Orientarea spațială și limba

13 februarie 2021
Orientarea spațială și limba jpeg

În faimoasele ei lucrări și conferințe, Lena Boroditsky, profesoară de psihologie cognitivă la Universitatea Stanford, se referă, printre altele, la vocabularul folosit de o comunitate de circa două-trei sute de vorbitori din nordul Australiei, pe nume Kuuk Thaayorre, în relație cu spațiul. Thaayorrii au puncte de reper obiective: nordul, sudul, estul, vestul. „(...) aceasta înseamnă că trebuie să spui Ai o furnică pe piciorul dinspre sud-est sau Mută ceașca mai la nord nord-vest”, susține Boroditsky, precizînd că ești obligat să fii foarte orientat, altfel nu poți vorbi clar. Anterior, marii lingviști ai spațiului american (Boas, Bloomfield) arătaseră importanța punctelor cardinale în exprimarea de zi cu zi a multor grupuri etnice studiate de ei (independent), remarcînd recordul numeric de pronume demonstrative care arată locul, la eschimoși: pe lîngă /manna/ și /iŋŋa/, echivalentele pentru acesta și acela, eschimoșii mai spun /anna/ acela dinspre nord, /qanna/ acela dinspre sud, /panna/ acela dinspre est, /kanna/ acela de jos, și /sanna/ acela din ocean. Rezultatul, susțin cognitiviștii de azi, ar fi o profundă diferență între abilitățile navigaționale și cunoștințele spațiale ale celor care se exprimă așa, și ceilalți (europeni, americani ș.a.).

Daniel Everett, despre care am scris în articolele anterioare, notează că tribul amazonian Pirahã se orientează fie în funcție de rîul Maici, pe malurile căruia trăiește (adverbele folosite fiind de tipul în susul rîului, în josul rîului, spre rîu), fie în funcție de junglă (în junglă). Aborigenii știau în orice moment încotro e rîul, povestește autorul – pe cînd el nu avea nici cea mai mică idee –, iar prima lor întrebare cînd au fost scoși din mediul natural și duși într-o excursie, într-un orășel brazilian apropiat, a fost „În ce direcție e rîul?“. Așa cum știm, o mare parte a lumii folosește cuvinte ca stînga, dreapta, față, spate atunci cînd descrie un traseu, ceea ce înseamnă că punctul de referință este propriul corp, sinele vorbitorului. În contrast, membrii Pirahã nu cunosc noțiunea de stînga sau dreapta, dar nu sînt singurii.

Studiind diverse limbi și culturi ale lumii, o echipă de cercetători olandezi a identificat două moduri principale în care oamenii se orientează în spațiu: în funcție de propriul corp (orientare „endocentrică”, în care centrul, punctul de referință, e în interior – recunoaștem aici grecescul endon), și în funcție de obiectele din jur (orientare „exocentrică” – exo, în afară). În culturile cu care sîntem familiari, în situația în care ți se cere să ghidezi pe cineva aflat lîngă tine, folosești propriul trup ca punct de referință, dar condiția absolută este ca ambele persoane să stea cu fața în aceeași direcție, astfel ca stînga sau dreapta să coincidă. Dacă ni se cer instrucțiuni prin telefon, însă, ne trebuie o orientare obiectivă. Pentru aceasta există sistemul punctelor cardinale – nord, sud, est, vest –, numai că, trăitori în orașe fiind, avem nevoie de o busolă în acest scop. Cîți oameni ar fi în stare să indice punctele cardinale fără busolă? Eu, de exemplu, dacă am o biserică ortodoxă în preajmă (nu cunosc situația altor denominații), știu că altarul se află mereu spre est, iar ieșirea din clădire e spre vest. Mai știu că, dacă mașina la care cobor dimineața are unele geamuri înghețate, acelea au stat cu fața către nord. Știu, pur teoretic, că, la munte, copacii au mușchi pe latura dinspre nord, dar nu am verificat niciodată – și cam aici se termină abilitățile mele de orientare.

Deci dispunem de două sisteme de referință. Multe culturi, însă, nu cunosc decît una dintre cele două. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, așa obiective cum le credem, nici direcțiile cardinale nu coincid pe planeta noastră: antropologii descriu culturi care, în loc de patru direcții, au trei, două sau doar una. În această privință, o sursă extraordinară de informații pentru lingviștii cognitiviști și antropologii prezentului o reprezintă limbile minoritare vorbite în părțile mai puțin explorate ale lumii – de exemplu, Africa. Avînd mai puțin de o șeptime din populația Terrei (Europa are cam o optime), continentul african are circa 2.000 de limbi distincte (în contrast, Europa are vreo 300) dintr-un total de 7.000. Așadar, găsim aici cea mai mare diversitate lingvistică.

Două cercetătoare de marcă din domeniul africanisticii de la Universitatea din Köln, Angelika Mietzner și Helma Pasch, din lucrările cărora voi extrage exemplele de mai jos, au studiat limbile vorbite de numeroasele triburi de pe malurile fluviilor Nil și Ubangi. Ele identifică o seamă de surse conceptuale pentru direcțiile cardinale: corpurile cerești (Soarele, Luceafărul/Venus, firmamentul), vîntul, trăsăturile topografice, numele altor grupuri etnice vecine sau evenimente din istoria comunității.

Astfel, Soarele reprezintă cea mai productivă sursă de termeni de orientare spațială, mai ales pentru est și vest. Aceste direcții sînt denumite prin construcții care se traduc prin urcare/ridicare, respectiv coborîre/scăpătare (la fel cum, în vocabularul popular românesc, avem răsărit pentru est și apus pentru vest). În unele limbi, estul mai e denumit „fața soarelui”, „fruntea soarelui”, „ochiul soarelui”, indicînd că soarele ar sta cu fața la vorbitor, cînd răsare. În fine, în alte culturi, estul e „piciorul soarelui”, dar aceeași expresie e folosită pentru a indica direcția opusă, vestul, în unele regiuni din Sudan. În mod singular, limba Bari, vorbită pe malul estic al Nilului, denotează estul prin referire la planeta Venus.

Un sistem hibrid, endo-exocentric, e întîlnit la un număr de grupuri etnice care se orientează în funcție de poziția vorbitorului față de curgerea fluviului Nil: astfel, pentru cei care trăiesc în nordul fluviului care curge de la est la vest, nordul este la stînga, iar sudul este la dreapta. E exact invers pentru cei care trăiesc în alte regiuni unde afluenții Nilului curg de la vest la est. O altă sursă frecvent întîlnită sînt vînturile și musonii care bat în aceste teritorii, ale căror nume sînt extinse, metonimic, pentru desemnarea direcției dinspre care bat. Situația ne e familiară, pentru că o întîlnim și în cultura noastră: crivățul, de exemplu, denumește atît vîntul rece care vine dinspre nord-est (printr-un termen slav care înseamnă strîmb), cît și direcția nord (popular miazănoapte, opus lui miazăzi – sudul, indicat de locul Soarelui pe cer în miezul/mijlocul zilei). În fine, autoarele mai enumeră, ca surse ale acestui vocabular, trăsături perene ale locurilor – rîuri, sate, vîrfuri de munte, chiar păduri, apoi numele altor triburi din vecinătate (cum am zice noi: Mergi spre ardeleni, în loc de vest, sau Apoi o iei spre munteni, în loc de sud), și chiar elemente de istorie colectivă. Maasai sînt un grup etnic care a plecat dinspre nordul continentului, migrînd, de-a lungul timpului, tot mai mult către sud, astfel că nordul e indicat prin cuvîntul kōpekob, care înseamnă „loc de plecare, origine”, iar sudul este o’meroi, „luptă, război”, arătînd semnificația, în această cultură, a drumului către sud: o luptă constantă cu populațiile autohtone întîlnite pe traseu.

În limbile africane, nu numai că pot exista direcții cardinale (cardinal însemnînd „principal”) în număr mai mic de patru, dar, chiar și acolo unde numărul coincide, direcțiile nu se suprapun neapărat și cu punctele cardinale ale busolei. După cum am văzut și în alte texte anterioare din Dilema veche, vocabularul unei comunități reflectă ceea ce e important în viața socială, este experiență de viață codificată lingvistic și transmisă apoi urmașilor. Dacă comparăm lucrurile, ne dăm seama că necesitatea unei localizări cît mai precise în spațiu a fost, în părțile noastre de lume, motivată istoricește, venind din întemeierea imperiilor și, ulterior, a statelor naționale, care au depins, în controlul asupra teritoriilor, de măsurători și cartografieri exacte. Sistemul școlar și apoi contactul cultural au desăvîrșit procesul.

Mai există însă un aspect. Recunoaștem încă, în denumirile populare (răsărit și apus în română, sunrise și sunset în engleză, lever du soleil și coucher du soleil în franceză etc.), legătura cu Soarele, pe cînd în termenii moderni pentru cele patru zări ale lumii nu mai recunoaștem nimic, ni se par tehnici, științifici, obiectivi. Dar, dacă apelăm la puțină istorie, aflăm altceva. După căderea Imperiului Roman de Apus (la care triburile vechi germanice au contribuit din plin), denumirile latinești orientalis, occidentalis, borealis, respectiv australis, folosite în vocabularul științific, au fost înlocuite cu cuvinte din fondul proto-germanic. Căutînd etimologiile pentru est, vest, nord, sud, regăsim rădăcini cu semnificații ancorate tot în experiența concretă a omului: estul conține un element care însemna „apariție a Soarelui”, vestul conține o rădăcină proto-indo-europeană care înseamnă „roșu strălucitor”, nordul era „la stînga soarelui cînd răsare”, iar sudul conține o rădăcină proto-indo-europeană care înseamnă „fierbere” și „locul Soarelui”.

Așadar, din cauza alcătuirii sale biologice, se poate spune că omul e același dintotdeauna. Istoria noastră nu e mai lungă decît a africanilor (ba, dimpotrivă, antropologii spun că primul om ar fi apărut acolo, apoi a început migrația către celelalte continente), dar cu siguranță a fost foarte diferită. Investigarea limbilor și culturilor africane e, sub multe aspecte, o incursiune în trecutul umanității în general. Trăim lucruri similare sau diferite și codificăm lingvistic în consecință. Un lucru e sigur: ceea ce trăim, dacă e important, va apărea și în vocabular.

Apropo de legătura dintre experiență și exprimarea lingvistică: în urmă cu cîteva luni, am primit un apel telefonic în care mama, care căuta un anume cabinet medical aflat la o oarecare distanță de locuința ei, mă informa că a coborît din tramvai și se află în stație. Apoi m-a întrebat: „Acum să o iau la stînga sau la dreapta?”. Interzisă de formulare (aș fi știut să-i spun numai dacă aș fi fost acolo), am reflectat în receptor, apoi am început: „În faimoasele ei lucrări și conferințe, Lena Boroditsky, profesoară de psihologie cognitivă...”.

Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.

Foto: Maasai (wikimedia commons)

image png
Ceasurile organismelor
Majoritatea organismelor vii au astfel de ritmuri sincronizate cu o durată de aproximativ 24 de ore, cea a unei zile pe Pămînt.
image png
Scrierea și scrisul
Cînd unii «intelectuali» catadicsesc (nu catadixesc!) să scrie cîteva rînduri, îți pui mîinile în cap! Dixi!...”
p 22 la Necsulescu jpg
Mama, între Leagăn și Lege
Cu alte cuvinte, a seta o limită fermă și apoi a putea fi alături de copil în stările lui de revoltă, furie și neputință în timp ce asimilează limita.
image png
De la supă la politică
Anul trecut, o investigație jurnalistică a WELT a scos la iveală țelul principal al asociației: acela de a se transforma într-un partid politic.
p 22 jpg
Limba trădătoare
Și, cu toate acestea, ce capacitate formidabilă au de a distruge vieți…”.
image png
Casă bună
Însă, de bună seamă, pe vremea lui Socrate, și casele erau mai... reziliente, și timpul avea mai multă răbdare...
p 22 Radu Paraschivescu WC jpg
Radu Paraschivescu. Portret sumar
Cărţile lui Radu Paraschivescu sînt mărturia unei curiozităţi insaţiabile, a unui umor inefabil şi a unei verve torenţiale.
p 22 WC jpg
„Trecutul e o țară străină“
Ethos creștin? Indiferent de explicație, gestul este de o noblețe spirituală pe care ar trebui să o invidiem de-a dreptul.
image png
Cînd trădarea e familiară
Filmul devine astfel o restituire simbolică pentru experiențele trăite.
p 7 coperta 1 jpg
Sfîrșitul visului african
Începutul „oficial” al Françafrique e considerat anul 1962, cînd Charles de Gaulle l-a însărcinat pe Jacques Foccart, întemeietorul unei firme de import-export de succes, cu coordonarea politicii africane a Franței.
p 22 la Gherghina WC jpg
Cabinetul de curiozități al evoluției
În ciuda spectaculoasei diversități a organismelor vii, evoluția a făcut ca, prin înrudirea lor, acestea să se asemene ramurilor unui singur arbore.
image png
Sofisme combinate
Și în cazul comunicării interpersonale, distincția dintre „public” și „privat” contează.
fbman png
Testul omului-facebook
Dar să identificăm oamenii-facebook din lumea noastră și să îi tratăm ca atare, încă mai putem.
image png
Încăpățînare discursivă
Altminteri, cînd politicienii nu-și înțeleg misiunea, cheltuindu-și energia în dispute stupide și inutile, rezultatul poate fi ușor de ghicit.
1031 22 23 jpg
O lume schizoidă
Laura Carmen Cuțitaru este conferențiar la Literele ieșene, specializată în lingvistică americană.
the running man jpg
Arta figurativă și teoria recapitulării
Totodată, ambele dezvăluie peisaje unice, de o frumusețe nemaiîntîlnită.
image png
Dezamăgirea ca „dezvrăjire”
Este o deșteptare amară, dar deșteptare. Ni se pare că ni s-a luat un solz de pe ochi.
image png
De ce 2 și nu 1
Ajunși în acest ultim punct, tot ceea ce putem, așadar, conștientiza e că nu sîntem niciodată 1, ci 2, că nu sîntem niciodată singuri
image png
Oglinzile sparte ale organismelor
Astfel, poate că natura se repetă, dar nu vrea mereu să spună același lucru.
image png
Topografia iertării
Uneori, poate să apară efectul iertării de sine pentru neputința de a ierta pe alții din afară.
p 23 WC jpg
Etică și igienă
Revenind acum la psihologie și experimente, Arie Bos notează că „acolo unde miroase a substanțe de igienă, oamenii se comportă mai sociabil și mai generos”.
p 21 Viktor E  Frankl WC jpg
Pustiul refuzat
Nimic de adăugat, nimic de comentat.
p 22 jpg
Contradicțiile dreptului proprietății intelectuale
Ce înseamnă, mai exact, forma radicală a ideii? Înseamnă forma simplificată și agresivă a ideii.
p 7 LibertÔÇÜ 6 jpg
Dreptate pentru vînzătorii stradali
Comerțul stradal e o activitate economică legitimă prin care își cîștigă existența milioane de oameni.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.