– Băi, am lovit un taximetrist ţigan, vorbeşte tu cu el, ameninţă-l, zi-i ceva, că e de-al tău!

Sînt, ca de obicei, în aşteptare într-un aeroport. Am o slujbă de director regional al unei organizaţii internaţionale. Nu, nu are nici o legătură cu „ţiganii“ şi nici cu negocierea de conflict. Cel care mă sună este unul dintre cei mai de succes intelectuali/artişti români. Ştie că fac ceva prin Ferentari, de bine, dar fără să cunoască prea multe detalii. Avem un prieten comun şi ştie că sînt rom.

Mă conformez, domnu’ e persoană importantă şi „ţiganul“ de serviciu din mine răspunde prompt la cererea superiorului.

Taximetristul e nervos. Îl întreb dacă vorbeşte „ţigăneşte“ în „ţigăneşte“. Nu vorbeşte. Deşi înţeleg, nici eu nu vorbesc prea bine, aşa că e o uşurare.

Îl întreb dacă îl cunoaşte pe unul dintre mafioţii din Ferentari. Eu nu îl cunosc, dar mă gîndesc că aşa se face în situaţia asta. Omul e supărat şi îmi spune că i-a fost lovită maşina şi că „ăla“ e un idiot care habar nu are să conducă. În plus, „urlă la mine ca nebunu“.

Discuţia îmi pune în mişcare neuronu’. Pricep că pentru domnu’ în cauză, tocmai am devenit un fel de Tarzan. Asigur comunicarea între rasa lui superioară şi familia mea de maimuţe.

Mă gîndesc cum ar fi ca, de fiecare dată cînd aud în metrou, pe stradă sau oriunde altundeva un cretin rasist, dar intelectual, zicînd ceva despre „ţigani“, să mă apuc să fac acelaşi lucru. Mă şi văd sunîndu-l pe domnul Liiceanu sau pe domnul Pleşu (avem amici comuni şi am dat mîna cu ei de cîteva ori):

– Băi, e aici un rasist care delirează, hai că e de-al tău, intelectual, vorbeşte tu cu el, ameninţă-l, zi-i ceva!

Introspecţia mea este întreruptă destul de abrupt de domnu’, care se simte ameninţat de culoarea taximetristului şi care urlă nervos la telefon.

– Băi, zi-mi ce să fac acum; ăsta sigur vrea bani de la mine! 

Mama, cînd o întrebam prosteşte ce să fac, îmi răspundea cu eleganţă: 

– Ia-te cu mîinile de cur şi sari în sus!

Am detentă bună, ca urmare a exerciţiului ăsta repetat. Îl sfătuiesc să şi-o îmbunătăţească şi el, şi închid telefonul.

Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului şi fondator al Policy Center for Roma and Minorities.

Foto: wikimedia commons