Nepăsarea la români

Publicat în Dilema Veche nr. 327 din 20 - 26 mai 2010
Nepăsarea la români jpeg

Românii sînt oameni de treabă, aşa ca regulă generală: nici prea harnici, dar nici prea leneşi, nici prea hoţi, dar nici prea cinstiţi, nici prea deştepţi, dar nici prea nătîngi, nici prea iuţi la fire, dar nici prea calmi. Cu alte cuvinte, nici aşa, nici altminteri. Se bat cu pasiune pentru o idee, dar nu prea mult timp, căci odată ridicat spre ceruri „acel ceva“ cu eforturi, năduşeli, cheltuieli, lupte furibunde, abandonează în uitare „opera“. Şi chiar de n-ar fi ctitorul cel care să-şi lase în uitare „ctitoria“, atunci au grijă alţii să distrugă pînă la temelie, furînd chiar cărămidă cu cărămidă, opera fondatorului. Nu neapărat din trebuinţă, ci uite aşa. Pentru ca vorbele mele să nu fie chiar aşa în vînt, aduc ca mărturie analiza doctorului Constantin Caracaş cu privire la starea instituţiilor de binefaceri la început de secol XIX. După cum bine se ştie, acestea sînt ridicate prin grija şi din dorinţa filantropică a unor importante familii boiereşti sau domneşti. După ce au pus piatra de temelie, au ridicat edificii măreţe, puţini sînt cei care se mai îngrijesc de soarta ctitoriei lor, fălindu-se cît se poate şi pe unde se poate cu titlul de ctitor, dar doar atît.

Bunăoară, spitalul Colţea, operă, după cum se ştie, a banului Mihai Cantacuzino, se afla, la început de secol XIX, într-o stare jalnică. Fusese dotat atunci, la ridicarea sa (prin 1704), cu venituri şi cu un regulament de ordine internă. De-a lungul vremurilor alţi filantropi, boieri şi domni, îşi pogorîseră asupra lui mila generoasă. Şi cu toate acestea, clădirea se află în „stare de plîns“, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor lasă mult de dorit, iar şcoala cea românească pentru copiii săraci, aşa cum fusese odinioară, se risipise de mult pe drumurile întortocheate ale nepăsării valahilor.

Spitalul de ciumaţi de la Dudeşti este „astăzi de nelocuit, aproape în ruină, de parcă n-ar exista“, scrie doctorul într-o epocă în care epidemiile de ciumă reprezintă un pericol iminent şi deloc predictibil. Operă a domnitorului Alexandru Moruzi (1796), „înzestrat din belşug de el, cu venituri anuale“, spitalul ajunge nefuncţional la doar un deceniu de la ridicarea sa, fiindcă „veniturile ce avea din averile mănăstireşti s-au risipit în mod abuziv şi pe motiv că nu mai este ciumă, s-au înapoiat mănăstirilor; aşa că, nu mai este nici o rezervă pentru viitor, în caz că, din nenorocire, ar mai reveni această epidemie“. Şi nenorocirea se întîmplă, şi ciuma veni, iar spitalul „ruină“ fu util doar ca cimitir provizoriu.


Aceeaşi soartă o avu şi Orfanotrofia „nemuritorului domn Alexandru Ipsilanti“. Prin grija acestui domn se organiză la 1775 o Cutie a milelor; printre beneficiari se află şi un azil pentru copiii „lepădaţi pe la biserici şi răspîntii“, pentru orfani sau pentru copiii din flori. Cît a fost ctitorul domn, acest azil a funcţionat aşa cum se prevăzuse, dar după… Dumnezeu cu mila: „filantropicul azil a căzut în uitare şi pradă abuzurilor“, scrie Caracaş. Tot pe acolo se află şi clădirea Orfanotrofiei la care se pune cîte o cărămidă numai şi numai atunci cînd cîte un binevoitor milos face eforturi disperate să sensibilizeze pe cei cu putere şi influenţă de necesitatea unui astfel de edificiu. Sensibilităţile de moment ridică cu greu clădirea pentru orfani, pe la 1805. Inaugurare, infatuare şi, urmează firescul acestei naţii, nepăsare faţă de maniera de funcţionare: copiii lăsaţi la „mila, lăcomia şi rapacitatea epistaţilor (administratorilor)“, doicile „fără mustrare de cuget şi fără milă, avînd a creşte şi pe proprii lor copii, lasă pe nenorociţii orfani să stea toată ziua în murdărie şi nespălaţi“. Apoi se fură orice: din lapte, din banii de haine, din hrană etc. Cît despre clădire, ea fu încredinţată vremurilor, bune sau rele, pînă cînd un alt filantrop se va ridica şi va vorbi cu vervă despre milă şi generozitate, sensibilizînd iarăşi naţia.

Pe la noi, bunul public a avut întotdeauna un statut ambiguu: al nimănui şi al tuturor. Ne-am văicărit şi am trăncănit fără încetare revendicînd dreptul nostru de a „avea“ şi atunci cînd am avut nu ne-am dovedit harnicii păstrători ai acestei averi comune. Cînd sînt venituri, nu sînt epistaţi oneşti, care să o administreze, cînd sînt epistaţi oneşti nu sînt venituri cu care să fie întreţinută. Şi cînd se află şi una şi altă, are grijă norodul să-şi distrugă propriul avut. Pentru ca bunurile publice să se ridice şi mai ales să se menţină, ar trebui poate ca România să fie ţara în care românii să vină doar în vizită.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.