Se întîmplă ca tot mai mulți dintre noi să lucreze nu de la un birou, lipiți de același scaun de luni pînă vineri, ci să aibă job-uri care implică creativitate, mobilitate, program flexibil spre haotic și, prin urmare, să fie nevoiți să caute mereu locuri noi de unde să lucreze cu mai mult spor - sau, odată găsit un astfel de loc, să țină cu dinții de el. Așa cum este cazul, cred eu, cu Beans & Dots, loc de descoperit și testat pe propria piele, iar apoi de păstrat pe termen lung în lista cu localuri ­freelancer-friendly preferate.

În ultimii ani mi se întîmplă extrem de rar să nu mă uit în telefon din minut în minut, fie că e vorba să văd o notificare, să citesc un e-mail, să mă uit la ceas. Trebuie să fiu foarte prinsă de ceva ca să nu mă mai refugiez în această extensie inutilă și obositoare a mîinii mele drepte, așa cum îi spun acum telefonului mîncător de timp și energii, care-mi dovedește zi după zi că e mai degrabă inutil decît indispensabil. Aș începe, prin urmare, cu finalul. M-am dus la Beans & Dots puțin după prînz și la un moment dat, ca la un semnal, am văzut că restul celor din jur își strîng lucrurile și pornesc spre ieșire. M-am amuzat în gînd de sincronizarea lor, mi-am spus că uite, pleacă de parcă ar fi final de program, iar o oră mai tîrziu, cînd în tot localul mai eram trei persoane, mi-am dat seama că da, la ora 17 dispăruse aproape toată lumea. Am lucrat, țin să spun, la fel de bine și cît a fost aglomerat, și cînd am rămas doar cîțiva, iar vibe-ul (despre care auzim atît în caracterizările localurilor de pretutindeni) a rămas constant pe durata orelor în care am stat și-am tradus fie cu o cafea, fie cu o limonadă și un carrotcake alături.

În interior avem așa: design industrial, suprafețe brute, dar deloc incomode, strictul necesar prezentat într-o manieră deschisă, aparent contondentă, fiind exact genul de cafenea care a prins tot mai mult formă în orașele mari în ultimii cîțiva ani. Poate și de aceea mi s-a părut familiar, confortabil, exact așa cum mă simt la mama acasă. Cafeaua e foarte bună, iar personalul atît de amabil, relaxat și se potrivește design-ului, muzicii, încît întăresc impresia de tot unitar care a fost gîndit așa încă de la Big Bang-ul care a dat naștere acestui Rai pentru freelanceri.

Dacă-mi este permisă o copilărie, aș recunoaște acum că m-am smiorcăit puțin Cristinei, prietena și colega cu care am „spionat“ și lucrat la Beans & Dots, că nu se poate să n‑ai măcar o bulină pe undeva, de vreme ce eu asta așteptam, dar chiar cred că este ceva peste care poți trece. Sau pentru a cărei lipsă poți compensa cu un latte uriaș, servit într-o ceașcă de un maroniu ca o ciocolată din care aproape că îți vine să muști. Impuls care trece cînd vezi că este, totuși, o simplă ceașcă, dar că poți comanda un carrotcake care, deși ți se va părea cam uscat la primele guri, va urca rapid în topul preferințelor.

Pe lîngă toate acestea, de ce insist că e un loc extrem de potrivit pentru un free­lancer fericit? Pentru că, așa cum am ajuns să știu în ultimii ani, de cînd mă număr printre cei care vînează fericirea mereu din alt loc, acum înțeleg că freelance implică, de cele mai multe ori, o industrie creativă. Iar creativitatea trebuie, dacă nu e declanșată brusc de vreo revelație ale cărei motive pot fi infinite, măcar susținută - și-aici intră Beans & Dots în teoria mea, pentru că muzica, spațiul larg, oamenii colorați, boemi și zîmbitori, cafeaua bună, toate acestea te trag de mînă, și să nu vrei, și te aduc cu un pas mai aproape de o idee pe care poate că nu reușeai să o scoți altfel.

Ca de fiecare dată însă, țin să încurajez testările, să nu fiu crezută pe cuvînt și bănuită de bune intenții, rele intenții sau altele, de interese ale vreunui stat paralelo-perpendicularo-dreptunghic. Pentru mine e cert că nu m-am mai simțit niciodată atît de bine undeva, niciodată n-am lucrat mai cu spor și cu atîta ușurință ca aici, motiv pentru care scriu după o singură vizită – nu după standardul auto-impus de trei sau mai mult, cum este cazul pentru celelalte localuri despre care am scris pînă acum.

Beans & Dots e de găsit pe strada Actor Ion Brezoianu, în Palatul Universul, tot acolo unde e și Teatrul Apolo111. Și biroul meu tot acolo va fi în următoarea perioadă, insistînd să fac exact ca atunci cînd îmi place o melodie. Săptămîna asta am ascultat pînă la epuizare Angus și Julia Stone, cu un cover la „Youngblood“-ul celor de la 5 Seconds of Summer, de aproape-aproape aș crede că încep să detest cîntecelul. Sper să nu se întîmple așa, cum la fel sper că la Beans & Dots voi regăsi mereu același mediu primitor la superlativ.

Anca Zaharia este, înainte de toate, cititor. Cea mai recentă carte publicată este Jurnal de librar, Editura Herg Benet, 2017.