„Cum putem sta în continuare în fața televizorului să vedem ce se întîmplă?...” – dialog cu Vlad ALEXANDRESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
„Cum putem sta în continuare în fața televizorului să vedem ce se întîmplă?   ” – dialog cu Vlad ALEXANDRESCU jpeg

Este profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, a fost ambasador al României în Luxemburg și ministru al Culturii. De curînd, Vlad Alexandrescu s-a decis să intre în politică: este candidat la Senat pe listele USR.

Cum se vede lumea de la catedra universitară pentru profesorul Vlad Alexandrescu?

Aș zice că se vede ca din amfiteatru. Atunci cînd le vorbești studenților, vorbești unei societăți întregi, simți că în fața ta ai niște oameni tineri, foarte dornici de a cunoaște, dar ai totodată niște oameni care s-au format în medii diferite, care vin din familii diferite, și cu care e foarte interesant să stai de vorbă. Cunoscîndu-ți studenții, cunoști de fapt o tranșă importantă din societatea românească. Asta m-a format, de fapt, în viața publică. De aici am pornit, aceasta este chemarea mea dintîi și la care nu voi renunța niciodată – aceea de profesor. Dincolo de asta, am avut diverse angajamente publice, prin activitatea mea civică, și cîteva demnități publice, precum cea de ambasador în Luxemburg între 2006-2011, într-o perioadă foarte importantă pentru România, și ministru al Culturii.

În anii ’90, studenții erau o forță socială și aveau un cuvînt de spus. Cum a evoluat studențimea de atunci și pînă acum?

Aș zice că a deveni mai timidă de la o vreme. S-a „profesionalizat”. Studenții au devenit mult mai conștienți de țintele lor, au înțeles că universitatea este doar un parcurs către angajarea pe piața muncii și, din nefericire, universitatea a devenit mai degrabă un culoar de trecere decît un loc de formare. Sigur, asta a coincis și cu reforma Bologna, care a dus la scurtarea ciclului de licență și la apariția masteratului de doi ani care funcționează mai degrabă ca un învățămînt seral, căci studenții lucrează. Din nefericire, asta duce la scăderea calității învățămîntului superior. La asta a contribuit și „democratizarea” învățămîntului superior, prin apariția unor universități mai mult sau mai puțin fiabile, care au acordat diplome pe bandă rulantă. Asta a diluat populația studențească și a rupt ceva din energiile care se concentrau în anii ’90 în Universitate. Astăzi asistăm la o criză a învățămîntului superior în România.

În ce constă această criză?

În primul rînd este o chestiune de finanțare. De mulți ani, se practică finanțarea învățămîntului superior pe cap de student, ceea ce este un criteriu cantitativist. În opinia mea, această finanțare ar trebui să cedeze locul unei finanțări mixte, care să țină cont de ierarhia și clasificarea universităților în ceea ce privește competențele de predare și excelența în cercetare. Avem, în România, cîteva universități vechi și puternice. Or, la ora actuală, ele sînt finanțate cam în egală măsură cu universități create de curînd, după un sistem cantitativist și egalitarist. Cu cît ai mai mulți studenți, cu atît primești mai mulți bani.

Avem multe entități care se ocupă cu acreditarea și evaluarea universităților – ARACIS, consilii și comisii ș.a.m.d. De ce totuși am ajuns în această situație?

Trebuie să o menționăm aici pe doamna Ecaterina Andronescu, care a avut o politică de tolerare a plagiatului atît ca ministru, cît și ca șefă a comisiei de învățămînt din Senat. Dumneaei a scurtcircuitat niște proceduri referitoare la plagiat. Pînă acum 4-5 ani, aveam o lege a educației foarte competitivă, care ne-ar fi adus în consonanță cu spațiul european în ceea ce privește învățămîntul superior. În ultimii ani am involuat. Există oameni care nu mai doresc să se înscrie la doctorat în România pentru că nu vor să fie asociați cu persoane publice care au obținut acest titlu în mod fraudulos.

Cum se vede din afară sistemul universitar românesc?

E o chestiune de rețele, de networking, care depinde de felul în care cercetarea românească este conectată la sistemul european și american. Iar aici omul sfințește locul. Sînt oameni care au făcut foarte mult în această privință, care organizează în fiecare an conferințe internaționale, și oameni care se mulțumesc să-și facă onest meseria. Totul e o problemă de onestitate. Un om onest în învățămîntul superior este o resursă prețioasă. Problema apare atunci cînd sînt oameni care fură, care mint, care promit iluzii deșarte și trișează. Lucrul ăsta se vede imediat. Și nu se vede neapărat în străinătate, se vede și la locul de muncă. Ar fi nevoie de o reflecție mai serioasă asupra învățămîntului superior și asupra felului în care comisiile de evaluare și de acreditare funcționează într-adevăr.

Ați fost ambasador într-o țară-cheie pentru UE, Luxemburg, între 2006-2011. Cum ați văzut atunci schimbările din România, aderarea la Uniunea Europeană?

Era momentul în care România urma să intre în UE, la 1 ianuarie 2007, iar Sibiul urma să fie capitală culturală europeană, alături de Luxemburg. Mi s-a părut că experiența de a reprezenta România e interesantă. Cînd orașul Sibiu a devenit o vitrină europeană, a fost un moment foarte important. Foarte segmente culturale din România și-au găsit o vizibilitate europeană și au rămas într-un parteneriat cu alte orașe din Europa. Am avut atunci experiențe interesante și cu diaspora românească din Luxemburg, formată din tineri angajați la instituțiile europene sau persoane cu profesiuni liberale pentru care România continuă să aibă un loc fundamental. Nu putem ignora dimensiunea diasporei românești, care, în momente cruciale, a adus o contribuție la viața politică a țării și aduce o contribuție esențială și la viața de fiecare zi, prin fondurile pe care le transferă în România: circa 4 miliarde, ceea ce înseamnă de două ori mai mult decît investițiile străine.

S-a discutat mult despre votul românilor în străinătate.Cum vedeți această problemă?

Sînt foarte supărat pe această temă. Am văzut ce s-a întîmplat la votul din 2014 și a fost o rușine că românii n-au fost lăsați să voteze – aceiași români care trimit bani acasă, care își sprijină familiile, care se simt români sută la sută. Din păcate, nu stăm mai bine astăzi. S-a introdus o legislație a PSD, făcută pe genunchi, care e foarte restrictivă. Nu s-a folosit evidența centralizată a persoanei, ceea ce ar fi permis practic democratizarea votului. Iar prin legea electorală, adoptată de PSD și PNL laolaltă, s-a restrîns votul cetățenilor români din străinătate la cei 6 reprezentanți pentru diaspora din Parlament. Cîteva milioane de români din străinătate votează pentru 6 parlamentari, în timp ce tot restul românilor din țară votează pentru aproape cinci sute de parlamentari. E o disproporție uriașă. E un lucru foarte grav, care afectează dreptul constituțional de a alege. În ceea ce privește votul prin corespondență, doar 3000 de români s-au înscris pe liste, ceea ce arată că procedurile au fost complicate și birocratice. Sensul votului prin corespondență era tocmai acela de a le permite românilor care se află departe de ambasade sau de consulate să-și poată exercita dreptul de vot. Acest scop nu a fost atins. Și nu vom avea niște alegeri mai democratice din acest punct de vedere, pentru că românii nu vor fi reprezentați. Și nu e vorba doar de numărul de parlamentari, ci și de felul în care românii din străinătate sînt reprezentați de Parlamentul României.

Acum un an, s-a instalat guvernul condus de Dacian Cioloș. De ce ați acceptat să deveniți Ministrul Culturii?

A fost un moment în care mi-am spus că s-a creat o ruptură prea mare între agenda publică, între lista de idei și de preocupări pe care le aveam, și discursul politic așa cum era el promovat de o clasă politică în bună parte fosilizată. Acest lucru a devenit tragic o dată cu accidentul de la „Colectiv”. Faptul că acest accident a luat proporții naționale a rupt perpetuarea indolenței, incompetenței și corupției. Cînd Dacian Cioloș mi-a propus să devin ministrul Culturii, nu am putut refuza, a fost o chemare de conștiință. De aceea am și spus la un moment dat că am venit o dată cu strada și voi pleca o dată cu strada, ceea ce s-a și întîmplat. Cred că am ilustrat, în scurta perioadă de mandat, dorințele de reformă ale sectorului cultural. Cred că în ultimii ani în România s-a creat un fel de sinteză între cerințele oamenilor, așa cum au fost ele cerute în stradă, și expresia artistică, noi forme de manifestare ale culturii, într-o formă independent. Este segmentul cel mai dinamic al exprimării artistice. Mi s-a părut foarte interesant acest fenomen de îngemănare a artiștilor cu mișcările civice, care a culminat cu manifestațiile care au dărîmat Guvernul Ponta. Ajungînd în poziția de ministru, mi-am dat seama ce injustă este împărțirea fondurilor între instituțiile care își continuau menirea de a reprezenta cultura mainstream și ceea ce se făcea cu mijloace puține de către creatorii independenți. Am încercat, pornind de la sugestiile unor artiști, să preiau acest concept de „cultură vie” și să-l duc mai departe. Și am constatat că acest concept se manifestă și în instituțiile publice de cultură, pentru că adesea proiectele cele mai interesante, cele mai inovative, au pătruns și în teatrele naționale, la operă, în muzee. Am descoperit că actori sau regizori sau cîntăreți angajați la stat doreau să se implice în proiecte independente. Mi-am dat seama cît de importantă este această cultură vie pentru a defini o identitate artistică românească și cît e ea de inovativă pentru proiectul social în general, ce dimensiune identitară are pentru comunități. Mi-am dat seama că artiștii sînt o resursă importantă pentru proiectele de reformă.

Percepția dominantă asupra culturii la noi este că presupune cheltuieli, iar „țara e săracă”. Dvs. spuneți că e o resursă...

Experiența arată că acele locuri unde se face cultură devin niște locuri de bogăție. Exemplul cel mai la îndemînă este orașul Sibiu. Va fi, în 2021, Timișoara. Orașele care au exercitat timp de un an titlul de Capitală Europeană a Culturii devin bogate, pentru că manifestările culturale atrag public, atrag turiști. Chiar producția culturală creează locuri de muncă. Industriile culturale și creative sînt o resursă importantă și depinde de stat cît de mult le încurajează, prin politici fiscale, prin sprijin pentru antreprenori ș.a.m.d.

V-ați hotărît să vă implicați în politică: sînteți candidat la Senat din partea USR. Prezența intelectualilor în politică, dezbătută în anii ’90, nu mai e astăzi o temă. Ce sperați să reușiți prin această implicare?

În anii ’90 lucrurile se vedeau altfel. Unii intelectuali s-au și implicat atunci. După aceea, a apărut un fel de profesionalizare a politicii și intelectualii s-au dat deoparte, sperînd că această clasă politică se va profesionaliza și va reprezenta, democratic, interesele românilor. Intelectualii au încercat să reprezinte spiritul critic, să exercite un control, o cenzură, conform menirii lor. Dar în ultima vreme s-a creat o discrepanță între oamenii politici și oamenii pur și simplu. Această discrepanță a dus la fenomene monstruoase de corupție, de baroniadă locală și națională, din care intelectualii nu au mai înțeles mare lucru și pe care nu le mai pot controla doar exercitînd un spirit critic. Și atunci s-a pus foarte serios problema, o dată cu guvernul Cioloș, și mi-am pus-o și eu: cum putem sta în continuare în fața televizorului să vedem ce se întîmplă cîtă vreme sîntem siguri că acest proces va continua și se va amplifica? Partidele vechi sînt implicate în tot felul de povești care nu pot fi mărturisite. USR este compusă din persoane care n-au mai făcut politică, nu are această problemă a clientelismului politic, nu are ce apăra din trecut astfel încît să se opună dezvăluirilor cu privire la corupție. USR are în interiorul ei o diversitate de opinii. Și reprezentăm niște oameni. Cred că prin diversitate și onestitate, USR îi poate reprezenta pe români. Pentru că o clasă politică care a pierdut contactul cu cei pe care îi reprezintă nu se mai gîndește decît la ea și la lucruri care nu au nicio legătură cu reprezentarea oamenilor.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.