Europa trebuie să fie mai unită şi mai activă în politica internaţională

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- interviu cu Federico LOMBARDI, purtător de cuvînt al Papei Benedict al XVI-lea -

Radio Vatican are 75 de ani de existenţă în slujba transmiterii către toate popoarele lumii a mesajului Papei, dar şi misiunea de a conferi o viziune creştină în legătură cu evenimentele politice actuale. Centrul său de interes este fiinţa umană înţeleasă, asemenea metaforei filmului omonim al lui Bergman, în calitate de "persona", astfel încît în transmisiunile sale îmbină într-o armonioasă simbioză informarea pur profană cu cea religioasă. Astăzi, peste 59 de naţionalităţi sînt reprezentate în cadrul postului de Radio Vatican, în cadrul secţiilor de trasmisie în 45 de limbi ale globului. La dorinţa expresă a Papei Benedict al XVI-lea, directorul postului de Radio şi al Centrului de Televiziune de la Vatican, părintele Federico Lombardi, a fost recent numit purtător de cuvînt papal în locul lui Joaquin Navarro Valls. Astfel, în mîinile preotului iezuit este concentrată întreaga putere mediatică a Sfîntului Scaun. Subtil diplomat şi cu mari abilităţi de comunicare, cu studii de filosofie şi de teologie (dar laureat şi în matematică), Federico Lombardi se bucură, de asemenea, de o ereditate spirituală copleşitoare. Este nepotul lui Riccardo Lombardi, denumit în perioada postbelică "microfonul lui Dumnezeu": strălucit orator, el şi-a dedicat existenţa reconstruirii unei noi societăţi creştine, denunţînd cu vehemenţă "comunismul fără Dumnezeu": "Anticristul roşu din Estul Europei". În spiritul tradiţiei familiei, Federico Lombardi a arătat o sensibilitate deosebită pentru renaşterea spirituală a bătrînului continent, fiind făuritorul programului "Europa senza muri" ("Europa fără ziduri"), menit să susţină cauza integrării şi, îndeosebi, să cultive atitudini de deschidere, cunoaştere şi dialog între cetăţenii din Occident şi cei din sud-estul Europei. Astfel au luat naştere programe în limbile croată, română, slovenă, ungară, bulgară şi albaneză, în cadrul cărora lucrează echipe de jurnalişti, avînd o bună cunoaştere a mentalităţii şi a problemelor din zona balcanică. Consideră Sfîntul Scaun că Turcia este pregătită pentru aderarea la UE, din punct de vedere al respectului drepturilor omului, al libertăţii religioase, avînd în vedere situaţia dificilă a creştinilor în această ţară? Iată viziunea lui Federico Lombardi: "Sfîntul Scaun nu are nici puterea şi nici competenţa politică de a interveni în chestiuni precum aderarea Turciei la Uniunea Europeană. Consideră însă acest lucru ca fiind pozitiv şi încurajează itinerarul în sensul dialogului, al apropierii, precum şi al integrării în Europa, pe baza principiilor şi a valorilor comune". A se citi, descifrînd limbajul diplomatic al Sfîntului Scaun: "Desigur, însă cu condiţia respectării drepturilor omului, a libertăţii religioase a minorităţilor creştine şi a principiului reciprocităţii". Ioan Paul al II-lea, promotor al Europei Unite Prin intermediul programului "Europa senza muri", Vaticanul s-a implicat ani de zile în procesul de integrare europeană.

Părinte Lombardi, cum v-a venit ideea de a înfiinţa acest program în plină desfăşurare a războiului din Kosovo?

În timpul crizei din Kosovo, ca urmare a dorinţei exprimate de către diverse autorităţi ecleziastice, am decis realizarea unui program cotidian. Intenţia iniţială era aceea de a direcţiona ajutoarele umanitare, precum şi de a crea un cadru organizat pentru furnizarea unor posibile informaţii utile (din punct de vedere sanitar, de asistenţă, precum şi referitoare la situaţia exactă din zonă) pentru cei care se aflau în dificultate în timpul conflictului: refugiaţi, familii separate. Iniţial, limbile de difuzare a programului erau italiana şi albaneza. După încheierea crizei şi revenirea la o situaţie mai senină, deşi serviciul radiofonic respectiv a fost extrem de eficient pentru încheierea conflictului, am considerat că ar fi preferabil să ne implicăm mai degrabă în sensul evitării războaielor. Am considerat că, dincolo de a ajuta oamenii aflaţi în plină situaţie de criză, este esenţial să ne implicăm în viitor în sensul evitării conflictelor. Şi, reflectînd la situaţia tensionată din sud-estul Europei, m-am gîndit că am putea încerca să dăm un semnal, un exemplu de bunăvoinţă, de deschidere către dialog, între aceste popoare cu o istorie atît de zbuciumată în secolele trecute. Acum postul de Radio Vatican se bucură de o bogată prezenţă a persoanelor care provin din sud-estul Europei. Avem programe în limbile croată, slovenă, ungară, bulgară, română şi albaneză şi echipe de jurnalişti care transmit zilnic în aceste limbi. Chiar dacă nu sînt reprezentate toate popoarele din această zonă, în general jurnaliştii din cadrul acestor programe au o viziune amplă în legătură cu situaţia politică şi ecleziastică din sud-estul Europei. Ideea era de a depăşi aria formaţiei noastre specifice (şi, în definitiv, de autoizolare, fiecare dintre noi lucrînd din perspectiva limitată a unei anumite naţiuni, limbi, culturi şi deci a unui anumit tip de public) şi de a încerca să ne extindem perspectivele, orizontul de percepţie, de cunoaştere. Am căutat apoi diverse titluri, precum "De la Dunăre la Marea Egee", "Propuneri de pace", "Europa fără ziduri"; ultimul, cu o conotaţie mai bogată, tocmai în perspectiva integrării europene. Ipoteza de lucru rezidă în a pregăti săptămînal o echipă pentru a aborda un evantai de teme - de la cîmpul social la politic, cultural, ambiental sau istoric, pînă la aspectele specifice, tradiţionale ale postului nostru de radio, şi anume tematica religioasă. Fără ambiţia de a avea ultimul cuvînt sau de oferi mari soluţii, am fost însufleţiţi de ideea de a cultiva o atitudine fundamentală de reciprocă ascultare, înţelegere şi dezbatere în legătură cu teme de interes comun. Intenţia noastră era de a favoriza crearea unei anumite dispoziţii sufleteşti în măsură a permite o convieţuire constructivă, paşnică. Desigur, nu este un obiectiv întotdeauna uşor de atins, este nevoie de creativitate pentru a găsi căi paşnice de rezolvare a diferendelor. Am contribuit la acest demers fiind convinşi de importanţa valorizării diferenţei, a bogăţiei pe care o reprezintă diversitatea. Mai ales în Europa, care are o mare istorie în acest sens.

Din cîte am aflat, acest program se va metamorfoza într-o transmisie dedicată Europei Unite...

Ideea de Europa din ultimele decenii, îndeosebi în perioada de după cel de-al doilea război mondial, este aceea a unui continent în evoluţie. Persoanele care aparţin generaţiei mele (noi, cei care eram tineri în primii ani de după război) împărtăşesc ideea transmisă de către marii părinţi ai Europei moderne, precum De Gasperri, Schumann şi Adenauer, şi anume aceea a unui continent al reconcilierii dintre popoarele care au participat la cel de-al doilea război mondial (de exemplu, dintre Franţa şi Germania). Ulterior realizării acestui obiectiv (a fost un imens succes faptul de a se fi reuşit aplanarea conflictelor şi animozităţilor dintre cele două ţări apusene), orizonturile au început să se amplifice. Papa Ioan Paul al II-lea, îndeosebi, a fost plăsmuitorul ideii unei Europe cu doi plămîni. Suveranul Pontif ne-a ajutat să înţelegem faptul că, deşi Europa Apuseană unită şi pacificată constituia deja o imensă realizare, nu reprezenta nici pe departe bătrînul continent întreg, neamputat. Existau încă multe alte ţări care ar fi trebuit considerate ca fiind părţi importante ale Europei şi pe care Uniunea (care fusese realizată pînă în acel moment) le ignorase cu desăvîrşire. Deci, graţie îndeosebi intuiţiei Papei Ioan Paul al II-lea, a avut loc o extindere a viziunii în legătură cu "ideea de Europa". Ioan Paul al II-lea a fost, fără putinţă de tăgadă, unul dintre principalii promotori culturali şi morali ai Europei Unite. Karol Wojtyla ne-a ajutat să cunoaştem şi să dobîndim o vastă percepţie despre Europa, un teritoriu care cuprinde şi popoarele de origine slavă sau latină (precum cel român) din centrul şi din estul Europei. Pe aceste popoare, pînă în anii ’60-’70, noi nu eram prea obişnuiţi să le considerăm ca fiind membrii concreţi şi posibili ai unei comunităţi de naţiuni cu care aveam prea multe în comun. Acum, cînd am realizat o parte din obiectivele propuse (întrucît nu toate ţările de pe bătrînul continent sînt membre ale Comunităţii Europene), ne propunem un nou ţel: de a continua procesul de reconstrucţie europeană, de la o bază mai solidă şi mai profundă. Mă refer la ideea Constituţiei şi la realizarea unor etape de integrare foarte importante. Este o idee atît de ambiţioasă, încît este, evident, greu de realizat. Am fi naivi dacă am crede că va fi posibilă înfăptuirea ei în scurt timp. Sînt deja extrem de uimit să constat cît de multe progrese s-au înfăptuit pînă acum. Gîndiţi-vă numai că, între 1915-1918 sau 1940-1945, cetăţenii Europei s-au ucis între ei într-un mod abominabil. Desigur, în ultima vreme au fost tensiuni grave şi războaie sîngeroase, mai ales în Balcani, însă, în alte părţi din Europa, acest lucru a devenit astăzi, din fericire, de neconceput. Deci s-au realizat multe progrese. Dar trebuie să avem răbdare şi consecvenţă pentru a putea înfăptui ţeluri importante. Fiecare dintre noi trebuie să-şi împlinească misiunea proprie, datoria sa, contribuind în măsură mai mică sau mai mare (însă semnificativă) la salvgardarea valorilor de natură spirituală, culturală sau morală. Aspect esenţial pentru ca o comunitate să nu rămînă limitată la nivelul utilitarismului, al comerţului sau al tutelei unor interese pur materiale. Nouă, jurnaliştilor de la Radioul Papei ne revine misiunea de a continua să luptăm (utilizînd instrumentele pe care le avem la îndemînă: cele radiofonice) pentru menţinerea acestor valori.

"Nu există un european abstract"

Imediat după instalarea sa pe tronul Sfîntului Apostol Petru, Papa Benedict al XVI-lea a declarat ecumenismul ca fiind prioritatea absolută a pontificatului său. România va fi prima ţară ortodoxă care va găzdui, în 2007, o reuniune ecumenică la nivel înalt. Care este relevanţa mişcării ecumenice în ceea ce priveşte viitorul acestui continent extins, misterios, tot mai secularizat şi tot mai mult cuprins de un puternic euroscepticism?

Desigur, ecumenismul (în special dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe) reprezintă una dintre principalele dimensiuni ale reconstrucţiei europene. Ortodoxia, definită printr-o mare tradiţie de bogăţie spirituală, de reflecţie teologică şi de profunzime culturală, este în mod absolut esenţială în realizarea unei panorame spirituale şi religioase, integrale, a continentului. Este absolut evident deci faptul că nu se poate imagina o reconstrucţie spirituală şi creştină a unui continent omiţînd importanţa ecumenismului, a unui raport din ce în ce mai strîns de dialog şi de înţelegere dintre membrii Bisericii Catolice şi reprezentanţii celorlalte confesiuni creştine de tradiţie occidentală şi orientală.

Cît priveşte secularismul şi euroscepticismul?

Se poate remarca, cu ocazia tuturor întîlnirilor dintre diverse personalităţi ale bisericilor creştine, o profundă armonie de viziuni şi totodată o îngrijorare în legătură cu secularizarea în climatul cultural european, secularizare înţeleasă ca o pierdere a valorilor, a înţelegerii importanţei tradiţiei creştine. În legătură cu aceste aspecte, ortodocşii sînt foarte sensibili. Cu alte cuvinte, nu sînt mai puţin conştienţi decît catolicii în legătură cu faptul că dezvoltarea societăţii europene riscă să piardă teren în materie spirituală şi din punctul de vedere al valorilor tradiţionale creştine.

Cum a evoluat, în viziunea dumneavoastră, figura europeanului de astăzi? Şi cum apreciaţi eurocentrismul actual în lumina problemelor urgente şi grave din Africa, Asia ori America Latină?

Aceasta mi se pare a fi în vremurile actuale o temă esenţială. Dacă ar trebui să devină o construcţie care să se închidă în sine însăşi, o protectoare a intereselor proprii, încetînd de a mai fi deschisă, sensibilă în legătură cu chestiuni care privesc pacea, justiţia sau dezvoltarea armonioasă în lumea întreagă, Europa ar adopta un itinerar greşit. Este esenţial ca bătrînul continent să pună la dispoziţie bogăţia sa spirituală, culturală şi tehnică, precum şi capacităţile sale ştiinţifice şi de organizare în folosul unei dezvoltări mondiale paşnice şi echilibrate. S-a simţit prea mult, în istoria recentă, efectul unei absenţe a Europei, a unei implicări mai active în politica internaţională. Este esenţială prezenţa unei Europe mai autoritare şi mai unite în ceea ce priveşte marile obiective de politică internaţională. De pildă, acordarea de sprijin Africii pentru a ieşi din condiţia sa de mizerie, implicarea sa activă în realizarea păcii în Orientul Mijlociu reprezintă mari obiective pe care Europa va trebui să şi le propună şi să le înfăptuiască. Însă aceste ţeluri presupun consens şi unitate, o viziune comună. Cu alte cuvinte, ideea unei Europe înţeleasă ca o comunitate capabilă să devină un subiect politic unitar pe scena politică internaţională. Este dificil să vorbesc despre cetăţeanul european în sine; europenii vorbesc multe limbi diferite şi găsesc fundamentală această diversitate. Deşi cred, în acelaşi timp, că ar fi bine să-şi înveţe reciproc limbile pentru a se putea astfel înţelege, cunoaşte, dialoga. Nu există un european abstract, există italieni, francezi, englezi, nemţi, români şi bulgari. Slavă Domnului! Însă cred că numai însuşirea unei capacităţi de deschidere, de dialog şi de convieţuire paşnică poate determina reuşita proiectului european. Trebuie găsit un numitor comun. Iar acesta trebuie să aibă un caracter cultural, să nu se limiteze la interesele economice. Este deci esenţială existenţa unei baze de valori comune, precum: respectul libertăţii, al demnităţii umane şi spirituale a persoanei.

După o viaţă în mass-media, aţi fost numit purtătorul de cuvînt al Sanctităţii Sale. Care este povara acestei responsabilităţi? Credeţi că se poate face, într-adevăr, opinie publică în Biserică?

Responsabilitatea mea rezidă în a ajuta în procesul de informare, de comunicare, de a-i ajuta pe colegii jurnalişti să poată avea acces la o informaţie corectă în legătură cu activitatea Sfîntului Scaun şi de a deveni, astfel, instrumentul unei bune comunicări între Biserică şi lumea în care trăim. Jurnaliştilor le revine responsabilitatea comunicării, a informării atît în Biserică, cît şi în societate. Sînt convins că o bună comunicare ecleziastică contribuie la realizarea dialogului şi a comuniunii. Vorbesc mereu cu colaboratorii mei despre această idee a comunicării ca o comuniune. Comunicarea pentru comuniune, ca o împărtăşanie. Menirea actului de comunicare rezidă în a contribui la cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă dintre toţi oamenii, precum şi la crearea unui raport armonios între Biserică şi societatea în care aceasta este integrată. Dacă persoanele care sînt implicate în procesul de informare acţionează în spiritul respectului reciproc şi al iubirii de adevăr, sînt convins că roadele nu pot fi decît pozitive. Rezultatele sînt negative atunci cînd actul de comunicare este instrumentalizat pentru realizarea unor interese particulare, meschine. Deci cînd nu se urmăreşte o comunicare a adevărului, ci apărarea unor teze preconcepute sau obţinerea unor avantaje.

Vatican, decembrie 2006

a consemnat Claudia STĂNILĂ

p 23 jpg
Istoria unei relații complicate: eu și limba franceză
„Fiule, la limba asta teutonică și imposibilă te descurci singur!“.
Mälardalen University library interior jpg
Oare avem prea multă engleză în universitățile noastre?
Utilizarea englezei îndreaptă atenția către subiecte care sînt de interes global
p 22 WC jpg
Prosperitatea nu este totul și nu mai este de ajuns
Cred că în viitor oamenii vor redescoperi modul de trai simplu, fără stres, alergătură și concurență.
p 23 jpg
Preocuparea pentru suflet
Funcționarea umană fără „angajament sufletesc”, ca să spunem așa, fără ardoarea sau entuziasmul pe care îl provoacă cultivarea thymos-ului sau pneuma, este condamnată să eșueze pe termen mediu și lung și să provoace o criză internă în democrația liberală modernă.
Les Autres jpeg
Les Autres
Să transplantezi și să altoiești oameni este cu totul altceva, e alt nivel de performanță.
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont jpeg
Merkel și Zemmour, sfîrșit și debut european cu nori cenușii la orizont
Ce va fi, oare, cu motorul franco-german al Europei? Va continua să funcționeze, chiar dacă nu la turații maxime?
O amintire jpeg
O amintire
Soboul era membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Francez, director al Institutului pentru istoria Revoluției franceze și membru în redacția revistei Annales.
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor jpeg
Migranții ca muniție de război și adecvarea Vestului la agresor
E vorba de un război hibrid, a admis șefa Comisiei Europene. Dar cine e agresorul? Dar ținta? Și cum e apărarea ei?
Vederi din Nisa jpeg
Vederi din Nisa
Nisa este cel mai frumos cadou pe care l-a făcut Napoleon al III-lea francezilor și tare mă tem că și cel mai durabil.
Fuga din paradis jpeg
Fuga din paradis
Cînd nu s-a mai putut sări sau catapulta peste zid, fuga a devenit şi în Berlin o aventură care costa viaţa.
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America jpeg
„O idee în mințile noastre”: ce înseamnă să fii american atunci cînd nu ești născut în America
America era deja o „superputere” atunci cînd amenința valorile tradiționale ale lumii de care au fugit imigranții.
De ce au fost inundațiile germane catastrofale jpeg
De ce au fost inundațiile germane catastrofale
În Germania, tot mai multe voci acuză autoritățile de o neglijență încă insuficient probată, care ar fi inclus omisiunea de avertizare (eficientă) a populației afectate în legătură cu pericolul dat.
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale jpeg
Merkel, Biden, neînțelegerile transatlantice și provocările globale
Istoria pare a fi urmarea unor suite de neînțelegeri și de disonanțe cognitive.
Biden și drepturile omului jpeg
Biden și drepturile omului
Biden l-a criticat pe președintele chinez Xi Jinping, reproșîndu-i că nu are nici „o fibră democratică în corpul său”.
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei jpeg
Grațierea prezidențială în SUA, o încurcătură din vremea monarhiei
Nesocotirea flagrantă de către Trump a intenției originale a grațierii prezidențiale a fost doar una dintre multele provocări cu care acesta a confruntat sistemul politic stabilit prin Constituția SUA.
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin Frumos care l va răpune jpeg
Despre zmeul COVID cel rău și Vaccin-Frumos care-l va răpune
Cine va plăti spartele oale economice ale lockdown-urilor gestionate prost?
„Cazul” Mila jpeg
„Cazul” Mila
Se declanșează o întreagă campanie de ură contra ei, fiind acuzată de islamofobie.
Destituire și interdicție imediată pentru Trump jpeg
Destituire și interdicție imediată pentru Trump
Trump a încercat să submineze procesul democratic cu perseverență.
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez jpeg
Prețul capitulării lui Merkel în fața șantajului maghiar și polonez
Existența însăși a Uniunii Europene se află în pericol. Și totuși, conducerea UE răspunde cu un compromis.
Revoluția „coifurilor de staniol” jpeg
Revoluția „coifurilor de staniol”
Trebuie să muncim mai mult pentru a comunica și pe înțelesul „proștilor”, al căpșunarilor, al badantelor.
„Un exercițiu de a rămîne conectați”  – interviu cu Ioana TRAISTĂ, co fondatoare a Cercului Donatorilor din Bruxelles jpeg
Jurnal londonez de pandemie jpeg
Jurnal londonez de pandemie
În iunie, unul dintre cele mai așteptate și intense momente a fost cel al redeschiderii faimoasei (și aglomeratei, în condiții normale) zone comerciale West End din Londra.
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală jpeg
Abordarea olandeză: spațiu și responsabilitate individuală
Olandezii au fost printre primii care au adoptat ideea de imunitate de grup, iar carantina implementată în Olanda a primit numele de „carantină inteligentă”.
În gaura cheii jpeg
În gaura cheii
Clepsidra pandemiei din 2020 se zărește prin gaura întunecată a cheii. Fiecare vine în vremurile de Covid-19 drept o eliberare de la ananghie. Credința este cheia ce se potrivește găurii ei.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.