Viața discretă a cinematografelor favorite

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Viața discretă a cinematografelor favorite jpeg

De la prima proiecție de film, La Sortie de l’usine Lumière à Lyon, din 1895, cinematograful a devenit un spațiu altfel, o heterotopie, în sensul dat de Michel Foucault, o evadare din contingent și un loc aparte care a oferit bucurie multor oameni. Nu voi discuta despre film și cinematografie, deși proiecția în sine avea însemnătate, ci despre cîteva dintre măruntele rațiuni pentru care cinematograful de cartier a fost, vreme de decenii, căutat și dorit, în special în perioada comunistă. Spre deosebire de teatru, care a impus o relație nemijlocită a publicului cu actorii, a căror prezență umană, în carne și oase, obliga la atenție, concentrare, trăire și conectare cathartică, cinematograful a fost, de la bun început, mai blînd și mai tolerant. După uimirea și spaima provocate de intrarea trenului în gara din La Ciotat, spectatorii au realizat că ecranul este plat și că pe pînza albă se poate întîmpla orice, chiar și un voiaj pe Lună, realizat în 1902 de Marie-Georges-Jean Méliès. Văzut a doua sau a treia oară, orice film, oricît de dramatic, îngăduia momentul în care un adolescent, cu inima bătîndu-i să-i spargă pieptul, atingea mîna fetei invitate la film, căci scaunele erau cufundate în umbră, iar distragerea nu avea caracterul unei impietăți sau lipse de respect față de actant. Chiar și un sărut rapid putea trece nesancționat.

De altfel, faptul că un film putea fi oricînd revăzut, în exact aceeași formă, asigura relaxarea publicului, eterogen și pestriț, al cartierului muncitoresc. Săruturile prelungi de pe ecran erau punctate, într-o perioadă mult mai strictă cu moravurile, prin ovații și îndemnuri nu tocmai politicoase la adresa pensionarilor din sală, iar întunericul acoperea identitatea celor care mai lansau cîte o strigătură sau vorbă de duh, apreciată de unii cu rîsete și dezaprobată de alții.

Apoi mai conta și ce film rula săptămîna aceea. Imperiul contraatacă făcea cozi enorme la ghișeul mic și semicircular aflat în exteriorul cinematografului, acolo unde se vindeau biletele la orice blockbuster, căci în holul de acces, unde se aflau cele două case de bilete, mulțimea nu ar fi încăput. Minimum 300 de persoane așteptau pe trei-patru rînduri să mai prindă bilet, iar pătrunderea în cinematograf reprezenta o izbîndă personală care șlefuia caractere și cultiva dîrzenia. Cei care aveau abonamente lunare erau privilegiați, scăpînd de corvoadă, dar avînd obligația tacită de a vedea toate filmele, inclusiv pe acelea cu inginerul care vine la sat și îi învață pe țărani cît să bage plugul în pămînt pentru a obține recolte de calitate și în cantitate net superioară. Unele abonamente erau onorate de bunici care veneau cu copiii la film, iar unul dintre cele mai stranii momente din istoria proiecțiilor s-a întîmplat la prima difuzare a Războiului stelelor. Toate locurile se vînduseră, iar cei care nu mai prinseseră scaun plătiseră bilet întreg pentru a se așeza pe jos, așa încît, după stingerea luminilor, în cinematograf nu mai era loc să arunci un ac. După 15 minute de vizionare, o bunică a decis că filmul era prea brutal și violent pentru copii, așa încît a trebuit să-și croiască loc, pe dibuite, spre ieșirea cea mai apropiată, stîrnind o cascadă de proteste și imprecații.

Însă nu doar capodoperele, ci și filmele de propagandă aveau farmecul lor. La matineu venea armata și, chiar în timpul scenei cînd tînăra învățătoare afla adevărul gol-goluț, și anume că partidul însuși o crescuse, și nu o familie anume, un soldat adormit s-a prăbușit din scaun și a stîrnit hohotele camarazilor, spre disperarea plutonierului care îi însoțea și care se temea de o reclamație pe linie politică. Acele filme își aveau publicul lor, în general cupluri de tineri evaluați dezaprobator la intrare de plasatoarele în halate albastre, adolescenți care căutau locurile cele mai discrete aflate chiar în ultimele rînduri. Acești tineri identificau filmele cele mai proaste de pe foaia afișată în fața sălii și făceau turul cinematografelor unde rulau acestea, pentru a nu bate la ochi cu o frecvență dubioasă.

În verile toride, ușile de evacuare rămîneau deschise, păzite cu strășnicie de cerberi iscusiți, capabili să dejoace orice încercare de a intra la film pe la ieșire. Uneori, cîte un copil era vînat prin întuneric ca iloții în Sparta, dar alteori mici umbre se furișau pe după draperii și obțineau un loc într-un rînd din față, unde puteau revedea filmele favorite care rulau în vacanțe. Într-un iulie canicular, la casa de bilete de lîngă vitrajul amplu al foaierului a venit o tînără în locul tovarășei care se pensionase și, brusc, s-a creat un dezechilibru în raport cu cealaltă casă, în sensul că, lîngă fereastră, se forma o coadă consistentă de băieți care, ajunși la ghișeu, fie nu găseau banii, fie puneau întrebări stupide, fie cumpărau doar un bilet cînd, de fapt, le trebuiau trei. Îndemnurile care se auzeau, „Veniți și aici, e liber”, nu aveau efect și părea că la cele două case se vînd bilete la filme diferite. Vara întreagă a fost coadă la ghișeu, căci, odată cu începerea școlii, tînăra a dispărut fără urmă, în suspinele multor băieți care începuseră să-și cheltuiască economiile doar pentru a cumpăra bilete la filme pe care nici măcar nu voiau să le vadă.

Această viață paralelă, insignifiantă și derizorie a pierit treptat, la fel ca vechile cinematografe de cartier, dispărute unul cîte unul, aidoma comunităților care le dădeau viață.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: wikimedia commons

1037 23 foto I  Cosman jpg
Valul a venit, apoi a trecut – tsunami în Maldive –
Oamenii au învățat să trăiască prezentul, fără să-și pună problema zilei de mîine.
image png
Analiza plagiatului de la vîrful Harvard
„Nu au fost constatate abateri de la standardele etice în activitatea de cercetare academică ale Harvard”
p 23 jpg
Despre prostie – sau cum am devenit inteligent
E o alegere inconștientă a ceea ce vrem să fim, dar care poate deveni conștientă datorită cunoașterii.
p 22 Barcelona WC jpg
Universul Barcelonei
Numai un prost l-ar distruge. Dar istoria este plină de alde d-ăștia.
image png
Pirgu vs. Montaigne
„Mă-nnebunesc după tot ce ţine de memorialistică: jurnale, memorii, corespondenţă, note de drum etc.”.
p 23 Andrei Scrima jpg
O întîlnire mirabilă – interviu cu filozoful și psihanalistul Virgil CIOMOȘ –
Domnul Profesor nu mi-a recomandat studii și cărți de logică și de filosofie, ci Patericul egiptean, mai întîi, și Spovedania unui pelerin rus, mai apoi.
image png
Hasdeu și regulamentul
Tot în 2023 s-au împlinit 333 de ani de la susținerea (la Universitatea din Leipzig) a primei teze de doctorat din lume dedicată jurnalismului.
image png
Casa Regală a României și palatele prefecturilor
O altă statuie a lui Ferdinand din Rezina (amplasată în 1938, sculptor Alexandru Plămădeală) a fost aruncată în Nistru de către barbarii bolșevici în 1940.
p 23 Cefalonia WC jpg
Aventuri estivale cefalonite
Încă nu am un răspuns clar. Cîți bani îmi mai trebuie pentru a termina odată Elada?
p 23 WC jpg
Librarii din vechiul București
Cum a ajuns, însă, un librar să aibă un parc botezat după numele lui, este o altă poveste, pe care, deși stau de aproape douăzeci de ani în acest cartier, am aflat-o mai tîrziu.
image png
Poze, nu vorbe!
Nu mai insist asupra faptului că, în absența cuvintelor, gîndirea conceptuală și gîndirea discursivă nu sînt posibile.
p 23 WC jpg
La Peleș – proprietari triști și administratori buni
Altfel, castelul Peleș rămîne o capodoperă a bunului gust.
p 21 Josephus Szabo, Diploma de magister philosophiae,1768 jpg
O descoperire majoră pentru istoria învățămîntului universitar din România
Era prima instituție de învățămînt superior universitar de pe teritoriul actual al țării.
p 23 Ministerul Finantelor WC jpg
Cît de mare este datoria noastră publică sau despre suveica numită România
Există deci un PIB care lucrează în favoarea bugetului nostru de stat și unul care lucrează în favoarea altora.
image png
Inspecția, acolo unde sînt îngrijiți oameni
Un timp prea scurt alocat controlului duce la concluzii superficiale.
p 21 jpg
Credință. Încredere. Clandestinitate – imagini din Dosarele Securității
Este bine să le gîndim procesual, ca instrumente care se schimbă în timpul facerii.
p 23 jpg
p 23 Metroul din Atena WC jpg
Atena, așa cum am descoperit-o eu
„Cîtă vreme avem ce povesti, nu ieșim la pensie”.
index jpeg webp
Am înnebunit de fericire – despre tristețea abisală și apeirokalia cea de toate zilele –
Mă întreb în final, cumva retoric, cine sînt mai periculoși pentru lumea în care locuim: mîrlanii sau cei care înnebunesc de fericire și tristețe, respectiv maniaco-depresivii?
p 23 jpg
Sindromul nou-născutului maculat
Dar de ce să procedăm așa cînd putem lăsa totul la îndemîna șmecherilor pe care îi invocam?
p 23 WC jpg
Paris, după douăzeci de ani și patru luni
Dar cum mereu am fost în trecere prin Paris, nostalgiile nu au fost deloc puternice și au lăsat loc curiozității de a redescoperi minunatul univers parizian.
p 19 WC jpg
Oameni capabili să devină medici
Observația privind „dezumanizarea” medicinei, îndrăzneață în urmă cu o jumătate de secol, este astăzi banală.
p 23 2 WC jpg
O fată sub dărîmături. Un bărbat neputincios
Două zile mai tîrziu, ceva ajutor a început să apară în centrele marilor oraşe. Dar pentru nenumăraţi oameni, este prea puţin şi prea tîrziu.
982 23 Huqqa de origine persana 1770 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.