De ceva vreme, starul absolut al talk-show-ului de la CNN – omul care a făcut istorie, vreme de 25 de ani, cu emisiunile sale de la cel mai cunoscut canal american de televiziune – zîmbeşte lumii întregi, trăindu-şi o a doua tinereţe plină de entuziasm, la RT (Russia Today). Pentru unii, asta a fost, în 2013, o ştire tare. Pentru alţii, e motiv de profundă mirare, chiar şi acum, cînd află că celebrul personaj a trecut la… „ăilalţi“. După o viaţă în care s-a amuzat şi a făcut exact ce şi-a dorit, după vreo şapte căsătorii şi după atingerea unui nivel de experienţă profesională greu de egalat, omul pare mai verde ca niciodată şi extrem de fericit cu ceea ce face la ora asta. E drept, tehnic vorbind, nu se cheamă că… lucrează la Russia Today. El zice că doar le permite ruşilor, contra unor sume de bani, evident, să difuzeze programele pe care le realizează. Aşa o fi. Dar apariţia lui la un canal de propagandă, finanţat de guvernul Federaţiei Ruse şi de cîţiva oameni de afaceri apropiaţi cercurilor guvernamentale, e un eveniment care încă mai merită atenţie şi la ora asta. Mai mult, poate că această mutare celebră abia acum devine extrem de interesantă şi de vizibilă.

În 2010, RT America, unul dintre canalele RT (Russia Today), a început să emită în Statele Unite. Un val de critici s-a abătut asupra proaspătului post de televiziune care făcea „propagandă rusească“ pe teritoriul american. Dar cele mai multe luări de poziţie, în buna tradiţie a perspectivei de peste Ocean, au susţinut dreptul la exprimare al noii „voci“ apărute pe piaţă, criticînd însă, foarte aspru, orientarea şi conţinutul mesajului transmis din direcţia RT America. Cert este că, pe fondul dezvrăjirii generale din ideea de capitalism contemporan – în starea de spirit a crizei financiare, şi sub imperiul presiunii economiilor occidentale lovite de atacuri de panică – discursul „CNN-ului“ rusesc s-a bucurat de un impact nebănuit. Audienţele RT în Statele Unite şi în Anglia au înregistrat, la un moment dat, cifre mai mult decît mulţumitoare pentru creatorii discursului de PR de la Kremlin.

Drept pentru care, bugetele RT au crescut cît legumele şi fructele lui Miciurin – 380 de milioane de dolari în 2011, şi 300 de milioane de dolari în 2012. Pe urmă, au apărut diferite „bombe“ de presă, mişcări de succes, de mare impact, care au creat valuri în jurul RT. Julian Assange, fondatorul WikiLeaks, lansa un talkshow la RT, iar primul invitat era nimeni altcineva decît liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că Edward Snowden a apărut tot la RT – să depene cîteva dintre marile poveşti pe care le ştie, despre felul în care lumea e supravegheată din epicele centre de ascultare şi interceptare ale serviciilor secrete americane – canalul de televiziune finanţat de la Kremlin devenea o voce „independentă şi curajoasă“ care se opunea „manipulării“ şi „abuzurilor“ comise în inima capitalismului sălbatic.  

De la anexarea Crimeei, pînă în zilele astea, cînd în Estul Ucrainei se duce un război cumplit, şi pînă la doborîrea de către separatiştii susţinuţi de Rusia a unui avion civil plin cu pasageri, RT încearcă să demonstreze că Rusia duce un război de apărare a propriilor cetăţeni, că Vladimir Putin e un atlet al păcii şi înţelegerii şi că Armata Rusă n-are nici o legătură cu cetăţenii paşnici care „şi-au cumpărat de pe Internet“ echipamente de trupe speciale şi armament sofisticat. Ceea ce e însă cel mai interesant e faptul că discursul RT e din ce în ce mai prizat. În multe locuri din lumea civilizată se spune că discursul ăsta „alternativ“ e unul foarte folositor şi că manipularea americană a primit o lovitură grea. RT e o adevărată „gură de aer proaspăt“, iar ascultările de telefoane şi interceptările de corespondenţă electronică, toată paranoia asta care vine de la americani demonstrează monstruozitatea sistemului capitalist, care îşi arată acum, cu un rînjet hîd, adevărata faţă. 

Da, lumea occidentală nu e în cea mai bună formă. Tembelismul băncilor, criza prelungită, scăderea simţitoare a nivelului calităţii din performanţa politică, suprapopularea, repetatele atentate la adresa intimităţii şi a spaţiului personal, discriminările de tot felul, toate astea sînt lucruri imposibil de contrazis. Dar, cînd „marile adevăruri“ vin dinspre un canal de televiziune finanţat de la Kremlin, se declanşează comedia absolută. „Adevărul“, „alternativa“ – vin dinspre o lume unde protestatarii care cer drepturi cetăţeneşti sînt băgaţi în puşcării sinistre, jurnaliştii incomozi sînt asasinaţi, răpiţi sau… dispăruţi, pur şi simplu, iar trupele speciale intră pe teritoriul unui stat vecin şi încep un război în toată regula. Vladimir Putin, fostul ofiţer KGB, e susţinătorul păcii, al dreptului la liberă expresie şi marele avocat al inviolabilităţii datelor personale din mediul virtual. S-a-ntors lumea cu susu-n jos.  

Altminteri, noua propagandă de la Kremlin e făcută cît se poate de „profi“. Şi nu e vorba doar despre impactul şi numărul de canale RT, în engleză, în arabă, în spaniolă, plus un canal de documentare. Noul PR de la Kremlin e un sistem solid şi sofisticat de comunicare, unde Russia Today e doar unul dintre instrumente. Apariţia lui Larry King în povestea asta e un semn cît se poate de complex. Nu e vorba despre un tip în vîrstă, la final de carieră, care alege o soluţie exotică. E mult mai mult decît atît. În industria comunicării, la nivel foarte înalt şi într-o nişă pe care unii ar numi-o, de-a dreptul, „periculoasă“, a reapărut un jucător important. Fostul nostru „mare prieten“ de la Est e… back in town.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.