DACĂ TE GRĂBEŞTI, "PRIORITATEA ZERO" ESTE SCHIMBAREA CONTEXTULUI GRAŢIOS* Pe plajă, la mare, afli lucruri inedite; de pildă, pe şezlongurile din Neptun, puţin spre Olimp, ai privilegiul, dacă te grăbeşti, să ştii care-i cel mai tare salon de cosmetică din ţară; conform unei sigure surse feminine locale, acela se găseşte la Urziceni şi are orice, de la atmosferă (arome, lumini, uleiuri) la profesionalism. Ba chiar poate concura saloanele din străinătate (asta dacă vrem să vorbim de integrare, globalizare; alte complexe...). (I. P.)* Am înţeles de la premier şi de la preşedinte că "prioritatea zero" este "reconstrucţia ţării după inundaţii". Dar am impresia, urmărind mişcările politice, că prioritatea zero virgulă unu este "Tăriceanu sau Stolojan", prioritatea zero virgulă doi este "cum să-i scoatem pe conservatori de la guvernare", prioritatea zero virgulă trei este schimbarea preşedinţilor Camerei Deputaţilor şi Senatului, prioritatea zero virgulă patru este schimbarea din funcţii a pesediştilor locali ş.a.m.d. Mă rog, se poate să fi greşit eu la cifre, dar mai ştie cineva care este prioritatea numărul unu? (M. V.)* Joia trecută am reuşit să mă cert cu mai mulţi amici şi să fiu de acord doar cu unul. Nu căldura a fost de vină, ci demisia lui Tăriceanu. Eu zic c-a făcut bine că nu şi-a mai dat-o, dar probabil c-am fost singurul - împreună cu amicul pomenit. Am mai multe argumente: 1) cînd un om politic nu-şi ţine cuvîntul dat, mă gîndesc că poate are dreptate; 2) a-ţi ţine cuvîntul dat în orice condiţii, indiferent de schimbarea contextului, nu e un semn de demnitate, ci de rigiditate; 3) a accepta să-ţi şifonezi imaginea pentru a duce la capăt un angajament este o dovadă de nobleţe; 4) a nu pleca urechea la cleveteala jurnaliştilor este un gest de inteligenţă; 5) a-i opune lui Băsescu o a doua forţă în stat echilibrează balanţa politică. Ultimul lucru de care are nevoie ţara asta e un Putin democrat la Cotroceni. Şi, oricum, nici prin cap nu-mi trecea să mă duc la anticipate: nu vreau să mai trăiesc într-o ţară în care să-mi sară inima din piept ori de cîte ori i se scoală preşedintelui! (a. l. ş.)* În comuna Cernica, un camion încărcat cu 4 tone de nisip şi pietriş intră cu viteză într-o curbă periculoasă şi loveşte un microbuz ce transporta pasageri. La faţa locului vin, surprinzător de repede (din spusele celor prezenţi), poliţia şi Salvarea. După cîtva timp, îşi face apariţia, graţios, şi viceprimarul comunei şi - aici aberaţie de proporţii - cere ca şoferul microbuzului să fie anchetat pentru că nu avea aprobare de transport. Nu mi-a venit să cred! Să pedepsim nu şoferul camionului care circula prin comună cu viteză ilegală şi care a băgat în spital cîţiva oameni, ci pe amărîtul care conducea microbuzul! (R. P.)LA DREPT VORBIND, CUCERIREA PORTOCALEI PERSONALE SPUNE MULTE DESPRE MĂRUNTUL MINUSCUL* În privinţa anticipatelor, atitudinea mea a oscilat - şi ea - precum demisia lui Tăriceanu: mai întîi (eram în Italia) am zis că nu şi nu, nu sînt de acord & nu mă duc în ruptul capului; apoi - cînd am revenit în ţară şi i-am văzut pe alde Geoană & comp. (adică "o anumită parte a presei") făcînd propagandă populistă pe spinarea sinistraţilor (sau propagandă sinistră pe spinarea populaţiei) -, am zis că vreau anticipate & mă duc uite-aşa, de-al dracu'; iar după ce Tăriceanu nu şi-a mai dat demisia, stîrnind iarăşi valuri, mi-am zis: totul e bine cînd se termină cu bine. Deşi, la drept vorbind, nu prea ştiu ce m-a apucat să fiu atît de "brusc politic": sper să nu fie un semn de îmbătrînire prematură! În orice caz (acum, că nu mai e cazul), aş fi avut un argument "beton" pentru a ţine anticipatele peste cîteva luni: la anul - ca şi-n anii următori - va fi la fel (cu inundaţiile ş.cl.)! Dar nu mă-ntrebaţi pe ce mă bazez - în afară de logică şi de flerul personal... (a. l. ş.)* Foarte nostimă - cum altfel? - bătălia imagocratică dintre preşedinte şi prim-ministru pentru cucerirea podului, nu chiar înalt, de la Mărăcineni. (R. C.)* Înaintea meciului Stelei cu Villareal şi al tricolorilor cu Olanda, TVR ne-a mobilizat cu "scufundatul submarinului" şi cu "zdrobirea portocalei"; confruntarea din Cupa Davis cu tenismanii croaţi a fost anunţată ca fiind "un meci ce scoate oamenii în stradă"... În ciuda heirupismului teverist, şi steliştii, şi tricolorii, şi tenismanii luară bătaie rînd pe rînd. (M. C.)* Nu înţeleg de ce mai toate televiziunile blurează imaginile criminalilor, hoţilor, drogaţilor (şi lista de dubioşi ar putea continua!), dar cînd este vorba de oameni decedaţi, aceştia (aceste tragedii care, pe mine personal, mă impresionează cumplit) sînt arătaţi fără nici un fel de restricţie de imagine, în întregime şi în coşciug. Aviz CNA-ului, în cazul în care nu are alte probleme mult mai importante! (R. P.)* Trec de două ori pe zi pe lîngă o reclamă în limba engleză. Şi tot de două ori pe zi îmi aduc aminte de George Pruteanu. Asta deşi nu l-am mai văzut de vreun an şi mai aud rar de el. Ceea ce spune multe despre insistenţa cu care te poate irita un om. (C. G.)* Abia ce se întrebă Sever Voinescu unde ne e măruntul, că primii la chioşc o gumă şi un pliculeţ de nes în loc de rest. "E criză de metal, domnu'!", se scuză vînzătoarea. (M. C.)* Dintr-un minuscul articol semnat la patru mîini în Evenimentul zilei de jurnalistele Feri Predescu şi Oana Botezatu aflăm de validarea regizoarei Beatrice Rancea (fostă Bleonţ, se precizează de vreo două ori) la conducerea Teatrului Naţional din Constanţa. Întrebată (cum altfel?) de proiecte, Beatrice fostă Bleonţ răspunde: "Sîntem în tratative cu regizori importanţi din ţară şi din străinătate, Andrei Şerban, Ion Coja (s.m.) sau Silviu Purcărete". Din cîte ştiu eu, Ion Coja, deşi autor de piese de teatru, are mai mult de-a face cu Clujul tricolor al lui Funar decît cu Teatrul "Fantasio" din Constanţa. Rămîne de văzut cui i se dă mielul: lui Ion Coja, lui Ion Cojar sau Beatricei Rancea, fostă Bleonţ, desigur. (S. S.)O VECHE CĂUTARE PREGĂTEŞTE LUMINI DE PRADĂ* În nr. 300 (iulie-august 2005) al revistei L'Histoire e reprodusă o veche carte poştală de la începutul secolului trecut, înfăţişînd o execuţie prin dezmembrare. Este una din cele 12 ilustrate ale unei serii cu tema "supliciile chinezeşti" şi a fost expediată, la 9 iulie 1912, de un soldat francez din Tianjin, care a scris pe spatele ei aceste cuvinte: "Îmbrăţişeaz-o pe mama din partea mea". (D. S.)* Aflu din ziare că oamenii de ştiinţă sînt în căutare de fonduri pentru a continua cercetările privind originile Pămîntului. Mai bine ar cerceta ce e de făcut ca să nu sfîrşim iradiaţi şi prăjiţi de Soare, măturaţi de pe planetă de vreun taifun rătăcit sau de o tornadă intercontinentală ori inundaţi ca pe vremea lui Noe. (M. C.)* În singurul abator rămas în Chicago, oraş cîndva celebru pentru asemenea utilităţi, se pregăteşte carne cuşer şi halal . Proprietarul său, Franco Chiapetti, crede că acesta este semnul păcii mondiale: "creştini, musulmani şi evrei muncesc umăr la umăr, manevrînd cuţite şi nimeni nu e înjunghiat". (M. B.)* Cea mai mişcătoare/emuvantă "coadă" pe care am văzut-o în viaţa mea post-decembristă de bucureştean a fost aceea de duminica trecută, pe Calea Victoriei, la intrarea în Muzeul Naţional de Artă - zeci şi zeci de oameni liniştiţi, politicoşi, dornici să vadă capodoperele franceze din expoziţia "Lumini şi umbre". Trăiască şi minorităţile pe cît de tăcute, pe atît de plăcute! (R. C.)* 20.000 de pescăruşi au invadat oraşul Gloucester, de pe coasta de vest a Angliei; s-au instalat pe acoperişurile caselor, se hrănesc copios din lăzile de gunoi, sînt răi şi-ai dracului în perioada de împerechere, atacă bătrîni, cîini... Specialiştii vor să-i combată aducînd şi crescînd în oraş păsări de pradă. Sau ungîndu-le ouăle cu parafină. Am ajuns şi aici: la antiterorismul ornitologic. Căci fiecare pasăre pe limba noastră piere. (R. C.)