Piaţa Obor va fi desfiinţată. A rezistat, ce e drept, cam mult. Cîteva sute de ani. Acum este vai de capul ei, e murdară, e insalubră, iar zarzavaturile îi sînt întinate de mafie. De fapt, din cauza asta va fi demolată. Sau cel puţin aşa susţine primarul sectorului 2, Onţanu. Care a încercat de toate, de la demiteri de inspectori, la restructurări în administraţia complexului; n-a fost chip să se scape însă de afacerile ilicite făcute la umbra conopidei, a morcovilor şi cartofilor. Aşa s-a decis smulgerea răului de la rădăcină. Şi construirea unui mall. Cum primul document care aminteşte de Piaţa Obor datează din 1702, ultimul va aparţine primarului Onţanu, în 2006. Că aşa vrea el. Şi cum trei sute de ani de istorie vor fi trecute în nefiinţă, fără drept de apel, un ultim reportaj despre culorile Oborului, dinaintea clădirii ce va să fie. Gri, modernă, cu două subsoluri, cu parter, trei nivele, parcări subterane, magazine scumpe, restaurante...(S. G.)Repere profesionale Vînzători de varză acră şi castraveţi muraţi ascunşi în spatele unor butoaie imense, vînzători de seminţe de gazon şi de floarea-soarelui, miez de nucă şi grîu decorticat, numit nu se ştie de ce "grîu arnăut". "Miroase" pentru cîrnaţi, boia de ardei iute sau dulce cu reflexe de aramă bătrînă şi gust de pişcătură de viespe, ambalată frumos în săculeţe de pînză tare. Vînzătorii de la tarabă: sîrbii, falşii ţărani plătiţi cu ziua care vînd roşii olandeze, dar şi castraveţi autohtoni, după sezon. Gardianul public rebotezat "poliţai comunitar" ce se plimbă inutil şi plin de importanţă, cu braţele îndepărtate de corp, robocopul de serviciu al sectorului II. Diverşi agenţi ai firmelor de pază private ce se ocupă cu orice, numai cu paza nu. Ţigani masivi ca hipopotamii de Nil, cu lanţuri de aur ca pe deget, ce descalecă tacticos din Jeep-urile negre pentru a încasa taxa de protecţie, sub ochii plini de solzi ai celor îmbrăcaţi în diverse uniforme oficiale. Ţărănci amărîte, debarcate dimineaţa cu primul tren de Giurgiu pentru a vinde doi căţei de usturoi şi trei fire de busuioc, rapid sancţionate de comisarii pieţei, ce se agită cu chitanţiere în mîini pe cîmpul de bătălie al fructelor şi legumelor, despoţi cu cei slabi, umili cu cei puternici. Meseriile auxiliare: vînzători ambulanţi de cafea, clătite, eclere şi alte dulci bunătăţi, cumpărătorul vizat fiind vînzătorul de la tarabă. Platforma logistică a "biznisului" este un vechi cărucior de supermarket, plimbat cu o mînă sigură printre cumpărători, în timp ce cealaltă prepară nessul la minut - cea mai frumoasă răzbunare a "spiritului" Oborului asupra obiectului fetiş al supermarketului aseptic: căruciorul de cumpărături. Un tip gen fost-lucrător-la-institut-de-cercetare-în-electrotehnică, cu un look ieşit direct din anii ’80, propune spre vînzare cartoane frumos tăiate şi creioane marker negre pentru scrierea preţurilor ce se modifică în permanenţă, după reguli nescrise care scapă muritorilor de rînd. Mărfuri oneste Mulţimea fructelor şi legumelor de sezon, dintre care marea majoritate încă se mai încăpăţînează să nu vină din import. Ghivece şi oale smălţuite, blăni de oaie, scaune de lemn. Farfurii, oale, străchini, pahare de infinite forme şi culori, tacîmuri ("reduceri pentru tinerii căsătoriţi" - după cum scria pe una dintre tarabe). Ţoiuri pentru ţuică zise şi doi ochi albaştri, ochii lui Dobrin, "şipci" pentru fumat ţigarete fără filtru, făcăleţe, linguri şi cuţit de tocat vinete, decupat artistic sub formă de lebădă. Stupi şi faguri de albine, clocitoare electrice, ceaune şi tigăi de tablă, chiar şi un asiatic vas "wok" din fontă produs la Ploieşti, cîntărind pe puţin 5 kilograme. Plus mulţimea undiţelor, momelilor, acvariilor, pompelor de aer şi a altor obiecte în legătură cu pasiunea fără leac a pescuitului. Mărfuri efemere şi de proastă calitate Baterii Powasonic şi alte asemenea, tigăi de teflon fără de teflon, pîine neagră înnegrită cu sintetice substanţe, carne avariată vîndută sub numele de pastramă, banane alterate. Brînză "veche" uitată prin salinele ţării, atît de sărată este. Lista este prea lungă. Dar nu despre aceste lucruri doresc să vă vorbesc. Ele vor fi invocate în curînd în exces, ca tot atîtea argumente în favoarea distrugerii şi termopanizării Pieţei Obor. Ambianţă, spectacol, distracţie Grămezi uriaşe de pepeni verzi şi galbeni, cîţiva turişti englezi pierduţi în furnicarul din piaţă, ce se fotografiază încîntaţi cu salbe de covrigi proaspeţi, pe sfoară traşi, ţinuţi în mîini ca un trofeu de vînătoare. Reportera mărunţică ce ţine în mîini un microfon cu sigla unui mare post de radio, dorind să realizeze un reportaj despre "igiena" Pieţei Obor, un subiect tot atît de "telefonat" ca şi consumul de îngheţată la Roma pe timp de vară. Spectacolul trist al pensionarilor, ce aleg cu grijă oase ce încă promit culinar prin prezenţa unor urme de carne. Precupeţe rele de gură, gata să înşele oricînd la cîntar, dar care adaugă uneori două-trei roşii în plus unor bătrîni chinuiţi, ca şi cum ar şti că uneori sufletul îţi poate fi salvat dăruind chiar şi o simplă ceapă. Vînzătorii de pepeni sau cei ce fac mici comisioane în piaţă, ce mai dansează uneori pe ritmurile îndrăcite ale unei sîrbe difuzată de tarabele "muzicale". Domnul Sandu, vînzător tarabă cosmetice, ce-şi strigă marfa cu o frumoasă voce baritonală: "Trăiţi în promoţie, astăzi toată oja de unghii la 10.000 de lei! Urmaţi-vă instinctul", mesaj publicitar de mare efect asupra fetelor de 14-15 ani şi gospodinelor de peste 50 de ani. Ţigănci zlătărese venite tocmai de la Satu-Mare pentru a vinde minunate rochii înflorate şi pentru a ghici viitorul trecătorilor prin piaţă, trecătorilor prin viaţă. Fond sonor & olfactiv Melopeea "trei la zece mii", dar şi subversivul "telefoane, telefoane, băieţii". Manele în buclă, în care mor duşmanii, loviţi direct în frunte cu cărămida de lei grei. Vînzătorii întotdeauna grăbiţi, împingînd ucigaş în mulţime "liza", căruciorul de transportat mărfuri, strigînd muzical pardooon, pardooon... Miros de cimbru şi de pepene galben spart din neatenţie sau din ambiţie, pentru a-l convinge pe un client îndărătnic de calitatea mărfii vîndute. Miros de mici şi cîrnaţi fripţi pe cărbune, ce se ridică învăluitor din grădinile de vară improvizate la "buza" pieţei. Poate aceleaşi cu cel care-i semnala în anii ’30 celebrului aviator Papană, pilot pe "aeropoştala" Paris-Bucureşti, că a ajuns în spaţiul aerian al capitalei, după cum mărturisea într-un ultim interviu acest Mermoz al României. Miros de peşte, de Deltă, de Dunăre, de libertate acvatică şi promisiuni gastronomice. Şi, mai ales, mirosul inconfundabil şi inimitabil al legumelor şi fructelor proaspete, care au crescut în pămînt şi nu în soluţii proteice, sub lumina acidă a becurilor cu vapori de mercur. Ţelina încă miroase a ţelină, iar ardeiul gras a ardei gras şi nu invers, un miros pe care va trebui să ne obişnuim să-l pierdem. Nici un pliant publicitar colorat şi nici sistemele de iluminare savant dozate din supermarket-urile prezente şi cele ce vor veni în România nu-l vor putea înlocui. Literatură şi artă Caragiale vorbea în schiţa La Moşi de prezenţa Moftului român. Acum avem Dilema veche, România literară, dar şi Asul verde. Revista Modelism ne vorbeşte - iarăşi! - despre gloria apusă numită avionul IAR-80. Mult paranormal, danbrown-uri şi produsele derivate, cel mai recent fiind "codul lui Nostradamus". La tarabele cu cărţi de la marginea pieţei avem cutia de cărţi la 5000 de lei, cît o jumătate de ziar, unde dorm liniştite poeziile lui Labiş alături de Prometeu eliberat al lui P.B. Shelley în ediţie de buzunar din anii ’60. "Galeria de artă" Obor, ce-şi află locul pe una dintre împrejmuirile pieţei. Predomină pădurile umbroase, cascadele înspumate, casele înzăpezite şi fetele cu gene lungi ce-şi plîng melancolia pe fonduri violete. Neguţătorii de flori de mină şi pietre lucioase, de ţinut în podul palmei - "pietre de zen", după cum stă scris de către o mînă neîndemînatecă pe cartonul însoţitor. Întîmplător, aceştia vînd şi un produs de culoare galben-incertă, prezentat ca fiind "pălincă de Ardeal", ambalată în sticle reciclate de Coca-Cola, fără îndoială tot un întăritor zen. Şi tot la capitolul artă, neîntrecutele ţigănci florărese din Obor ce pot realiza la comandă, după reţete transmise de-a lungul vremii, superbe combinaţii florale, după ochiul şi buzunarul clientului potenţial. Alimente şi băuturi Covrigii cu sare şi mac de la intrare în hale, ce curg neîncetat pe un jgeab de tablă lustruit de atîta covrigărie. Micii, nelipsiţii mici de Obor, devoraţi pe fugă, înainte de tren, la terminarea negoţului sau pe îndelete, de către pensionari ce-şi permit o mică "nebunie" financiară şi culinară. Colacii secuieşti ce se rumenesc lent deasupra jarului viu, înfăşuraţi pe cilindri metalici puşi în mişcare de lanţuri de bicicletă. Fagurii de miere, afinele şi alte fructe de pădure mîncate cu poftă direct din paharele de plastic, în care sînt vîndute, sau supa servită caldă în zilele de iarnă celor ce vînd la tarabă, de la fast-food-urile foarte, foarte "populare", improvizate în diferitele colţuri ale pieţei. Braga ce a dispărut de multă vreme, dar şi berea ce curge în valuri prin terasele improvizate. Vinul vărsat din butoaie ce au cepul închis cu lacăt, pentru ca băiatul de prăvălie să nu atenteze la cantitate, dar şi la calitate, prin sfîntul botez cu apă. Vinuri ieftine aduse din Basarabia, produse la Societatea Agricolă de Stat Bastavoi. Vinul pelin, vinul de vară al bucureştenilor de altădată, ce se iubea de minute cu micul, fleica şi grădina de vară, acum aproape dispărut din comerţ. Lista poate continua multă vreme de acum înainte... Oraşul Bucureşti se schimbă cu mare viteză - un semn al vremurilor. Cei ce ne conduc doresc ca Piaţa Obor să fie modernizată, schimbată, condiţionată - într-un cuvînt, ea va fi mutilată, pînă la a-şi pierde complet aspectul de astăzi. Uitaţi-vă de exemplu la Piaţa Amzei ce a cunoscut un tratament asemănător şi a devenit o palidă umbră a ceea ce a fost odată. Nu sînt pentru păstrarea ei în condiţiile actuale, mai ales din punct de vedere al igienei, nici pentru perpetuarea micii mafii locale care uneori ajunge să-i blocheze funcţionarea. Dar mă deranjează foarte mult inconştienţa şi ignoranţa celor implicaţi în astfel de proiecte, ce nu vor să ţină seama de faptul că Piaţa Obor este un veritabil loc memorial al Bucureştiului, unde istoria şi memoria afectivă a acestui oraş şi-au dat întîlnire. Piaţa Obor trebuie modernizată înţelept, regîndită, curăţată fizic şi "financiar". Odată cu distrugerea anunţată a Pieţei Obor, va muri şi o parte a sufletului balcanic, matein, atît de pitoresc şi proteic, al acestui oraş. Iar halele industriale unde produsele multinaţionalelor sînt mai ieftine, lumina - strălucitoare, iar - aerul condiţionat nu-l vor putea înlocui niciodată.