A douăzecea Gală UNITER

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
A mai trecut un tîrg jpeg

Iac-aşa se duce viaţa, din Gală în gală. Luni 23 aprilie, orele 21, cînd Ion Caramitru a dat intrarea în cea de-a 20-a sărbătoare anuală a UNITER, am rămas holbat cu ochii-n soarele ce-mi umbrea dulcea pasăre a tinereţii. Nu mai ştiu cum va fi fost în 1993 la Odeon, dar ştiu că: 1) nu am ratat decît o singură ediţie în două decenii, doar fiindcă nu eram în ţară, 2) pe atunci eram fanatizat de neuitata nebunie pe nume Richard III (Mihai Măniuţiu & Marcel Iureş), făceam pagini Richard Eyre în LA&I şi mă lăsam alintat de Corina Şuteu, energia nepereche care ne invita, pe Tania şi pe mine, alături de Sandu Dabija, la atelierele ECUMEst, să le povestim străinilor cum devine cu teatrul în dictatură. Estimp, am fost în juriul final din 1994, alături de Mihai Fotino, Victor Rebengiuc, Florica Ichim, Cristina Dumitrescu, Dumitru Solomon şi Irina Prodan, apoi în juriile concursului „Piesa anului“, 1997, 1998, 2000, 2009, unde aveam să-i descopăr pe Radu Macrinici, Petre Barbu, Saviana Stănescu, Olga Delia Mateescu, dar şi, ca dramaturgi, pe Ion Mircea şi Liviu Ioan Stoiciu, făcînd uitate tonele de maculatură dactilografiată (care mi-au mîncat multe nopţi) cu nefericite pastişe la Victor Eftimiu şi Valeriu Anania, la Marin Sorescu, Teodor Mazilu, Ion Băieşu, D. Solomon...

Chiar: umblu în sacul cu amintiri şi (lăsînd de-o parte atîtea secvenţe suculente, incredibile astăzi, cu Ion Bogdan Lefter, Marina Constantinescu, Victor Scoradeţ, Marian Popescu şi Nicolae Manolescu) dau de scena cu acel Mişu Fotino înduioşător de şocat de refuzul junilor actori, proaspăt angajaţi postrevoluţionar la Naţional, de a juca în weekend. Cîte zile oi trăi n-am să uit stupefacţia Bătrînului Meşter: „auzi, dragă, ce aberaţie! Ăştia cică sîmbăta, duminica şi lunea nu calcă în teatru! Cică-s liberi! Păi, unde şi cînd s-a pomenit aşa ceva!? Se ştie de secole că actorul, curva şi chelnerul musai să stea nesmintit la cheremul publicului la sfîrşit de săptămînă!“.

Anul trecut, la Gală, ştiu c-am folosit verdictul „desfrunzire“, pledînd pentru o reinventare, o resuscitare, o infuzie de imaginaţie întru redimensionarea fenomenului. Anul ăsta mi se îmbie alte epitete de jalnică fragilitate, precum sărăcuţ şi tristuţ. Una peste alta, senzaţia finală a fost una de „s-a dus fala falnicei Veneţii“. Poate unde-am stat, de data asta, la balcon, nemaivăzînd şi nesalutînd high life-ul breslei, fără strîngeri de mînă, zîmbete largi, conversaţii eclatant ipocrite, coate aluzive, şoapte complice şi năucitoare efluvii olfactive, fără pariuri la ureche privindu-i pe cîştigători, fără largile spaţii de snobilime luxoasă şi cotoaieri diplomatice din Sala Mare a Naţionalului, ori de la Sala Palatului, dar, ce-i drept, şi fără umilele reacţii de animale dresate-n rezervaţie, ca la ediţiile desfăşurate-n Studioul 3 sau 4 al TVR. Uneori, lucruri dintr-astea întreţin iluzia că, da, teatrul nu mai poate de bine.

Fapt e că, deşi mi-am dat singur pinteni să mă bucur conştiincios de la orele 21 pînă spre 1 noaptea, nu am reuşit să plec altminteri decît sleit. Nici măcar iritat, decepţionat la modul agresiv, ca altădată, ci resemnat ca o cîrtiţă scoasă cu forţa pe brazdă. Cu o irepresibilă senzaţie de pauperitate. Mult mai puţine prezenţe de calibru. Mult mai puţine vorbiri emoţionante. Mult mai puţine momente artistice excitante. Mult mai puţine spectacole în chip copleşitor concurente.

Mult mai puţine ambiţii regizorale şi actoriceşti în conflict. Mult mai puţine impasuri opţionale la premiile de debut (între actori, autori, regizori, scenografi), între teatrologi şi cronicari, între coregrafi, păpuşari ş.a.m.d. Oare vom mai avea parte cîndva de acei evisceranţi pumni în stomac, cu suflarea dumnezeieşte întretăiată, ca la năucitoarea premiere a Ginei Patrichi? Sau de clipe de levitaţie, ca la prezenţa scenică a unor Liviu Ciulei, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Marcel Iureş, Ştefan Iordache, David Esrig, Horaţiu Mălăele, Victor Rebengiuc, George Banu...?

Mi se spune de peste tot să gîndesc pozitiv. Să exalt jumătatea plină a paharului. Să mă bucur de ce este, nu să mă lamentez de ce nu avem şi bovarizînd la ce-ar fi putut să fie. Cu alte cuvinte, de vreme ce tot se-alege praful, încai să sprijinim ce-a mai rămas din acoperiş, să injectăm lapte de ciment în fundaţie şi să văruim copacii din grădină împotriva omizilor.

Bun.

Aşa că voi spune că m-au bucurat enorm premiile obţinute de Mariana Mihuţ („cea mai bună actriţă în rol principal“: Bunica din Îngropaţi-mă pe după plintă, la Bulandra, un uluitor amestec de forţă, disperare, isterie dominatoare, nesaţiu afectiv, sadism matern şi spulber existenţial) şi Raluca Vermeşan (Helen din XXL, Teatrul ACT, ataşantă performanţă monologală, o actriţă dotată deopotrivă cu adrenalină şi vulnerabilitate, cu trufie, cruzime, sete de putere şi gingăşie paradoxală). Dar nu-mi pot reprima imensa tristeţe pentru înfrîngerea lui Marian Râlea, cu extraordinara sa partitură din rolul Saşa Saveliev, în aceeaşi Îngropaţi-mă pe după plintă, unde are simultan vreo două vîrste şi trei personalităţi, ducînd în spinare o lume şi-o viaţă în egală măsură vide şi preapline, exemplare şi exasperante.

M-am bucurat sincer de Yuri Kordonsky („cel mai bun spectacol: Ultima zi a tinereţii, Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu), dar la fel de sincer m-a necăjit că a pierdut Costin Manoliu cu Taina iubirii (Părintele Arsenie Boca) la Teatrul Radiofonic.

M-a intrigat că nu a spus nimeni, într-o propoziţie măcar, despre ce este vorba în Ultimul pact, piesa Oanei Maria Cajal, premiată de juriul Casei Regale a României, ca să nu mai spun că volumul a fost de negăsit, dacă voiai să-l cumperi, în holul teatrului.

În schimb, ne-am regalat nu doar cu un Ioan Gyuri Pascu savuros ca-ntotdeauna (chit că mai trist, în ciuda strălucirilor hip-hopiste), dar mai ales cu violoncelismul oximoronic al lui Adrian Naidin, care precis că l-ar fi ravisat pe Dorin Liviu Zaharia. La limita kitsch-ului, adevărat (amalgamînd tulnicărimi maramureşene şi linii melodice din Michael Jackson), dar nu mai puţin acaparant pentru auzul nostru cotropit de agresiunile postmodernităţii.

În 2011 am rămas fără Liviu Ciulei şi Alexandru Tocilescu, duhul amîndorura fiind emoţionant prezent în seara Galei. Adevărul e că, teatraliceşte, sîntem tot mai pustiiţi. Orfani dezorientaţi.

Altminteri, dincolo de alura impresionantă a doctorului Sandu Mihai Cociaşu, ori de – într-adevăr – imposibila alegere între Victor Rebengiuc şi Cornel Scripcaru, în Ivanov-ul de la Bulandra, la premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar (a cîştigat, pe merit, cred eu, Scripcaru-Lebedev, dar asta numai fiindcă Rebengiuc a făcut... rol principal din Matvei Semionovici Şabelski!), eu m-am ales cu imaginea unei impresionante împătimiri scenice pe nume Monica Andronescu (premiul pentru critică de teatru). I-am fost vecin de scaun şi i-am urmărit atent, cu paternă curiozitate, reacţiile de spectator. Aplaudă frenetic participativ, îşi etalează sincer, cu juvenilă încruntare, rezervele, palpită jubilativ şi exclamă cu patos. Pe scurt, simţi că iubeşte Scena. Promit să-i citesc articolele cu aplicaţiune.

Apropo de scenă, Ştefan Oprea a făcut o apropiere subtilă. A evocat-o pe Marguerite Yourcenar. La întrebarea „Ce aţi lua numaidecît dintr-o casă cuprinsă de flăcări?“, autoarea Memoriilor lui Hadrian a răspuns: Focul. La fel noi, iubitorii teatrului – a spus criticul ieşean –, vom spune că, odată trecuţi Dincolo, ne-ar fi de ajuns să ducem cu noi o scenă, cu cîţiva histrioni.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Oare chiar ne-am întors de la Athos?, Humanitas, 2011.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.