În perioada martie-aprilie 2006, un sondaj de opinie realizat printre membrii mediului de afaceri din Belgia de către unul dintre ONG-urile româneşti din străinătate - Clubul RO-UE - a readus în prim-plan modul în care România şi românii sînt percepuţi de către cetăţenii UE. Luciditatea răspunsurilor nu lasă loc nici unui echivoc în privinţa imaginii unei Românii care, dincolo de posibilitatea unanim acceptată a unui viitor mai luminos, e în prezent îmbrăcată în culorile triste ale corupţiei, sărăciei şi dezorganizării. Puşi să aleagă, ca într-un joc pentru copii, dintre diferitele etichete şi adjective ce ar putea rezuma trăsăturile României, oamenii de afaceri străini au sfîrşit prin a alcătui din cioburi de idei o oglindă dură a ţării. Majoritatea participanţilor la sondaj asociază ţării noastre o lipsă de modernitate care se resimte atît în concretul infrastructurii, cît mai ales în mentalitatea populaţiei. În condiţiile în care doar 60.000 din cei peste 200.000 de km de drum ai României sînt asfaltaţi, prezenţa autostrăzilor fiind schiţată prin cei cîţiva km din jurul Bucureştiului, şi într-o societate în care majoritatea populaţiei se mulţumeşte să viseze la Occident în locul unei preocupări active pentru a construi azi, aici, acum un alt fel de viitor, e greu să găseşti vina unei astfel de percepţii. Imaginea societăţii româneşti, par a ne spune în continuare cu un surîs amar euro-cetăţenii, e condamnată în prezent să poarte nimbul negativ al corupţiei şi lipsei de organizare. În raportul său din 2005, Transparency International denunţa România ca pe o ţară extrem de coruptă, după "reuşita" de a surclasa chiar şi Polonia, considerată cea mai coruptă ţară din cele 25 ale UE. Iar dincolo de limbajul de lemn al clasei politice şi de cîteva arestări mult mediatizate, dincolo de micile reuşite ale unor campanii gen "Lupta împotriva corupţiei", care demonstrau o atitudine vie a societăţii civile, corupţia rămîne pentru noi o mască greu de îndepărtat pe scena europeană. Şi totuşi, există strecurat în rezultatele acestui sondaj şi un optimism european, o portiţă pe care posibilii investitori în România de mîine o lasă deschisă. Majoritatea celor care au răspuns sondajului sînt conştienţi de existenţa unei Românii a frumuseţilor naturale, a oamenilor calzi şi deschişi, a unui potenţial de creştere economică în viitorul apropiat; 85% dintre ei au identificat imaginea României cu cea a unei gimnaste, cu succesele sportive ale acestei ţări. Poate că adevărata cheie a salvării e ascunsă, într-adevăr, cum spunea un om de afaceri belgian, în "conştientizarea atuurilor pe care le posedaţi, în promovarea şi protejarea lor, în căutarea continuă de îmbunătăţiri"; investiţiile într-o infrastructură mai bună, construirea de drumuri noi şi mai bune, crearea unor reguli mai stricte în plan economic şi legal, promovarea creativităţii şi talentului - iată soluţiile propuse de ei pentru ca investitorii şi turiştii străini să nu se mai simtă descurajaţi în România. Cea mai importantă temă de gîndire pe care ne-o dau, poate, rezultatele acestui sondaj european cu laitmotiv mioritic, în care regăsim probleme vechi şi bine cunoscute şi propuneri de soluţii la fel de familiare, e o necesitate imediată pentru îmbunătăţire. Pentru a schimba în mod real nu doar o imagine din exterior a României, ci şi calitatea internă a vieţii, e nevoie acum de renunţarea deplină la orice sisteme de iluzii şi la orice formă de pasivitate. Întreaga societate românească, incluzînd şi clasa politică, şi societatea civilă, ar trebui să-şi asume un alt mod de a gîndi. Integrarea reală se va produce abia atunci cînd nu ne vom mai feri să acceptăm ce se întîmplă şi cînd, aici şi acum, vom aplica noi înşine şi în permanenţă ceea ce aşteptăm să fie adus de Occident.