Populaţia, artiştii şi dezvoltatorii

Publicat în Dilema Veche nr. 266 din 19 Mar 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De la Bursa Mărfurilor treci strada şi, în faţă, se înalţă o clădire verzulie. Mare, seacă, aranjată. Cu mobilă şi decoraţiuni, coloane romane din tapet, decor de lux, art de la table, în sfîrşit, un sample, "să vadă lumea ce se poate face" " cum ne spune o domnişoară angajată. "Acum se lucrează la etaj, după care urmează restul." Ce înseamnă restul? Ni se arată cu un gest larg în jur. "Or să fie multe aici în zonă, dar o luăm step by step." Un complex cu spa-uri, cumpărături, relaxare.... Deocamdată, aroma de lux de-acolo mă cam năuceşte şi simt nevoia să ies. Să văd realitatea. Printre clădirile mari şi renovate, mai stăruie frînturi de viaţă. Cîţiva cîini vagabonzi, cîţiva muncitori care sapă o stradă recent pavată, cîţiva copii care aleargă. Cîteva case vechi, mici, lipite una de alta, scorojite, dar puternice, însufleţite. Una din ele e "La Bomba". În faţa casei, pe trepte, cîteva femei. Intrăm în vorbă. La un moment dat se apropie şi un nene. Îl cheamă Dorel, are cincizeci şi cinci de ani, e constructor-zugrav şi foarte inteligent. Oamenii încep să povestească. Cît e de greu, cum vor fi evacuaţi, n-au unde să se ducă, au copii, în jur totul se transformă, ei deja nu mai contează, unii stau pe străzi de vreo doi ani, sînt ocoliţi, zona se dezvoltă, are potenţial, ei nu mai au nimic. "Sîntem în ţara lu’ Papură Vodă" Stăm pe trepte la "La Bomba", ne uităm în faţă la "mall-ul american" şi vorbim de viaţa din zonă. Muncitorii, plictisiţi, sfredelesc strada. Unele lucruri se fac repede. Cînd există strategii, interese, finanţe. Magazinul de lux e în zonă doar de cîteva luni. Dorel se miră, ne mirăm şi noi: "Ăştia au terminat în două săptămîni... ori au chemat-o pe-aia, pe Samantha, ori nu ştiu...". "Ca dezvoltare, e un fel de zonă periferică, ne-am obişnuit aici, ne e greu să mergem în altă parte. Parcă sîntem toţi rude, ne înţelegem bine, ne-ajutăm... Ne ştie circa că sîntem o zonă liniştită: nu există droguri, certuri, prostituţie... Românii de-aci nu fac discriminări, ne întîlnim: bună ziua, noroc... În virtutea vecinătăţii sărim să ajutăm c-o reparaţie, la un gard, ceva..." De lucru în zonă, e greu de găsit. "Io lucrez cu şase milioane de lei, la mătură, pe stradă" " spune o femeie. La Economat e scump şi mărfurile sînt expirate. Locuri de joacă pentru copii nu au. Doar construcţii şi "ditamai cîmpu’ care stă degeaba, neamenajat...". Pietre, pămînt, zgomot de lucrări. "Noi am văzut proiectul: aici va fi o parcare, o zonă verde...". Dorel ne arată clădirea lipită de "La Bomba": "E din 1826, de interes strategic". Femeile din jur au alte probleme: "Ne-a venit direct cu evacuarea, nu ne oferă nimic, ne oferă strada... unde să ne ducem? Ne ducem la Jilava...". Femeile glumesc amar. Dorel intervine: "De ce la Jilava? Acolo să se ducă ăia cu dosare... ne ducem pe cîmpuri, da’ nu putem, că şi ăla e tot al lor, te dă afară şi de-acolo... Asta e ţara în care trăim, asta e politica... pentru două salamuri şi-un pui, ăia votează... A fost pe-aci şi Vanghelie, a promis... de crede şi el ce zice..." Sînt numai vorbe şi iluzii deşarte... asta e! Dorel are idei, vorbeşte bine şi e rezonabil. E conştient de multe lucruri, vede totul lucid, nu se mai împiedică de vorbe şi iluzii deşarte. E născut, crescut pe Ferentari, dar în viaţă a întîlnit oameni importanţi şi aşa a început "să se exprime civilizat". Nu stă cu mîna întinsă la colţ de stradă. Ştie cum ar trebui să fie, dar nu crede că lumea se va schimba curînd. Şi spune şi de ce. Că "pe unde trece românul se-alege prafu’… am stat atîţia ani sub presiune, sub dictatură, concepţii comuniste, şi-acum am ieşit şi noi ca un dinozaur din ou şi-am început să radem totul în jur". Vorbeşte şi de responsabilităţi, vede că ţiganii sînt oameni marginalizaţi, deşi mulţi sînt educaţi, realizaţi, importanţi. Dar nimeni nu sare să mai ajute. "În ziua de azi nu te mai poţi ajuta nici pe tine însuţi... Să ne ducem la Primărie pentru noi n-are nici o relevanţă... Te duci la Primărie, te vede ţigan, te dă afară. Sînt unii care dorm pe stradă, în cartoane... nenorociri..." Politica îi sfidează, străinii îi ocolesc că le e teamă, ziariştii fac poze şi pleacă, investitorii exploatează potenţialul zonei. Pe ei nu-i bagă nimeni în seamă. Îl întreb de artişti. "Au venit aici şi au rămas. De cîţiva ani lucrează cu copiii. Ne bucură asta, fetele (Maria Drăghici, Irina Gâdiuţă " artiste, responsabile cu proiectul comunitar) chiar şi-au dat interesul... Sînt foarte buni psihologi, ştiu să se-adapteze, să-i coordoneze... Copiii, sigur, au progresat, au alt comportament, altă expresie. S-au întîmplat multe aici, acum de curînd a venit şi Ambasada Olandei şi ministrul Culturii... Ştiu că ele se zbat să facă ceva, dar, ştiţi cum e: cu o floare nu se face primăvară..." Peste cîteva zile, revin în zonă. E duminică după-amiază. "La Bomba" se animează. Clădirea cu tot ce e în ea nu pare mare lucru (mai ales cînd vezi clădirile din jur). Dar e foarte primitoare. E spaţiul perfect unde oamenii din zonă se întîlnesc. Unde artiştii lucrează. De data asta, comunitatea Rahova-Uranus se întîlneşte cu alte comunităţi. Povestesc despre conceptul de artă comunitară/artă activă dezvoltat de Iniţiativa Ofensiva Generozităţii, între 2006-2009. Se dezbat probleme, se ascultă experienţe. Se primesc asigurări că arta comunitară va fi sprijinită la nivel oficial. La nivel micro local, lumea oricum se mişcă. Artiştii nu renunţă. Deşi zona se schimbă. Unii vin, alţii pleacă. Artiştii rămîn. "La Bomba" încă există. La fel şi cele cîteva familii. Dorel, copiii... În loc de încheiere... Oraşul ne priveşte direct. Fiecare vrem ceva de la el. Unii vor parcări, birouri... mall-uri şi supermaketuri, în care să meargă în week-end ca la muzeu. Alţii vor un spaţiu modest ca "La Bomba", unde să poată lucra cu lumea din zonă. E greu să-i împaci pe toţi. Şi, oricum, lumea evoluează, există planuri de urbanizare, strategii de dezvoltare... Se zice că totul e calculat, planificat... Simplul locuitor/artist/jurnalist îşi dă şi el cu părerea. E dreptul lui. ONG-urile se exprimă şi ele. E voie. Nu dăunează grav administraţiei. Strategic, oficial, profitabil sau arbitrar, totul merge pe rapid înainte. Puţini se mai uită şi în urmă. Spre ieşirea din zona Rahova-Uranus am întîlnit un domn în vîrstă: "Io am stat aici, era frumos, era piaţa... acu’ a tăiat liniile de tramvai, i-a izolat de tot... Cine e de vină??? Noi sîntem de vină, populaţia... că nu ieşim în stradă... io singur de nebun, nu pot....".

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.