DACĂ PE UN MINISTRU 
DE CROAZIERĂ ÎL POŢI STRESA
(ÎNAINTE DE CULCARE) ARUNCÎND
EXPRESIVITATEA PE FĂGAŞUL FIRESC,
NU E CLAR CE-I POŢI FACE 
(LA TREZIRE) UNUI SUPERMAN CARE
NU NUMAI CĂ URĂŞTE CRITICA,
DAR NICI NU ŞTIE SĂ PRACTICE
GÎNDIREA SĂLBATICĂ  

● Fidel Castro (nu, nu a murit) şi-a lansat autobiografia, bazată pe convorbiri cu o jurnalistă. Pînă acum sînt 1000 de pagini şi a ajuns doar la tinereţe, Revoluţia abia urmează. Că e bolnav şi senil nu mai e nici o surpriză, dar acu’ seamănă cu un unchi din ăla bătrîn care vorbeşte, vorbeşte şi nu ştii cum să scapi de el. Dar dacă pe un unchi banal îl poţi încuia în debara, nu e clar ce-i poţi face unui dictator care refuză se moară şi mai are cîte ceva de zis, vreo 3000-5000 de pagini, aşa. (C. G.)

● Anul trecut, în mod oficial, Guvernul şi fostul ministru Funeriu au impus prin lege desfiinţarea vacanţei elevilor de la începutul lunii februarie. Anul acesta, în mod natural, prin viscol şi ger, condiţiile meteorologice au impus închiderea şcolilor timp de trei zile chiar în perioada care coincide chiar cu vacanţa dinainte. Legile naturii nu se fac prin asumare de răspundere. (A. M.)

● Nici măcar croazierele nu mai sînt ce erau! După tragica poveste cu nava „Costa Concordia“ pe coasta Toscanei, trei alte vase de croazieră („Voyager of the Seas“, „Ruby Princess“ şi „Crown Princess“) au fost nevoite să-şi întrerupă călătoria din pricina unor forme severe de gastroenterocolită, o adevărată epidemie căreia i-au căzut victime mai mult de 700 de pasageri de pe cele trei nave. Datorată unui norovirus, epidemia pare a fi legată de nesfîrşitele cocktailuri de fructe de mare prost depozitate. Păi, nu mai bine mîncau hamburgeri bine arşi cu cartofi prăjiţi? (S. S.)

● O fană înfocată a lui Fuego (tînărul acela care aprinde dorinţele mamelor şi fiicelor deopotrivă) a sunat precipitată în timpul emisiunii Acasă devreme, difuzată de un post TV din Moldova. Motivul: cîntăreţul fusese prea tandru cu prezentatoarea, se pare, iar gestul său a „stresat-o“. „Nu se poate în faţa televizorului să vă îmbrăţişeze, să vă pupe, pentru că sînt fane care se stresează că nu primesc nici o atenţie de la dînsul… Eu sînt stresată, vă gelozesc, poate să mă rîdă toată lumea“, a spus admiratoarea. Rog a nu se stresa poporul cu televizorul! Nu avem destule pe cap? (P. M.)

● Yumemiru e o aplicaţie japoneză gratuită care-ţi permite să-ţi alegi natura viselor. Graţie unui card din telefon, aplicaţia detectează momentul cînd utilizatorul intră în faza de somn paradoxal (faza REM) şi e cel mai influenţabil. Înainte de culcare, alegi unul dintre cele opt scenarii existente: o plimbare prin pădure, să devii bogat, o poveste de dragoste cu o femeie sau un bărbat… În momentul în care aplicaţia a detectat intrarea în somnul paradoxal, înregistrarea sonoră cu unul dintre scenarii porneşte. Ne-am lămurit, putem dormi liniştiţi, nici visele n-or să mai fie de capul lor. Par că se transformă în filme de gen. Şi de serie B şi C, după cum sună scenariile. (A. M. S.)

● În ultima vreme, vedetele autohtone, cele de silicon şi fiţe, au început să se acuze reciproc cum că ar face sau ar fi făcut sex pe bani. Angelicele făpturi apar pe jumătate goale, ofensate, negînd acuzaţiile, aruncînd, la rîndul lor, acelaşi venin înspre alte colege de breaslă. O fi acuzaţia de sex pe bani o găselniţă pentru a-şi face publicitate gratuit? (S. G.)

● Nu ştiu cîţi au remarcat, între atîtea breaking news-uri referitoare la „codul portocaliu“, această formulă care îmbogăţeşte expresivitatea limbii române: „Momentan, ninsoarea s-a sistat“. (M. V.)

● Nu am urmărit în amănunt povestea Elodiei, dar ştiu un singur lucru: îmi pare nespus de bine că, în cele din urmă, a fost declarată moartă şi că lucrurile au intrat pe făgaşul firesc. În cei cinci ani cît s-a vehiculat povestea ei, un fapt tragic devenise, în mod anormal, aproape comic şi, oricum, derizoriu. Aşa, parcă Elodia şi-a recăpătat din demnitate şi şi-a pierdut, slavă Domnului, postura de mit ieftin. (I. P.)

● Miercuri, 8 februarie 2012, la trezire, Yahoo! Messenger m-a întîmpinat cu acest mesaj: „Bună, Dan! Durata unui vis atinge circa 20 de min.“. Bună, Yahoo! Jandarmii care au redactat ACTA ştiu cu ce te ocupi tu cînd eu dorm? (D. S.)

● Mai nou avem şi noi supereroii noştri, nu doar americanii care i-au făcut celebri pe Superman, Spider-Man sau Batman. Este vorba despre Iceman – românul care a piratat calculatoarele NASA – şi despre Micul Fum, hacker-ul care „a spart“ adresele de e-mail ale unor vedete autohtone. În mod firesc, ar urma cîteva superproducţii cu succes la public de tipul Iceman Reloaded, Micul Fum – Începuturi sau chiar Iceman vs Micul Fum. (A. P.)

● Nu vă place oximoronul, vă scot din sărite contrariile lui, vă e dificil să-i cuprindeţi suceala, dar de ploaia îngheţată aţi auzit? Natura nu numai că urăşte vidul, dar nici nu ştie carte. (R. C.)

● Un puşti îi spune altuia, la o cotitură a Bulevardului Titulescu: „Băi, şi l-a lovit cu o critică de-a căzut ăla lat, frate, deci l-a omorît!“. Nu ştiu ce fel de armă e critica asta, dar pare fatală. (L. V.)

● The Journal of Psychology a publicat un studiu care demonstrează strînse legături între sexualitate şi ideologie. Astfel, bărbaţii stîngişti sînt mult mai dispuşi să practice sexul oral, femeile stîngiste au mai mulţi parteneri sexuali şi, în general, interesul pentru politică creşte capacitatea de a avea orgasm. Aştept primul partid care va avea ţelina drept însemn electoral. (M. C.)

● Secole şi milenii de-a rîndul, omenirea s-a străduit să facă paşi tot mai importanţi pe calea cunoaşterii. Ştiinţa a progresat, în ciuda tuturor obstacolelor. Gîndirea umană a devenit şi ea tot mai subtilă, tot mai rafinată, deşi nu o dată de-a lungul istoriei a trebuit să se lupte cu negura obscurantismului, cu reacţiunea, cu duşmanii propăşirii intelectului uman. Dar eforturile au fost încununate de succes, nenumăratele sacrificii pe altarul gîndirii şi ştiinţei n-au fost în zadar. Datorită lor am putut auzi, la ştirile Prima TV, o frază memorabilă şi plină de înţelesuri precum aceasta: „Cel mai bine ne putem proteja de frig îmbrăcîndu-ne gros“. (M. V.)

● Săptămîna trecută a murit Zalman King, producătorul şi regizorul (mediocru) al unor filme pe care în adolescenţă le-am văzut, pe casete video, cu mult interes şi cărora le-am păstrat o frumoasă amintire: 9 săptămîni jumate, Two Moon Junction şi Orhideea sălbatică. A murit la… 69 de ani. (M. C.)

CICĂ LOPATA LA NIVEL ÎNALT 
NU A VĂZUT ÎN VIAŢA EI 
CUM ARATĂ UN PROST ÎMPRĂŞTIAT

● Circulă prin urbe un zvon insistent: cică suporterii l-ar fi sensibilizat pe Gigi Becali! Adică, cum? Ce i-au făcut?  (R. C.)

● În faţa unei clinici stomatologice private, cîţiva medici şi-au părăsit cabinetele în halatele lor verzi şi s-au mobilizat la dat cu lopata. Alcătuiau o gaşcă veselă – făceau pauze dese, îşi aprindeau ţigări, la un moment dat o asistentă le-a adus şi nişte cafele. Probabil că n-aveau muşterii şi se plictiseau. E de înţeles, pe gheţuş oamenii îşi rup picioarele, nu dinţii. (A. P.)

● Se comentau de zor la televizor declaraţiile de avere ale noilor miniştri propuşi. Cel mai tare m-a amuzat că cineva îi dăduse împrumut soţului 100.000 de euro. Cum or fi mariajele la nivel înalt? Nu prea par să semene cu ale noastre… (A. M. S.)

● Pe Facebook circulă de săptămîni bune un filmuleţ haios. Angajata unei fabrici în care se asamblează iPad îi povesteşte unui jurnalist de la CNN că nu a văzut în viaţa ei cum arată produsul finit. Ea lucrează doar la o linie de montaj pentru ecrane – habar nu are ce montează acolo. Reporterul scoate un iPad din buzunar şi i-l arată. Femeia izbucneşte, entuziastă: „Vreau şi eu unul!“. Mă întreb dacă între timp o fi căpătat jucăria. Poate acum stă pe Facebook şi dă „like“ la filmuleţul postat între timp de sute de mii de utilizatori. (M. M.)

● Nu ştiu cît de cunoscut şi apreciat este la noi (probabil puţin, deşi a jucat în filmele unor Cassavetes – rolul din Husbands este favoritul meu –, Bogdanovich, Coen, Von Trier, Gallo), dar nu mă lasă inima să nu scriu de moartea lui Ben Gazzara, măcar citîndu-i această declaraţie: „După ce am devenit cunoscut, am început să primesc nenumărate oferte. N-o să spun niciodată ce roluri am refuzat pentru că o să credeţi că am fost un prost. Chiar am fost un prost“. (M. C.)

● Citită pe site-ul unei agenţii de ştiri miercuri, 8 februarie 2012: „În 1962, un fenomen bizar s-a petrecut în Tanzania şi Uganda. Elevii din clase au început să rîdă fără nici o explicaţie. Rîsul s-a împrăştiat în mai multe oraşe, contaminînd aproximativ 30.000 de persoane din Tanzania şi Uganda. Epidemia de rîs s-a încheiat abia după şase luni“. Aş vrea să ştiu tot ce trebuie făcut pentru ca această epidemie să se aprindă din nou, răspîndindu-se în toate ţările europene, în parlamente, biblioteci, supermarketuri şi grădiniţe. Dacă aveţi sugestii, scrieţi-mi pe adresa redacţiei. E o chestiune de o importanţă capitală. (L. V.)