Nu ai carte, ai parte

Publicat în Dilema Veche nr. 616 din 3-9 decembrie 2015
Nu ai carte, ai parte jpeg

Nu ştiu cît mai este de actual adagiul românesc „Ai carte, ai parte“. Schimbarea paradigmei, prin surghiunirea cărţii, face jocul părţii. Primatul şcolii a căzut în desuetitudine, „şcoala vieţii“ face legea. Întîi obţii job-ul şi, descurcăreţ cum eşti, îţi faci tîrîş-grăpiş şi vagi studii, patalamaua contează – actele „vorbeşte“!  O doamnă, nou promovată într-o ierarhie judeţeană, avea argumentul cert al promovării: absolvise „Facultatea de studenţi“. Cunoaşteţi bine acest parcurs al ascensiunii profesionale. Că nu pentru toţi e accesibil e de la sine înţeles. La ce bun să-ţi mai toceşti coatele pe băncile şcolii dacă tot nu îţi foloseşte la nimic?

Personajul pe care vreau să vi-l prezint e atipic. El nu a cunoscut Abecedarul, ajungînd prin muncă şi talent un nume în sport, mai precis în hochei. Numele: Jacques Demers. Vîrsta: şaizeci şi unu de ani. Profesia: antrenor de hochei. Ce e curios la acest caz este că, în afară de soţie şi de un colaborator, nimeni nu ştia că este analfabet. Prin diverse vicleşuguri trecuse prin toate filtrele, păcălindu-i pe toţi. Vorbea franceza şi engleza. Antrenase vreo zece ani la rînd echipe de primă mînă – Saint Louis, Tampa Bay, Detroit – din Statele Unite ale Americii. Se învîrtise prin „lumea bună“, cunoscuse „crema“ financiară şi sportivă a acestor oraşe. Nici o bănuială nu plana asupra antrenorului analfabet. Probabil că sînt mulţi neştiutori de carte în fruntea unor mari companii, dar aceştia au un „staff“ care se ocupă de bunul mers al afacerilor. Ei stau în umbră, discreţi, netrădîndu-şi handicapul. Jacques Demers lucra singur, la vedere, supus tot timpul angoasei deconspirării. Apoi, în urma unei oferte tentante, revine la Montréal pentru a antrena echipa locală – Les Canadiens –, o glorie a campionatului de hochei nord-american. La un interviu, întrebările ziariştilor băteau în aceeaşi direcţie: bine, dar cum te-ai descurcat în cele două ţări? Trebuiau scrise anumite documente, rapoarte de activitate… Totdeauna aveam răspunsul cînd trebuia să trec la scris: ştiţi, eu sînt canadian de limbă franceză, vor scrie colaboratorii mei, engleza mea e mai leneşă la scris, eu numai semnez. Desigur, mai erau şi obstacole greu de depăşit, de exemplu indicatoarele de circulaţie (doar tot americanul are o maşină!). Cu un bun simţ al orientării şi datorită memoriei deosebite, ieşea cu bine din toate dificultăţile. Cînd antrena în Québec, avea alte trucuri: sînt obosit, am dormit rău în noaptea trecută, am avut numai coşmaruri, va scrie secretara mea; franceza mea s-a „deteriorat“ în anii în care n-am practicat-o în SUA, va citi documentul cineva dintre colaboratori etc. Omul era charismatic, cu zîmbetul mereu pe buze, veşnic pus pe glume. A reuşit să-i păcălească pînă şi pe funcţionarii de la Société de l’assurance automobile du Québec. S-a prezentat la examenul de conducere (proba scrisă) mult mai devreme de ora deschiderii birourilor, convingînd un funcţionar venit înainte de începerea programului să dea acest examen oral. A motivat că nu poate aştepta deoarece are antrenament la hochei în acea dimineaţă, iar cum acest sport este o religie aici, omul fiind pe deasupra cunoscut în urbe, a dat scrisul oral (scuzaţi oximoronul!).

De două ori este ales antrenorul anului în liga nord-americană de hochei. În anul 1993 cîştigă cu Les Canadiens cupa Stanley, trofeul suprem în hochei, într-un campionat comun Canada-SUA. Asta ar fi echivalentul Cupei Campionilor Europeni la fotbal. Închipuiţi-vă, de exemplu, un antrenor analfabet la Real Madrid sau la Barcelona. Imposibil!

Ba chiar mai mult, ajunge analist sportiv de hochei la un canal de televiziune foarte cunoscut – RDS. Nimeni dintre colegii lui, ziarişti sportivi cu experienţă, nu l-a bănuit de analfabetism. În timpul emisiunilor televizate în direct, l-am văzut de nenumărate ori aruncîndu-şi privirea spre nişte pagini pe care le avea pe pupitru, probabil aceleaşi de la o emisiune la alta, şi aşa erau inutile…

La vîrsta de şaizeci şi unu de ani, terorizat de handicap, contactează un jurnalist – Mario Leclerc – pentru a-i scrie biografia. Cu douăzeci şi patru de ore înaintea apariţiei cărţii, îşi informează una dintre fiice despre subiectul abordat: propriul analfabetism. Aceasta a rămas uimită, nevenindu-i să creadă. Nici unul dintre copii nu era la curent cu „secretul“ tatălui. Cum am menţionat mai sus, numai soţia şi un colaborator, contabilul, cunoşteau secretul. (Soţia trebuia să completeze facturile, iar el le semna.)

Lansarea cărţii – En toutes lettres – a fost un succes. Organizată pe douăzeci şi patru de capitole (numărul literelor alfabetului), cartea este o sinceră mărturie a unei vieţi. Jacques Demers provine dintr-o familie defavorizată, cu mulţi copii şi slabe posibilităţi materiale, trăind la limita supravieţuirii. Copilul, bătut de un tată alcoolic şi violent, evită şcoala alegînd calea hocheiului, cu puţine satisfacţii şi multe umilinţe. Urcuşul e greu, dar merită efortul. Este drumul de la un distribuitor de Coca-Cola la milionarul de azi, iubit şi respectat. Privind din piscul unde a ajuns, pare mulţumit. Un singur regret: păcălirea semenilor. Dar, într-o emisiune televizată, la o oră de mare audienţă, mărturiseşte că va citi o scrisoare, nu prea lungă, doar atît cît să-şi ceară în scris scuze tuturor. La determinarea lui, sînt sigur că se va ţine de promisiune.

Cum a putut atîţia ani să-şi ascundă analfabetismul? Cum a putut să păstreze secretul? Probabil că vorbirea lui nu era la cote lingvistice ridicate, dar nici colegii de comentarii sportive de la cunoscutul canal de televiziune, ziarişti şcoliţi, să nu intuiască neştiinţa lui de carte? Un mister.

O doamnă, participantă la lansarea cărţii, îl roagă, în glumă, să-i scrie o scurtă dedicaţie. Jacques Demers îi răspunde scurt: nu e timp de aşa ceva, acum doar semnez, nu vedeţi ce coadă s-a format?  Rîd amîndoi.

Secretul lui Jacques Demers a fost dezvăluit. „Mă simt liber!“, declară în faţa camerelor de televiziune. Un ecou tîrziu, dar binevenit, al cunoscutului precept „Adevărul te face liber“.

Emil Belu este scriitor și locuiește în Canada.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.