"Spaţiul Public Bucureşti" ( www.spatiul-public.ro) - platformă pentru discuţii, dezbateri şi acţiuni artistice, suită de evenimente curatoriată de către Marius Babias şi Sabine Hentzsch şi coordonată de Raluca Voinea. Acum mai bine de o săptămînă, la sediul Ordinului Arhitecţilor din Bucureşti a avut loc lansarea unei noi etape a proiectului. În cele două zile de week-end, am traversat un Bucureşti mai mult sau mai puţin familiar, "forţîndu-i" pe locuitori să reacţioneze, să devină participanţi activi şi observatori, să (se) întrebe, să vadă ceea ce ignoră în viaţa de zi cu zi. În prologul deambulării artistice colective, Marius Babias a punctat obiectivele acestui proiect: cele două zile de performance-uri şi acţiuni artistice ar trebui să trezească interesul locuitorilor faţă de spaţiul public, pe care arta contemporană îşi propune, în acelaşi timp, să-l exploateze şi să-l regenereze, sensibilizînd societatea faţă de propriile probleme.Monument Istorie/Isterie 2 (Dan Perjovschi)Sîmbătă, 15 septembrie, ora 16, Piaţa Universităţii, chiar în locul unde "s-a murit pentru libertate". Monumentul lui Perjovschi nu este unul clasic, din piatră, bronz sau marmură, ci uman: artistul se foloseşte de oameni, de propriul său trup, dar reduce la minimum anatomia umană, creînd două embleme (intelectualul, studentul, intelighenţia vs clasa muncitoare), două corpuri în poziţie de "stană de piatră". Timp de o săptămînă am putut fi cu toţii spectatorii statuii vivante a lui Perjovschi.I’m sick of art museums (Lia Perjovschi)Sîmbătă, ora 17,30, Universitatea de Arte, Bucureşti, "Contemporary Art Archive/Center for Art Analysis" - pentru o săptămînă, atelierul-muzeu propriu-arhivă - o cămăruţă înghesuită, cu dosare, reviste, pătrat negru de Malevich şi pînză tăiată de Fontana, calculator - şi-a aşteptat vizitatorii-detectivi.Nişte instituţii-vagon (Daniel Knorr)Sîmbătă, ora 19. Ne întîlnim cu toţii lîngă gară, să luăm tramvaiul 31, dar nu ca să mergem către următorul eveniment, "Public Art", venim aici, ci chiar pentru tramvaie, să ne suim în ele, să urmărim reacţii. Să ne suim în "BOR" sau să ne lăsăm luaţi de către "Armată"? Proiectul lui Daniel Knorr provoacă rîsete, mirare: artistul a îmbrăcat patru tramvaie obişnuite în simbolurile a patru instituţii importante. Urcăm în "Biserică", apoi în "Crucea Roşie" şi în "Poliţie", pe care scrie mare "Siguranţă şi încredere". Oamenii nu înţeleg nimic, ezită să se urce, unii glumesc şi "se predau". Tramvaiele instituţionalizate ale lui Knorr circulă încă pe liniile 31 şi 32.Project Space (H.arta)Duminică începe devreme, la ora 11, tot la sediul Ordinului Arhitecţilor. Grupul H.arta va organiza aici, timp de o lună, în fiecare zi, evenimente grupate în jurul a patru mari teme: postcomunism, feminism, educaţie şi display. Aflu că ţara noastră e singurul loc în care pentru o acţiune publică ai nevoie de autorizaţie. Programul H.arta a continuat pe parcursul întregii zile, dar noi ne-am îndreptat către Drumul Jilavei. "O adunare cvasifunerară" (Şerban Sturdza, Virgil Scripcariu) În iunie anul trecut, o livadă de 419 pomi din Berceni a fost distrusă, pentru a fi construit un magazin, copacii au fost recuperaţi de către Şerban Sturdza şi Virgil Scripcariu şi găzduiţi pentru un an într-o curte mare. Anul a trecut. Ce se va face acum? Conform legii, 419 pomi tăiaţi înseamnă obligaţia de a planta 1676 de copaci (pentru fiecare pom tăiat, patru plantaţi), dar nu undeva pe Şoseaua de Centură, ci în Bucureşti, prin crearea unui parc: spaţiul public bucureştean este privat de zonele verzi, tot mai rare. Ne aflăm la o "adunare cvasifunerară", printre copaci morţi, cu forme ciudate, de fiinţe, cu chip şi expresie, pe care artiştii ar dori să-i transforme în obiecte artistice, creînd un parc al lor."Ţara mea este cea mai frumoasă ţară din lume" (Nicoleta Esinencu) Ne-am reîntînit cu toţii la ora 16 la "Punctul de colectare fier vechi" de pe strada Lizeanu. Copilaşii de romi se agită în jurul nostru, aşteaptă piesa, ştiu deja ce se va întîmpla - mama uneia dintre fetiţe joacă în piesă. Îşi joacă propriul rol. "Ţara mea e cea mai frumoasă din lumeeeee", "ţara mea cumpărăăăăm". Apoi ies din curte şi pornesc pe traseul zilnic de colectare a fierului, prin spatele blocurilor. Noi îi urmărim, ei continuă să strige, "propun ca ziua de luni să fie zi de ură împotriva ţiganilor". Piesa s-a ţinut zilnic, au fost zile de ură împotriva maghiarilor, a ruşilor, a bulgarilor, a nemţilor... "Propun să plătim o ţară unde să emigreze toţi cei care nu au sîngele nostru"... Oamenii ies la geamuri, ne întreabă despre ce e vorba, dar nu vor să se alăture, încă, artei nomade. Nu ne rămîne decît să sperăm că vor descoperi cît mai curînd prietenia, bunele intenţii şi dorinţa artei de a le curăţa vieţile.