Giuleşti Sîrbi: un sat în oraş?

Publicat în Dilema Veche nr. 343 din 9 - 15 septembrie 2010
Giuleşti Sîrbi: un sat în oraş? jpeg

La o oră de educaţie alimentară în şcoli din Bucureşti, bucătarul întreabă: ştiţi la ce folosim nucile? Un elev din centru: la prăjituri. Un elev din Giuleşti: la colivă. Mi-a plăcut răspunsul cu coliva şi am început să caut pe Internet cîte ceva despre zonă. Wikipedia zice că „Giuleşti este un cartier situat în sectorul 6. În trecut, era un sat separat, care nu făcea parte din oraş. Satul avea mai multe cătune, printre care Giuleşti-Sîrbi şi Giuleşti-Ţigănia, care avea o biserică zidită la 1798“. În rest, multe referinţe de genul: „cartierul care se scufundă“, „ca un sat uitat de lume“, „cartierul cel mai defavorizat din Bucureşti“. Imaginea de ansamblu – inundaţii, noroi, descinderi în forţă, periferie, apă nepotabilă, profund caracter rural, capăt de linie. Cum prezentul sună… bine, decidem să-l cunoaştem mai bine. Pornim într-o zi de duminică să descoperim Giuleştiul la el acasă. Luăm autobuzul 644 de la Podul Grant (tramvaiul 44 nu mai circulă). Mergem spre Calea Giuleşti. Pe stînga – blocuri vechi, scorojite, Institutul „Pasteur“ în paragină, băcănii de cartier cu „produse pe placul tuturor“, în special „mezeluri sănătoase“. Trecem de str. Pleşul, str. Bunicuţei... Ajungem la capăt de linie. Lume cu treburi, legume în lădiţe la poartă. Pe un copac, o tablă bătută în cuie anunţă: „Corturi şi veselă de închireat – La Marin Rumeguş, telefon...“ 

Intrăm pe Calea Giuleşti. Stradă lungă, proaspăt asfaltată, cu case de-o parte şi de alta. Cîini mulţi, dar paşnici. Femei care se întorc de la biserică. Linişte cu zgomote înfundate de voci în curte la masă. Din cînd în cînd, fum şi muzică de grătar. La o poartă stau pe pietre o tanti şi o puştoaică. Alături, pe un scaun – o lădiţă cu mere. Intrăm în vorbă. Întrebăm cum e viaţa pe-acolo, cum e traiul la curte, ce le place în cartier. „În primul rînd aerul, atmosfera – asta ne place foarte mult... linişte cam puţină. De ce? Maşini, c-acuma a dat drumul la şosea, e aproape jumătate terminată... şi-n privinţa copiilor, ştiţi cum? Mă calcă pe creieri... Acuma, uite, nu se simte nici unul, da’ de la ora 4 pînă la 2 noaptea e o hărmălaie pe stradă zici că-i grădiniţa-ntreagă... Una la mînă, şi-al doilea la mînă, mă deranjează cîinii ăştia nenorociţi, care iese din curţile oamenilor. Uite, am şi io unul, dar vreau să vă spun că datoria la cîine este să stea în lanţ.“ Tanti Ioana vorbeşte de părinţi. Născuţi şi crescuţi aici, în curtea asta. „Cînd a venit bunicul meu aici, a venit cioban cu trei sute de oi. Nu mai ştiu prin ce an... Şi vreau să vă spun că avem o viaţă liniştită. S-a terminat cu hărmălaia asta cu asfaltatul, mai are de făcut spaţiile astea verzi aici şi sîntem... Traian Bibescu!“ Pe stradă trec două femei. „Uite, aia e sora mea, aia-i nepoata mea...“ O întrebăm dacă a vrut vreodată la bloc. „Nu (hotărît). Nu. Nici nu vreau s-aud de bloc. Şade fata mea la bloc, nu-mi place. Mie-mi place la curte. Am grădină, am tot ce-mi trebuie. Cîţiva butuci de vie, doi-trei meri, un prun, zarzavaturi, roşii... da’ anul ăsta ne-a terminat, ne-a pîrlit o mană de s-au uscat, s-a făcut tutun toate, degeaba am muncit şi le-am udat că tot din cumpărat trăim.“ Animale? 

„Deocamdată am decît doi cîini! (rîde) Animale nu mai am, că gata, s-a dus... Am avut animale, şapte-opt coteţe de porc, cumpăram basculante de cartofi... pe timpul lu’ domnu’ Nicu. Anul trecut, în noiembrie, mi-am tăiat ultimele găini că nu mă mai lasă ginerele, c-am făcut accident vascular la cap şi nu mă mai lasă, şi-acuma dacă vine şi mă găseşte la poartă cu merele... imediat mă ocărăşte...“ Munca la casă nu-i uşoară, de cînd te scoli pînă te culci ai ce face, zice tanti Ioana. A fost pe la copii, şi în Spania, şi în Drumul Taberei, dar nu i-a plăcut. Tot acasă, în Giuleşti, e mai bine. „Avem şi apă, şi cablu, avem şi telefoane, şi gaze... toate. Avem şi biserică, şi cimitire, două... Zile avem cam scurte...“ Oamenii din cartier sînt aşa şi-aşa. „Uite, fata asta stă în capătul celălalt şi m-am lipit de ea că mi-e dor de-a mea, de nepoată, seamănă cu ea şi e un copil cuminte.“ Fata povesteşte că s-a născut în Germania, dar nu-i place la bloc. Acum e la liceu în Drumul Taberei, e cam departe, dar nu s-ar muta nici în ruptul capului în oraş. Cînd aude de Drumul Taberei, tanti Ioana intervine: „De ce n-ai luat legătura cu Ana (fiica ei), poate eşti pe lîngă ea pe-acolo“. Fata: „Păi chiar lîngă ea sînt!“ Tanti Ioana: „Tu-ţi papucii mă-tii, şi de ce n-ai zis? Uite-acu’ te-am depistat!“ (rîsete). O doamnă se apropie şi întreabă: „Cum daţi merele?“ Răspunsul: „Cu mîna, în primul rînd, şi cu 2 lei kilu’!“ (iar rîsete). Facem o poză şi plecăm mai departe. Tanti Ioana ne îndeasă cîteva mere în geantă. Le mîncăm pe drum... au gust bun. 

Mai încolo, tot la poartă, la o cafea, stau doi bărbaţi: „38 de ani, şofer, şi 25 de ani, momentan nu mai lucrez... Mai ai şomaj? Nu mai am...“ Născuţi, plecaţi la oraş şi reveniţi aici, la casa bătrînească căci „e mai bine, e mai puţină cheltuială, aer curat, mai ieşi în curte... Mulţi şi-au vîndut apartamentele de prin Militari, Crîngaşi şi s-au mutat pe-aici, dai cu tunul să găseşti o casă pe-aici... se vinde cu 100 de euro metrul pătrat, înainte mergea şi cu 300... stradal“. Viaţa în cartier are de toate. „Stînd aici mi se pare OK, din afară se vede altceva... E ca un sat la ţară, dai bună seara la toată lumea, te cunoşti cu toată lumea, cu babe, cu vecini... dacă nu dai bună seara cînd treci încolo... încep: cine-i ăsta... Şi multe neamuri de care nu ştii...“ Ajungem şi la biserică. Parohia Giuleşti-Sărindar. Slujba s-a terminat, dar din boxe se-aude încă, melodios şi duios, în liniştea ca de sat: „bucuria noastră... acoperă-ne pe noi de tot răul...“. Ne aşezăm pe o bancă. În faţa noastră, la cîţiva paşi, o maşină albă, nouă, cu uşile şi portbagajul larg deschise. În jurul ei, mama, tata şi fiul. Preotul stropeşte şi binecuvîntează maşina. Intrăm şi în biserică. Mică, cu picturi vechi, frumoase, cu uşi de termopan maro şi podea mochetată. Întreb femeia de la lumînări cine cîntă în boxe. Un CD, zice. 

După biserică, asfaltul de pe stradă se termină brusc. Şi începe un drum cu şanţuri şi pămînt. În faţa unui semn de trecere oprită, două căruţe întorc. Ne întoarcem şi noi. Cu senzaţia că am călătorit pentru o jumătate de zi prin altă lume. Printr-un cartier-sat separat de freamătul şi nebunia oraşului.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.