Politicianul şi piaţa

Radu MAGDIN
Publicat în Dilema Veche nr. 485 din 30 mai-5 iunie 2013
Politicianul şi piaţa jpeg

Acest articol este dedicat pieţei şi relaţiei sale cu politicul. Piaţa pe care v-o propun este atît una în sens propriu – loc „clasic“ de procurare a alimentelor de către „popor“ –, ca punct de pornire, cît şi una în sens figurat, de audienţă pentru omul politic – de stînga, dreapta sau de o dulce confuzie între cele două. Piaţa chiar e importantă pentru politician (sau ar trebui să fie), deoarece, în lipsa cunoaşterii ei, homo damboviteanus se exprimă cu o candoare total desprinsă de nevoile cetăţenilor.

Dar să începem cu piaţa, în sensul cel mai propriu cu putinţă, şi să mergem în această direcţie. Piaţa înseamnă, în esenţă, pentru mine, ca cetăţean, produse şi preţuri pe care, mai toţi, le raportăm la venituri: în funcţie de cît cîştigăm, acestea ni se par mai mult sau mai puţin accesibile. Expresii precum „coşul zilnic“ au dispărut din dezbaterea publică, dar coşul trebuie, totuşi, umplut în fiecare casă, după puterea financiară a fiecăruia. Dacă preţul este corect, iar venitul – pe măsură, omul merge fericit acasă. Problema, însă, este că, în timp de criză, aceşti oameni – „am întîlnit şi români fericiţi“ – sînt din ce în ce mai puţini, iar cînd se uită la televizor, dincolo de show-ul combativ al zilei, tare ar prinde bine puţină empatie faţă de problemele lor.

Empatia e, practic, singura cale de a frîna canalizarea energiilor românilor spre viziuni negative ale lumii, mai mult sau mai puţin oteviste. Totodată, empatia poate fi o armă politică bună de diferenţiere în mîna unui politician iscusit, la capitolul apropiere de oameni: în contextul în care logica dezbaterii e de multe ori „pro sau contra cineva“ sau „vai, ce dramatic e, dar să facă altcineva ceva“, acel cineva care începe să vorbească, cu bun-simţ, despre problemele zilnice reale ale oamenilor nu poate avea decît de cîştigat: „Uite, Costică, omul ăsta chiar înţelege ce ne doare.“ Iar dacă, cumva, vorbitorul oferă şi o soluţie – culmea! concretă –, se poate aştepta chiar la o audienţă mai mare data viitoare cînd reapare pe sticlă.

Vă invit, în acest context, la un experiment: cît mai costă lucrurile – ştiţi? Cît mai costă – apropo de piaţă – o pîine, un litru de lapte, un ou, un kilogram de carne, roşii, cartofi... Sau, dacă ţinem cont de drumul spre piaţă, un bilet RATB sau de metrou. Sigur, veţi zice, să nu fim populişti acum, căci poate ne/le face altcineva cumpărăturile; felicitări norocoşilor şi norocoaselor. Însă, cînd meseria ta e poporul şi managementul aşteptărilor lui, ar fi bine să nu îi laşi pe cei care te votează să aştepte un răspuns la întrebări de bază – care ar fi bine să fie puse. În acest context, cineva ar putea spune: da, dar asta e treaba celor de stînga, să vorbească de nevoiaşi, care sînt „piaţa“ lor. Pornind de aici, vă propun să trecem la sensul figurat al pieţei – cine, cui se adresează...

Pentru a echilibra puţin discuţia şi pentru a nu vorbi doar de preţuri şi de subiecte aparent doar de stînga, să ne uităm puţin la politicianul de dreapta. Să zicem că sînt un tînăr antreprenor, care se zbate într-o economie deformată şi, în ciuda mediului, creez, la rîndul meu, slujbe mai departe. Mie nu mi se adresează nimeni de pe peronul drept al politicii, nimeni nu pare interesat de contribuţiile sociale care mă cocoşează, de birocraţia care mă sufocă, de problemele apărute pe piaţă cu privire la plata facturilor şi valul de insolvenţe care va face ravagii în curînd, în ritmul în care se extinde. Or, tocmai asemenea oameni se presupune că sînt „piaţa“ politicienilor de dreapta – fie că vorbim de liberali, democrat-liberali sau actuali şi viitori populari. Nu poţi fi, însă, popular cu adevărat dacă nu îţi securizezi, în primul rînd, baza electorală, iar la dreapta, acest proces e mai greu ca la stînga, tocmai prin prisma temelor şi valorilor invocate.

Dar să ne întoarcem la o temă fundamentală, care afectează în egală măsură stînga şi dreapta – şi anume, creşterea economică, ca mijloc de ieşire din criză. Aici nu numai că lipseşte o dezbatere ideologică, fie şi în formă simplificată, dar ai, de multe ori, sentimentul absenţei unui plan. Or, cum vrei să fii respectat şi votat, în mod sustenabil, ca om politic, dacă nu poţi explica simplu – şi nu simplist – cîteva idei de genul: „Dom’le, sîntem aici, trebuie să ajungem acolo, în acest scop trebuie să facem asta, asta şi asta, pînă la data asta; acest lucru depinde de noi, celălalt nu, aici poate acţiona guvernarea, dincolo avem nevoie de voi, sectorul privat; hai să vedem cum colaborăm să ieşim din groapă împreună, nu să îl luăm pe Doamne-ajută în braţe.“ O asemenea prezentare nu numai că naşte ideea de competenţă, dar poate îl ajuta pe omul politic să cîştige timp: românii nu sînt absurzi, dar vor să audă măcar, ca o minivictorie de etapă, că mergem într-o direcţie, simplă şi bună. Sau, dacă nu bună, măcar nu în întregime proastă, ca să nu intrăm cu toţii automat în depresie cu privire la viitorul nostru şi al copiilor noştri.  

De asemenea, e de interes discuţia cu privire la valori. Cum îmi pot creşte şi valorifica „piaţa“, dacă nu vorbesc cu ea şi de valorile mele, despre lucrurile în care cred – asta fie şi în contextul temelor emoţionante, sau triviale, ale zilei. Dacă sînt politician de stînga şi nu vorbesc mereu de solidaritate, echitate socială, comunitate, ca motivaţie a acţiunilor mele, cum pot justifica unii dintre paşii mei economici, cu o motivaţie nu mereu evidentă? La fel, cum poate un om politic de dreapta să nu-şi justifice acţiunile prin apel la libertate şi valorificare a succesului invidividual?! O excepţie recentă în acest sens a fost discuţia cu privire la proprietate, cînd taberele s-au conturat, în sfîrşit, mai clar, a existat o diferenţiere între stînga şi dreapta.

În loc de concluzie, ar trebui să ne gîndim la consecinţele neschimbării de macaz, în sensul celor de mai sus: dacă oamenii politici români nu vor şti să vireze cu atenţie crescută către „piaţă“, cu claritate şi empatie, e posibil să devină eroii unui blocaj de toată frumuseţea – a se vedea, de exemplu, ce se întîmplă şi în Italia –, cu prima ocazie cu care apare un populist coerent pe piaţă.

Radu Magdin este CEO SmartLink Communications şi un pasionat al politicii, lucrînd anterior la Parlamentul European.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.