Devenirea Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 247 din 10 Noi 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Adevărul este că Mozart, Pascal, algebra lui Boole, Shakespeare, regimul parlamentar, bisericile baroce, Newton, emanciparea femeilor, Kant, Marx, baletul lui Balanchine etc. nu răscumpără ceea ce această civilizaţie a revărsat peste lume. Rasa albă este cancerul omenirii. Doar rasa albă - cu ideologiile şi invenţiile ei - eradichează civilizaţiile autonome peste tot unde ea se întinde, doar rasa albă a răvăşit echilibrul ecologic al planetei şi ameninţă acum însăşi existenţa vieţii." Rîndurile de mai sus au fost scrise de Susan Sontag în 1967. Comentariile sînt de prisos. Nu e vorba de una dintre lamentaţiile pe care le emit cei care au fost numiţi "declinologi", ci de o ură viscerală faţă de moştenirea culturală europeană. Împotriva unor astfel de afirmaţii aberante, mai numeroase decît se crede îndeobşte, înţelege să reacţioneze Jean-François Mattéi în Privirea vidă. Eseu asupra epuizării culturii europene (Le regard vide. Essai sur l’épuisement de la culture européenne, Flammarion, 2007; din Mattéi s-a tradus în româneşte, în 2005, la Editura Paralela 45, Barbaria interioară). Profesor şi filozof, Mattéi e de o erudiţie care impune respect. Cartea lui conţine nenumărate referinţe la mitologia antichităţii, la filozofii greci, la teologia creştină, la umaniştii Renaşterii, la literatură, la Kant, Hegel, Nietzsche şi Wittgenstein, ca să nu mai vorbim de filozofii, istoricii şi eseiştii contemporani. Pentru autor, a prezerva diversitatea culturală înseamnă a prezerva identitatea culturilor. Or, astăzi (şi aici el se întîlneşte cu Pierre Manent) dreptul la diferenţă, atît de (demagogic) invocat, tinde să se impună în faţa dreptului la identitate. Despre cultura europeană a ajuns să se spună (aţi văzut o mostră mai înainte) că ameninţă celelalte identităţi culturale. Cartea este o istorie şi o radiografie a culturii europene, văzută ca un creuzet unic, în care au intrat, cu profit, şi influenţele venite din exterior. Tema unificatoare a acestei poveşti a devenirii Europei este tema privirii. Privirea europeană nu este la fel cu aceea a culturilor altor popoare, care nu şi-au părăsit niciodată teritoriile: e o privire care s-a orientat în trei direcţii - către lume, pentru a construi o filozofie raţională, către cetate, pentru a întemeia un ideal de justiţie de care să profite toţi oamenii, şi către sufletul care comandă privirea omului, pentru a instaura o educaţie a civilizaţiei. Polaritatea Europa-Asia a fost, încă din Antichitate, o polaritate între civilizaţie şi barbarie. Grefa creştină a adus, printre altele, universităţile şi, printr-un Silvio Piccolomini, substituirea termenului de "Europa" prin acela de "creştinătate". Europa şi-a căutat unitatea în chiar conflictul dintre forţele multiple din care este compusă. Luminile au venit cu privirea critică. Ideea de civilizaţie a fost o construcţie teoretică. Citîndu-l pe Jan Patocka, Mattéi aminteşte că "preocuparea pentru suflet" a reprezentat, pentru filozoful ceh, principala caracteristică a moştenirii europene; "sufletul Lumii" - spune Patocka -, luarea în consideraţie a totalităţii lumii şi a vieţii. Cultura europeană înseamnă dorinţă de cunoaştere a lumii, exigenţă de dreptate şi vocaţie a sufletului de a se cunoaşte pe sine însuşi. Privirea asupra lumii se ridică de la singular la universal, de la efemer la durată. Privirea pătrunzătoare, indignată şi cea care ia distanţă au condus la ideile de justiţie şi echitate, la descoperirea demnităţii omului. Dorinţa de libertate a fost, apoi, motorul sufletului european. Cultura europeană şi-a asumat identitatea proprie, dar şi vocaţia de a fi universală. Doar Occidentului, în fine (rezum destul de brutal), îi este proprie capacitatea de contestare internă, de punere în discuţie a propriilor idei şi a propriilor instituţii. Se mai recunoaşte astăzi Europa pe sine însăşi? Urmîndu-i pe Walter Benjamin şi pe Hannah Arendt, Mattéi arată ravagiile pe care le-au produs "cultura de masă" şi "arta de consum". Avem a face cu o gravă criză a sensului, cu o oboseală sterilizantă, cu o "dezagregare a vieţii" (Husserl). Continentul european nu mai este un model cultural. Cele două războaie mondiale au însemnat triumful dezastruos al unei logici a morţii. Cu hitlerismul şi cu comunismul, Europa a regresat în barbarie, reducînd fiinţa umană la ideile de rasă şi de clasă. Filozofii contemporani - Derrida, Deleuze - au ales strategia suicidară a deconstrucţiei identităţii europene. "Am pervertit critica: am pus-o în serviciul urii faţă de noi înşine şi faţă de lumea noastră (...) Mai rău, critica ne-a servit ca să justificăm tiraniile" - scrie Octavio Paz. Simptomatic îi pare lui Mattéi refuzul de a înscrie patrimoniul creştinismului în preambulul Constituţiei europene. Un Cristopher Lasch vorbeşte de "cultura narcisismului", de o criză generală a culturii occidentale. Charles Taylor adaugă individualismul exacerbat, tehnicizarea şi instrumentalizarea excesive, atomizarea indivizilor. Este era vidului, după formula lui Lipovetsky - dezafectare politică, eroziune a autorităţilor, primat al valorilor hedoniste, subiectivitate totală fără scop şi fără sens. Totul stă sub semnul efemerului, al zappingului mental. Un specialist în materie, Jean Clair, vorbeşte despre "agonia artei", despre un cult al insignifiantului, al efemerului şi al sordidului. E un "orizont plumbuit" (formula îi aparţine lui Baudelaire), privirea e acum vidă. Pentru Jean-François Mattéi, urgenţa este de a reabilita spiritul european. Îl aduce în ajutor pe Leszek Kolakowski care, în exil la Berkeley, nu ezita să clameze superioritatea culturii europene, singura ce a inventat universalul şi l-a propagat în toate domeniile vieţii intelectuale, sociale şi politice: "Afirmăm apartenenţa noastră la cultura europeană - scrie Kolakowski - tocmai prin capacitatea noastră de a păstra o distanţă critică faţă de noi înşine, de a dori să privim prin ochii celorlalţi". Trebuie regăsit simţul măsurii, trebuie ca Europa să pună de acord nostalgia pentru un timp pierdut cu dorinţa de a se întîlni cu timpul regăsit. Altfel, avertizează Jean-François Mattéi, "a spune, cu Patocka, că Europa a murit, sau - cu Valéry - că în ce priveşte cultura ea se află în agonie înseamnă să lăsăm a se înţelege că trăim epoca morţii omului".

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.