar. „Nu“ – a spus. Am întrebat-o dacă i-e foame. A zis: „nici pomeneală“. Am întrebat-o dacă vrea ceva de citit – şi am arătat către caietele din Financial Times-ul de sîmbăta trecută, pe care le stivuisem lîngă mine, cu o espadrilă de-a mea deasupra. A zis: „Da, aş vrea să ronţăi nişte smochine, dar nu acum, ci mai încolo“.

Acest răspuns, pe care l-am tradus cu tot erotismul minţii mele, m-a dat peste cap şi mi-a golit mintea. M-am simţit din nou excitat, elastic şi foarte uşor – aşa cum mă trezisem de dimineaţă. Dac-aş fi încercat, aş fi străbătut în tumbe toată plaja – spre deliciul sigur al copiilor care nu voiau să meargă la masă. 

(fragment din romanul Adulter cu smochine şi pescăruşi,  în curs de apariţie în noiembrie a.c.)

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.