Be a local - despre cum turiştii se amestecă cu băştinaşii

Andrei GORGAN
Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Be a local   despre cum turiştii se amestecă cu băştinaşii jpeg

Am aflat, nu mai devreme de anul trecut, de conceptul turistic „be a local“, o chestie care sună foarte bine. Eu îmi imaginam că asta înseamnă să mergi pînă în Indonezia cu o agenţie de turism, iar acolo, în timpul unei vizite ghidate prin junglă, să fii răpit de nişte gherile, dus într-o tabără şi ţinut prizonier pentru revendicări sau bani. Exemplul perfect, în care n-ai de ales şi eşti forţat să trăieşti împreună cu localnicii, ba s-o mai şi încasezi din cînd în cînd, dacă nu ştii să faci ca ei. Dar am văzut pe nişte bloguri de turism că nu despre asta era vorba. Ideea e să te duci într-o ţară ceva mai exotică, să-ţi cauţi singur cazarea prin nişte cătune recomandate de Lonely Planet – eventual acasă la nişte ţărani, pe care să-i încurci nonstop la treburile casei şi la gătit. E de la sine înţeles că, odată ajuns acolo, vei mai întîlni încă vreo 20 de turişti, la fel de dezamăgiţi că nu sînt singurii care au descoperit comoara ascunsă pe Internet. Trebuie să fii suficient de lucid să observi că, de fapt, tot acel sat trăieşte de pe urma unora ca tine. Că bătrînicile nu ţes în pridvor haine pentru nepoţei, ci ca să le porţi tu la poză, că femeile merg să culeagă ceai în cantităţi mult prea mari pentru nevoile unei familii cu opt copii, că horele încinse în fiecare seară în mijlocul uliţei nu sînt pentru delectarea primarului, că gazdele trăiesc în case vechi şi urîte, în timp ce tu te lăfăi într-o viluţă confort sporit, scuipîndu-le în cap de pe verandă. Cel puţin în familiile care-şi duc copiii ca să fie „localnici“, jucîndu-se cu copiii localnicilor, mai e un iz de autentic, din moment ce puştii se înţeleg de minune şi habar n-au cît de neasemuită e toată experienţa. Şi asta e una dintre cele mai fericite variante de a descoperi „faţa ascunsă a unei civilizaţii“. Cel mai adesea, eşti dus acasă la nişte ciudaţi: cu cît mai mutilaţi sînt membrii tribului, cu atît mai tare e povestea.

E destul de plictisitor să mergi într-un sat thailandez trîntit pe marginea unui cîmp defrişat, unde toată lumea culege ziua orez şi seara se uită la Vocea Thailandei. E mult mai interesant atunci cînd autocarul te lasă într-un sat din munţi, unde femeile îşi lungesc gîtul neverosimil de mult cu ajutorul unor inele de cupru, başca îţi mai vînd şi suveniruri, îţi cîntă la chitară şi îşi fac, docile, poze din orice poziţie le ceri.

Ca să nu mai vorbim de dans. Cele mai dezirabile popoare sînt cele care-ţi oferă o ţopăială la restaurant: mărunt din picioruşe în Irlanda (într-un pub, cum unde?), isteric ţopăit în nordul Turciei, horit cu batista în Grecia, delicat din mînuţe în Cambodgia, şi mai delicat din nimic în Japonia, furioso-suferind în Spania, din buric rusesc în Emirate, marş forţat în Coreea de Nord.

Aş fi fost un bun saami

Oamenii care trăiesc în condiţii vitrege reprezintă un alt punct forte al unei călătorii autentice. Aproape de Rovaniemi – locul în care părinţii îşi duc copiii ca să-l vadă pe Moş Crăciun, pentru că aşa au hotărît televiziunile – se poate vizita o familie deşteaptă de indigeni saami, care te invită să le vezi renii. Am ajuns acolo de două ori, la doi ani distanţă. Tînărul care se ocupa de afacere nu-şi mai amintea de noi, cînd am venit a doua oară, chiar dacă prima dată zăboviserăm ca să filmăm preţ de o jumătate de zi. L-am înţeles perfect, omul avea zeci de mii de turişti pe an şi era preocupat să îi uite cît mai repede – motiv pentru care ne-a mărturisit că mai face, de cîteva ori pe an, cîteva escapade tradiţionale saami la Londra. Ne-a oferit, pentru a doua oară, ocazia de a încerca să prindem, cu un lasou, nişte coarne de ren fixate pe un buştean. Asta e una dintre marile şmecherii care te fac să crezi că eşti de-al lor. Dacă-ţi iese din prima e aproape imposibil să eviţi gîndul „aş fi fost un bun saami“.

Pe urmele lui Bear Grylls

În Malaezia, după o tură cu barca printr-o junglă sălbatică, am fost duşi la un trib în tricouri. Oamenii ăştia meritau vizitaţi din două motive: erau etnie minoritară şi se aflau pe traseul bărcii. Altfel, nimic spectaculos, în afară de o relativă sărăcie, pe care o poţi vedea, într-o altă formă, şi prin satele de la noi. Dar combinaţia de minoritate etnică şi subdezvoltare dă bine în portofoliul unui călător de profesie. Membrii acestui trib ne-au dat, plictisiţi, o ţeavă lungă de bambus, prin care să suflăm cu o săgeţică otrăvită într-o ţintă. Obicei turistic pe care am avut ocazia să-l mai văd şi pe alte tărîmuri. Ceea ce era cu adevărat uimitor nu era obiceiul în sine – îl ştiam deja dintr-o sută de documentare de televiziune –, ci faptul că aproape toţi reuşeam să nimerim ţinta, din prima. Dacă săgeata nu era teleghidată, tot era o şmecherie la mijloc, dar nu mai conta. Noi meditam deja la genele bune cu care ne-a înzestrat natura, fiind aproape convinşi că, în situaţia în care am reuşi să scăpăm din ghearele gherilei care ne-a răpit în Indonezia, am reuşi să supravieţuim în junglă doar cu un tub de bambus şi o săgeţică otrăvită.

Apropo de vînat, partea culinară este, probabil, cea mai importantă, cînd vrei să te dai cu localnicii. Şi în acest caz, mîncarea trebuie să fie cît mai anormală, asta însemnînd, de regulă, scîrboasă. Odată întors acasă, ai ce povesti: „Am mîncat insecte!“ Dintr-odată, toţi ochii sînt aţintiţi pe tine, eşti deja pe urmele lui Bear Grylls. Viermi, ochi de mamifere, salivă de pasăre, hamsteri uriaşi (pe care dă mai bine să-i numeşti şobolani), fetuşi de raţă consumaţi direct din ou, maimuţe, cap de miel. Cu cît e mai indigestă experienţa, cu atît e mai autentică. Bineînţeles, aceste sortimente îţi sînt oferite în hohotele generale de rîs ale gazdelor. Cu cît te strîmbi mai mult şi arăţi că nu-ţi place, cu atît hazul creşte. Dacă eşti cuminte, mănînci tot şi le zici că e bun, simţi că te-ai integrat în comunitate şi că îi înţelegi mai bine. Cam cum e cu pălinca la noi. Întrebarea gazdei, către oaspetele congestionat la faţă: „Aţi mai băut ceva la fel de tare?“ – e de preferat întrebării „Aţi mai băut ceva la fel?“ – pe principiul evident că, cu cît e mai extrem, cu atît e mai de apreciat.

Eco, bio, discount…

În Vietnam, vizitînd o bucăţică rămasă din tunelurile construite de Viet Cong în timpul războiului, ni s-a propus să încercăm să ne vîrîm şi noi în nişte gropiţe săpate în pămînt, ca să ne jucăm de v-aţi ascunselea cu americanii. Am reuşit să fac acest lucru destul de uşor, vrednicia acestui gest datorîndu-se faptului că sînt croit pe dimensiunile unui soldat vietnamez. Aşa că am primit un punct bonus. Apoi, ni s-a oferit un păhărel de rachiu de orez, rachiu care împărţea sticla cu o cobra decedată. Cu toate că aş fi preferat să mă mai ascund cîteva ore de americani, dorinţa de a primi încă un punct bo-nus de la poporul vietnamez a fost de nestăvilit. Şi chiar dacă aveam dubii serioase că militarii din nord ar fi consumat aşa ceva în timpul programului, am dat pe gît ţuica, fiind încredinţat că, în altă viaţă, aş fi putut obţine măcar un post de figurant în Apocalypse Now.

N-ar fi de neglijat nici turismul ecologic, nu că cele descrise mai sus n-ar avea nici o treabă cu ecologia. Dar dă bine la CV să vizitezi comunităţi care-şi pun titulatura de „eco“ sau „bio“. În astfel de locuri merg mai ales turiştii occidentali puşi pe fapte bune. Însă, de cele mai multe ori, bunele intenţii sînt copleşite de spiritul necruţător al negocierii. Că doar n-au venit aici ca să cumpere cafea organică la preţuri la fel de mari ca în magazinele de „fair trade“ din oraşele lor de baştină. Mai ales că însăşi ideea de „be a local“ include, cumva implicit, ideea de discount. Oricît de fascinat ar fi turistul de 5000 de euro pe lună de sărăcia din Nepal, dacă vede produse care costă la fel de mult ca în supermarketul de-acasă, se enervează. Dacă nu se enervează şi le cumpără, o face conştientizînd generozitatea gestului de a ajuta nişte oameni nevoiaşi, mai ales dacă aceştia vin dintr-o comunitate de refugiaţi tibetani. Nu contează că vînd nişte suveniruri inutile, deoarece este extrem de interesant să aduci acasă lucruri cumpărate de la tibetani, pentru că ei îl au şef pe Dalai Lama, un tip care zice lucruri cool pe Facebook. Pe de altă parte, e total contraindicat să mănînci prin spelunci insalubre din Chiang Mai, deoarece ăia nu sînt localnici autentici, sînt doar nişte puturoşi care nu spală vasele cum trebuie şi, în loc să ai senzaţia că-i ajuţi, ai mai degrabă senzaţia că vei face o toxiinfecţie. Şi toată magia Asiei de Sud-Est se poate destrăma într-o clipă, dacă o iei aiurea-n tramvai, în loc să te laşi trimis de către o agenţie de turism într-un resort în care poţi să trăieşti în siguranţă, alături de localnici verificaţi.

Ce este autentic?

Acum, nu aş spune că e chiar imposibil să be a local, chiar dacă nu cred ca eu să fi fost, mai mult de cinci minute, aşa ceva. Şi atunci am fost din greşeală, că un paznic nu mă credea că-s operator, ci agent turc – sub acoperire de român infiltrat într-un port de yachturi –, motiv pentru care era să simt pe pielea mea ce înseamnă să fii localnic turc.

Deci: vă interesează să trăiţi o experienţă autentică în mijlocul indienilor nativi din Ontario? Mergeţi frumos să le cumpăraţi ţigările ieftine, proaste şi scutite de taxe. Le vînd în „rezervaţii“, adică în rulotele de la marginea drumului, în care şi locuiesc, şi lîngă care, dacă cereţi voie, vă puteţi instala cortul. Vreţi să trăiţi cum trăiesc nişte saami finlandezi? Mergeţi acasă la un tăietor de lemne alcoolic, nu la familia îmbrăcată în costum de clovn, care îţi ia bani ca să te bage în ţarcul renilor şi să îţi bată tobele în jurul focului. Şi dacă nici asta nu vă mulţumeşte, e mult mai simplu în Rio de Janeiro. Uitaţi Copacabana, luaţi o gură sănătoasă de cachaça, apoi traversaţi strada şi intraţi în favela Vidigal, că e aproape – fix vizavi de Sheraton. Eu, unul, n-am avut curajul.

Andrei Gorgan este editor de film. A făcut parte din echipa emisiunii Bazar (TVR2), împreună cu care a călătorit în peste 40 de ţări.

Foto: wikimedia commons

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.