Ceci n'est pas Ministerul Culturii

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Ceci n'est pas Ministerul Culturii jpeg

Acum aproape un secol, în septembrie 1939, filozoful și scriitorul polonez St. I. Witkiewicz se sinucidea, la anunțul că Armata Roșie a trecut granița de Răsărit a Poloniei, ceea ce pentru el confirma faptul că arta, filozofia și cultura, așa cum le înțelegea el, își trăiesc ultimele zile. Autor, printre altele, al romanului Nesațul – despre care scrie Czeslav Milosz în introducerea Gîndirii captive –, Witkiewicz e cel care parabolizează standardizarea și spălarea pe creier a individului prin îngurgitarea pastilei Murti-Bing. Pastila, odată înghițită, face ca operele de artă disonante să pară niște prostii, complexitățile și atrocitățile istoriei să fie uitate și arta să devină un lucru util, lipsit de abstracțiune și spiritualitate.

Iată-ne în 2018, martori ai unor atitudini demne de „murti-bingism“: opere de artă scoase din muzee pentru așa-zisul lor caracter pornografic și abuziv (adică disonant), afișe reproducînd creații ale lui Egon Schiele cenzurate pentru că agresează vizual trecătorii, invadarea unui cinematograf de către un grup de creștini habotnici pentru a interzice vizionarea unui film premiat la Cannes. În Europa, miniștrii Culturii nu au avut vreo declarație comună legată cel puțin de primele două acțiuni, cît despre ceea ce s-a întîmplat la Muzeul Țăranului Român, nu va exista, probabil, vreo poziție din partea actualului ministru al Culturii și Identității Naționale. Explicația este una și aceeași, atît la nivel european, cît și la nivel național, și e una simplă: ceea ce ar declara, individual sau în grup, miniștrii Culturii europeni nu ar avea, de fapt, nici un efect concret în societate, nu ar produce vreo modificare de atitudine și nu ar determina vreo revizuire a pozițiilor celor implicați.

Am urmărit în ultima vreme opinii despre cum ar trebui să fie un ministru al Culturii (cel din România, în cazul de față) și aș avansa aici cîteva clarificări cît se poate de prozaice legate de acest subiect, pe care discursurile idealiste pe care le consemnez de fiecare dată cu tristețe și saturație nu le iau în considerație. Problema nu este cum ar trebui să fie ministrul Culturii, ci cum ar trebui să fie Ministerul Culturii în România de azi.

Iată, printre altele, de ce. În primul rînd, în actuala configurație a infrastructurii guvernamentale, ministrul Culturii are în subordine cea mai prost plătită adminstrație. Ministerele „slabe“, precum cel al Românilor de Pretutindeni, cel al Mediului sau al Educației sau al Sănătății (slabe prin natura neeconomică a profilului lor), au, toate, o adminstrație cu salarii mici și foarte mici. Asta explică, într-o foarte mare măsură, ineficiența lor, precum și incapacitatea de a pune în practică măsuri viabile, pe termen mediu și lung, în favoarea cetățenilor pe care aceste administrații îi deservesc și din ale căror taxe își încasează venitul. Asta explică și lipsa totală de motivație a angajaților și permeabilitatea lor la trafic de influență și la corupție. În sinteză, singura cale a unui angajat de a viețui într-un asemenea sistem este fie aceea de a fi ineficient sau incompetent, fie aceea de a fi corupt. Pentru aceia care sînt însă de bună-credință, care au competențe și lucrează în Ministerul Culturii de ani buni, acceptînd salariul foarte mic și schimbările foarte dese de miniștri, nu este un climat benefic. Ei se plafonează și se izolează, din păcate, considerînd că ceea ce fac este și rămîne o formă de compromis. În loc să îi stimuleze, instituția îi limitează profesional și uman.

Cu această situație se confruntă toți miniștrii Culturii din ultimii zece ani și chiar și aceia care au vrut, fără succes, să o remedieze, au constatat în ce măsură această realitate creează un blocaj instituțional major.

Cazul patrimoniului

Să luăm, de pildă, cazul direcțiilor regionale pentru cultură aflate în subordinea MCIN – cele care acordă, printre altele, avize pentru clădirile de patrimoniu. Ineficiența acestor direcții e direct proporțională cu resursa umană minimă pentru cantitatea de dosare tratate și cu slaba remunerație primită pentru o activitate esențială unui demers cultural fundamental – cel al recenzării, avizării și evaluării stării patrimoniului din România. La nivel central, la minister, situația este și ea problematică. Dacă, în perioada ministeriatului Monei Muscă, Direcția Patrimoniu avea 35 de angajați, astăzi aceeași direcție are doar șase angajați. O simulare făcută acum doi ani de către Oana Bogdan, secretar de stat la acea vreme pe domeniul patrimoniu, a constatat că, în medie, în MCIN intră 500 de dosare pe săptămînă și pot fi tratate complet, cu activitate susținută peste program, doar 50! Cum poate un ministru să intervină într-o asemenea situație? Prin cererea de suplimentări de posturi la guvern; or, aceste posturi, chiar dacă ar putea fi alocate, vor fi încadrate salarial la un nivel care nu atrage pe nimeni. Retoric, ne preocupă patrimoniul. Practic, nu!

La rîndul său, Institutul Național al Patrimoniului (INP), dincolo de problemele salariale, are de ani de zile o problemă endemică legată de multianualizarea banilor necesari anumitor șantiere de importanță națională. Refuzînd existența creditelor de angajament pentru MCIN, Ministerul Finanțelor din guverne succesive condamnă șantierele de patrimoniu la constante întreruperi. Restaurarea patrimoniului nu poate să fie finalizată, în anumite cazuri, pe baza bugetului anual – cu atît mai puțin într-o țară care nu a reușit încă să își construiască autostrăzile importante –, iar necesitatea de a relua de fiecare dată procedurile administrative pentru a continua lucrările deja începute nu face decît să arunce în derizoriu și ineficiență un demers pe care orice politică publică în domeniu ar trebui să îl considere o prioritate absolută.

Un ministru al Culturii, oricine ar fi el, nu poate debloca o asemenea stare de fapt fără intervenția premierului și a ministrului Finanțelor. Iată un caz în care, indiferent de culoarea politică, opțiunea pragmatică a guvernelor a fost aceeași în ultimul deceniu și jumătate: una în defavoarea restaurării patrimoniului național.

Proiectele prioritare 

Ministrul poate susține, pe baza unor avize interne minimale, „proiecte prioritare“. Prioritare pentru cine și în conformitate cu ce criterii? Atîta vreme cît nu există o strategie culturală adoptată de guvern, pot să fie aplicate orice criterii, ele variind de la un ministru la altul, sub oblăduirea plină de compasiune a angajaților ministerului, care „instruiesc“ fiecare nou ocupant al postului în legătură cu felul în care, pînă acum, au fost alocate subsidiile, pe motive mai mult sau mai puțin subiective. Firește, unele proiecte sînt, în sine, valoroase, dovedindu-și rezistența în timp și serviciul public prin impactul lor local și internațional (TIFF în Cluj, FITS în Sibiu sau Bienala de la Veneția). Dar o dezbatere reală, bazată pe evaluări cantitative și calitative substanțiale a proiectelor susținute nu a avut niciodată loc. O metodologie a depunerii acestor proiecte și a cererilor nu a fost niciodată dezbătută pentru a putea fi pusă ulterior în practică în mod consecvent. Ce echilibru există între diversele domenii pentru proiectele prioritare? Ce tip de proiecte susținem cu prioritate: cele tradiționale sau cele contemporane, și de ce? Care e ponderea dată organizațiilor față de cea oferită instituțiilor din subordine? Întrebări esențiale, la care miniștrii nu pot să dea un răspuns convingător în lipsa unei strategii-cadru, a unei strategii culturale adoptate politic în sens superior, nepartinic.

Managementul instituției culturale

În fine, devine o evidență că, prin natura legii actuale a managementului acestor instituții, sînt puse în paranteză două principii esențiale, atît de necesare calității actului intelectual și creativ. Primul este etica în guvernanță. Al doilea: viziunea artistică. Administrația domină artisticul pînă la sufocare, iar etica în guvernanță este inexistentă atîta vreme cît managerii multor instituții publice au puteri discreționare în privința deciziilor privind actul artistic.

În plus, pentru instituțiile de spectacol, lipsa corelării politicilor educaționale cu cele culturale a produs un dezechilibru grav. Anume, „aruncarea“ pe piața muncii a mii de actori fragilizați din punctul de vedere al statutului de angajat, constrînși să facă față unei piețe de muncă tensionate și volatile, fără ca măsuri de politici publice să compenseze asta prin inițierea, de exemplu, a unor cadre legislative dedicate încurajării dezvoltării spațiilor alternative și a logicii de lucru „de trupă“.

Reformele, care ar trebui să ia drumul unor inițiative legislative, pot fi făcute doar cu participarea altor ministere, de care cel al Culturii e dependent. Uneori trebuie obținute nu mai puțin de 14 avize pentru trecerea unei măsuri cu specific cultural. Mulți dintre miniștrii celorlalte domenii nu le înțeleg pentru că sistemul cultural este, în opinia generală, un domeniu nesistemic, incontrolabil și „citit“ prin prisma vedetelor, nu prin cea a arhitecturii culturale generale.

Mă opresc, deocamdată, aici. Ar mai fi multe exemple de citat, dar rolul acestor exemple nu este decît acela de a reformula concluzia de la începutul acestui articol: irelevanța unui ministru care conduce un minister slăbit, cu resursa umană incompletă și nemotivată, învechit într-o birocrație ale cărei instrumente sînt de mult depășite.

În grija cui rămîne, așadar, Cultura? Din păcate, mă tem că foarte curînd ea va fi definitiv în grija celor care, asemeni personajului din Soumission a lui Michel Houellebecq, vor ști cel mai bine să se supună. 

Corina Şuteu este expert internaţional în management şi politici culturale. A fost director al Mastère Spécialisé Européen en Management des Entreprises Culturelles al Şcolii de Comerţ din Dijon. A fost director al Institutului Cultural Român de la New York și, timp de opt luni, ministru al Culturii. Este preşedinte al Making Waves, festivalul de film românesc de la New York.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.