DIN NOIEMBRIE, M-AM GÎNDIT LA BORDEL, IAR ÎMPĂRATUL ŞI-A TATUAT CÎTEVA SFATURI CU TANCURILE
 
• Cînd am auzit că din noiembrie ţigările vor fi „altfel“, iniţial am crezut că vor avea filtrul la capătul celălalt. Nu. Filtrul rămîne unde e. Dar ţigările se vor stinge singure. Din asta vor avea de cîştigat fabricanţii de brichete (căci va trebui să reaprindem) şi producătorii de calmante (căci ne vor apuca dracii mai mult şi mai des). (M. V.)

 • Ieri am participat la o discuţie despre ce ne place la oraşul nostru. M-am gîndit mult, în urma discuţiei, şi am ajuns la următoarea concluzie: banca (stil Negoiţă, şi nu Piedone, fără spătar) din faţa blocului, de sub salcie şi de lîngă coşul de gunoi. Pe care nu am adăstat decît rareori, rămînînd mai curînd o aspiraţie. (I. P.)

 • Pe o poartă, o tăbliţă. Pe tăbliţă, un mesaj: „Închiriez cameră cu una“. Invitaţie la bordel sau act ratat? (M. M.)

 • Rog casa de Hohenzollern-Sigmaringen să fie pe recepţie: „Steaua are un împărat, iar împăratul e Gigi Becali“, a spus Gigi Becali. Nu ştim ce-a spus Steaua, dar asta nu are prea mare importanţă. (L. V.)

• Duminică, 8 mai, la emisiunea Apropo TV s-a discutat despre ce tatuaje îşi mai fac „vedetele“ din România şi de ce. Tînăra cunoscută drept Iguana şi-a tatuat o... iguană, care să reflecte „firea ei schimbătoare“ (!), numitul Alex „Yamasha“ Velea are pe spate următoarele vorbe: „Dumnezeu e, cu mine“ (virgula n-a pus-o el), iar Carmen Şerban... Eee, aci lucrurile devin de-a dreptul complexe. Prin tatuajul său, ea a încercat să-şi „reliefeze existenţa“ – un trandafir care „este viaţa“, ce se termină în cheia sol – muzică, şi un cap de mort (realizat după o bijuterie Roberto Cavalli) care reprezintă moartea, totul în formă de cruce. Pam pam! (P. M.)

• Din revista Cinema (1 Dec. – 14 Dec. 1944), „singura publicaţie de cinematograf din ţară“, aflăm cîteva sfaturi venite direct de la Hollywood pentru figuranta perfectă: „În timpul turnării, nu priviţi aparatul de filmat cu un aer interesat; chiar dacă junele-prim al filmului a flirtat cu tine pe platou, fă-te că nu-l cunoşti, atunci cînd îl întîlneşti în oraş (eviţi astfel un afront: agentul său de publicitate i-a interzis desigur să se compromită cu oricine); încearcă să faci lumea să creadă că nu-ţi lipseşte nimic, chiar dacă mori de foame, pentru că nimeni nu împrumută nici un cent unui sărac“. Vă daţi seama ce clasă ar fi avut „vedetele“ noastre dacă ar fi ştiut de secretele astea vechi? (A. M. S.)
 
• Cînd am fost, acum trei ani, la Damasc, am avut un ghid haios, plin de poante, din regiunea Homs. Ne spunea, după fiecare hohot de grup, că numai în Homs se fac aşa glume bune, şi că ei sînt, în ţara lui Bashar, pe cale de dispariţie. M-am întrebat ce-o mai fi făcînd, zilele trecute, cînd în Homs au intrat militarii sirieni cu tancurile. Face haz de necaz, cu siguranţă, inclusiv de specia homsiană radical  pe cale de dispariţie. (S. S.)
 
GAURA DIN PANTOF DE LA PROTECŢIA COPILULUI ÎMI UREAZĂ CA FILMELE SĂ FIE DUBLATE CU LITERE MARI

• Toate televiziunile au sărit cu gura şi cu imaginile pe gaura din pantof a dlui Jeffrey Franks. Dar nici una n-a găsit cu cale să-i aducă un elogiu pentru strădania sa de a vorbi româneşte. Ceea ce e absolut admirabil, într-o ţară ai cărei miniştri şi parlamentari au nevoie nu doar de bani de la FMI, dar şi de translatori de engleză. (M. V.)
 
• Supărat pe justiţie, după ce a trimis o epistolă către primul ministru în care cerea, printre altele, demiterea directorului de la Protecţia Copilului, ajuns la capătul puterilor, Irinel Columbeanu a declarat că doreşte să se angajeze ca „storcător de bube“. Pe timp de criză, orice meserie e bună. (S. G.)
 
• Idei la tot pasul. „Să trăiţi excelent!“, îmi urează un şofer cînd cobor din taxiul lui şi îi răspund pe măsura veseliei sale: „Să urce naţiunea în zbor!“. (R. C.)
 
• Deci Victor Socaciu a depus un proiect de lege prin care vrea ca filmele să fie dublate obligatoriu. Am cîteva comentarii. 1) Poate că Victor Socaciu este analfabet. Putea să spună că are nevoie de ajutor la citit, nu să facă un proiect de lege. 2) Umblînd eu prin ţări străine care au prins obiceiul acesta tîmpit cu dublarea (Bulgaria, Moldova, Italia), mă gîndeam că ăla care a decis ca în România să se subtitreze ar trebui declarat erou naţional. Cine ştie cum s-a luat decizia să ne spună, sînt chiar curios cum ne-am situat de partea bună a problemei. Pentru că filmele dublate sînt o odioşenie, o... o... (bine, mă calmez);  3) Există această legendă cu oamenii politici care sînt ticăloşi şi cu artiştii (Ah! Artiştii!!!) care sînt oameni de bine, şi drăguţi, şi valoroşi, nişte comori naţionale adică. Cum se face atunci că artiştii ajunşi în politică (Loghin, Dolănescu, Socaciu) sînt atît de nuli, mai nuli decît media politicienilor normali? (C. G.)

• Idei la tot pasul. „Feminismul, înainte de toate!“ stă scris, cu litere mari, pe un zid din centrul Capitalei; rămînem obsedaţi textual. (R. C.)
 
ALTFEL SPUS, PUTEAI SĂ-ŢI IMAGINEZI DIN MERS: DRACULA PARC, TRECUT DE 60 DE ANI, A STAT CU DAN PURIC ÎN DOLCE VITA

 
• Se pare că limba influenţează ce şi cît ne amintim. Altfel spus, depinde de naţionalitate cît de bine de amintim una-alta. Nu-i aşa că e convenabil!? (M. C.)
 
• Una dintre cele mai nostime ştiri ale săptămînii trecute a fost aceea în care se spunea că premierul Emil Boc are cel mai mic salariu dintre toţi prim-miniştrii europeni. Puteai să-ţi imaginezi că un neştiut mecanism internaţional ordonează şi ierarhizează lucrurile, ducînd la o corelare între salariul unui premier şi competenţa sa (nu vorbim de statură). Dar, aceeaşi ştire (de pe euractiv.ro) ne aduce aminte şi că premierul european cel mai bogat este la fel de înalt-competentul Silvio Berlusconi. Şi atunci, carevasăzică... tot haosul e stăpîn peste continentul nostru. (A. M.)
 
• Cîteva versuri dintr-un gen foarte la modă – maneaua fiscală: „O sută de milioane / Eu îi fac din gropi fiscale; / Dau cu cardu’ / cu miliardu’ / Am mai mulţi bani ca Sapardu’“, „Am semnal pe GPS / Şi fac banii din mers“, „Scoate banii de la bancă / Să-ţi arăt că nu-s ţărancă / Bagă cardu-n bancomat / Ca să văd că eşti bărbat“. (M. C.)
 
• După mai vechile gogoşi ale lui Matei Agathon cu Dracula Parc, primarul Clujului, Sorin Apostu, a anunţat un lucru mult mai serios: cică oraşul său va avea cel mai mare parc fotovoltaic din ţară. Adică un parc în care locuitorii îşi fac poze în timp ce se electrocutează? (A. M.)
 
• Boala folosirii diminutivelor în exces, cînd este, dar mai ales cînd nu este cazul, a ajuns şi în spitalele din România. În timp ce un rezident consulta un pacient trecut de 60 de ani şi-i spunea, pe un ton autoritar de altfel: „Mari ochişorii, vă rog!“, o asistentă vorbea la telefon – „Nu pot să vi-l dau pe domnu’ doctor acum. Tocmai face o injecţiuţă“. (A. P.)

• A venit, a schimbat o garnitură, a dat două fîsuri de silicon, a stat în total 15 minute şi a luat 50 de lei. Ştiu ce-o să mă fac cînd o să cresc mare: instalator. (A. P.)
  
• Interviu cu Dan Puric în Dolce Vita nr. 9, publicaţia farmaciilor Help Net: „De ce nu aţi plecat din ţară? Tipul de spectacol pe care îl faceţi este universal... Da, dar energia e locală, seva este de aici. Eu trebuie să stau aici să îndrept, să fac nişte oaze de curăţenie. Cum v-a venit ideea conferinţelor? Efectiv, nici eu nu ştiu, cred că m-am pomenit vorbind. Vă stabiliţi de la început un scenariu? Numai nişte puncte esenţiale. Problema este nu să mă audă oamenii pe mine ce frumos vorbesc, ci să diagnosticăm o situaţie, facem o terapie şi o profilaxie. Ţineţi o dietă specială pentru a fi în formă? Încerc să ţin toate posturile, şi atît. Dvs. aveţi vicii? Da, citesc peste măsură şi gîndesc nepermis de mult şi iubesc absolut.“ Oau! (M. C.)